Și Nicușor râde

De fapt, încă nici n-a venit nota de plată. Dar va veni. Statul are cheltuieli extravagante, pentru că e stăpânit de o clică de privilegiați nerușinați.

Nu grosul bugetărimii a făcut din parazitarea bugetului o artă. Ci ștăbimea, sinecuriștii, pilele, relațiile și cunoștințele de la partid. Și, firește, excepționalii din „Justiție”.

Sunt atât de rare interacțiunile cu o autoritate publică, în orice domeniu, care să nu semene cu o sesiune medievală de tortură! Firește, această excelență în submediocritate trebuie premiată.

Totodată, statul antreprenorial despre care se tot vorbește e, în mod limpede pentru oricine are cele mai elementare cunoștințe despre cum ar trebui să arate un contract social între guvernați și guvernanți, o aberație.

Statul nu poate fi condus ca o prăvălie, fie ea și o covrigărie a marelui antreprenor Marcel de la Buzău. Dimpotrivă.

Statul există tocmai pentru a asigura servicii publice de calitate, de la învățământ la sănătate și transporturi. Altfel, care mai e rostul lui?!

Dar dregătorii de la vârful statului român sunt niște pigmei ai gândirii politice. Au empatia unor canibali și obtuzitatea socială a unor maniaci ai cifrelor. Ca și cum actul guvernării nu s-ar face pentru oameni, ci strict pentru capital.

Nu e doar aberant, e scandalos. Dar cine să se mai scandalizeze?! Sindicaliștii legați ombilical de PSD și îmbogățiți porcește în tranziția de la ceaușism la post-capitalism?

Altfel, păcănelele au prioritate în fața cărților – e o evidență care se cuvine legiferată.

Statului român îi arde tare buza să afle dacă ai citit „Baltagul”. Nu-l interesează să gândești critic, să ai educație civică, financiară sau sanitară. Căci, dacă ai gândi, ți-ar trece prin tărtăcuță că tot contractul tău cu dânsul e o farsă. În care tu îți iei țeapa și el își ia banii.

Și mai scandalos: toate nemulțumirile sociale trec drept câștig politic pentru extremiștii de dreapta!

Fără să facă nimic în afară de scandal, fără să facă nimic în afară de a-și exhiba gura mare și primitivismul gândirii, auriferii înghit electorat, îndeosebi de la PSD.

Iată că, la urma urmei, ideea lui Dragnea despre un partid ultra-naționalist care să deplângă starea tomatei românești, după ce, în treacăt fie spus, a devalizat bugetul unei țări de talie medie, a prins. Cum să nu te apuce, deci, scârba și pofta de exil?!

Și, ca o lege a compensației, tot acest Bolojan, care taie cât de cât, pe unde Marcel de la Buzău a cheltuit fără număr, fără număr, cum place neamului degrabă iubitor de Salam, va rămâne în istorie drept Ilie-Sărăcie. Dacă nu chiar Ilie-Valahíe.

Fiindcă, din cele mai vechi timpuri, demagogii câștigă public, iar cine vine să administreze medicamentul e luat la pietre.

Nu că ar face bine ce face nici Cabinetul Bolojan, dar așa, ca aspect.

Răstimp, a demarat și procedura de împăiere în viu a noului președinte, Nicușor, care e condus, pe tradiționalele căi ale pădurii, înspre paradisul impotenței politice.

Și Nicușor râde. Pare fericit.  

Foto: Hepta

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE