Tăcerea zgomotoasă a lui Iohannis

După ce vreme de zece ani n-a fost în stare să spună nimic important, a fost un fleac pentru Iohannis să tacă și din iarna lui 2024 până în zilele noastre. Va tăcea și mai departe.

Ce ar fi de spus? Cum a făcut de a lăsat statul român eșuat? Cum a fost născut în politica „mare” din spuma securistă de la Grivco? De ce a fost capra preferată a PSD?

De ce nu l-a bătut pe umăr pe Marcel de la Buzău, când știa că însuși covrigarul asemuit cu Churchill e ursul din cămară?! Nu zicem să-l fi dat afară pe asemuit, dar măcar obrazul, în treacăt, să se fi bătut…

Dar Iohannis nu zice nimic. Nici de unde a apărut Georgescu pe TikTok de le-a luat românilor, cu milioanele, mințile (drept e că nici n-a fost greu!)… Nimic. Lespede de mormânt!

Iohannis ar fi fost bun în Mafie. Omerta. Tace Iohannis de parcă ar fi făcut legământ.

După ce s-a destrăbălat pe bani publici și a văzut și continentele încă nedescoperite, acest mărginit al Sibiului n-are absolut nimic de spus despre cei zece ani în care și-a bătut joc de propria domnie și de săracul popor (sărac îndeosebi cu duhul) care l-a ales – și nu o singură dată. Din motivul elementar de a nu fi fost Ponta sau Dăncilă, alegeri chiar mai proaste.

Și-o scrie memoriile, mai știi?! Deși, după ce am citit „Pas cu pas”, întrebarea rămâne: câtă gresie și faianță poți să și pui în atâtea case?!

Nimic. Iohannis tace, de parcă e în zodia peștelui cu buzele lipite.

Ce am fi putut afla de la el? Destule. Personal, mă încerca o curiozitate: roboții de bucătărie purtați prin toată lumea și amplasați în proximitatea magneților de frigider pot dezvolta sentimente umane? Le pot ei exprima? Dar n-o să aflăm.

Iohannis a mers cu nesimțirea atât de departe, încât nici nu s-a mai obosit să se arate la ungerea în funcție a noului președinte. A dispărut ca măgarul în ceață. Și așa a rămas. Măgarul în ceață.

Acest Houdini al politicii românești a venit din nimic și a dispărut în nimic.

Paradoxul rămâne: statul condus exclusiv de la pădure în vremea acestui pigmeu al viziunii politice s-a dezvoltat. Și tocmai de aceea a și eșuat atât de zgomotos. 

Iar tăcerea lui Iohannis tot nu poate acoperi zgomotul infernal al căderii României în dezastru economic, în derizoriu cultural și în haos social.

Împăratul a fost gol de la început, dar, victimă a unei hipnoze colective, poporul român a crezut că era ceva de capul politic al sasului. Dar ce să vezi? Nu era absolut nimic. Și nimic a rămas pentru totdeauna. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.