Trista poveste a reformei la români

Ministrul David de la Educație reformează de mama focului. E un fel de Spiru Haret după două săptămâni în secolul XXI, nu-l mai poți opri.

Firește, celebra reformă David pleacă de la confuzia elementară între orele-cap și orele-cur, explicată zadarnic de profesorul Moisil acum zeci și zeci de ani.

Să crească, deci, norma didactică! Mai multe ore-cur, o prezență mai temeinică la catedră!

Să fie pusă mai abitir șaua pe profesori, să se mai aducă o bancă în fiecare clasă. Pare că în ministru David locuiește un maistru care dă porunci strungarilor.

Înțelege și David esența actului educării cum înțelegea și Pop-Genunche. Doar că, spre deosebire de acela, David este – de ce?/mister – din lumea „bună” a marilor universitari. Elita.

În treacăt fie spus, stăm și cu universitățile cum stăm și cu justiția – mofturi, fake-uri și enorm de multă gargară.

Profesorul, sărăcuțul, e un fel de anexă deranjantă în procesul de învățământ. Și – ghici ce?! – la fel este și elevul. Cât despre părinte, el este mai nevinovat ca românul care a trecut pururi prin istorie fără pată. La așa educație, ne rămâne în viitor nădejdea tot în forța divină, care, din motive misterioase, insistă să existe un stat românesc pe lume.

Dar parcă doar ministrul David reformează! E cuprins de frenezia reformelor, de zelul reformator, și Cătălin Predoiu. Serios, de ce râdeți?!

L-ați și uitat cum poza războinic la congresul galbenilor, la liberal-bugetari, când ne anunța că e Zorro, nu așa, luptă cu sabia, mijește ochii la oponent, e o bestie, e o fiară…

Reformează tot Predoiu – Justiție, Interne, tot. Unde-l trimit partidul și țara, acolo se prezintă și reformează conform. Servim patria!

A ajuns să aibă dreptate Ponta (Ponta fiind în top zece cei mai toxici politruci români de după 1989): au fost chemați să vindece pacientul tot ăia care l-au omorât. Să fie primit!

Și ăsta este, cum s-ar zice, vârful Cabinetului Ilie. Bolojan, premierul-minune, care are o căutătură, de parcă tocmai va salva democrația prin metoda îngropării prealabile…

Nu aș vrea să închei fără să las aici un cuvânt bun despre Ludovic Orban, pe care adeseori l-am criticat. Mâna lui Șică în sus, mâna lui Șică în jos!

Dar fără smerenia lui Orban, fără calculul său politic exact, n-ar mai fi ajuns madam Lasconi în turul II în decembrie 2024.

Și fără madam Lasconi în turul II, ci cu Marcel de la Buzău, cum era socoteala de acasă, nu mai anula nimeni alegerile, și acum era la Cotroceni fie Ciolacu (fără diplomă de Bac găsită), fie guru pitic Georgescu, greu de zis cum era mai rău.

Așadar, dacă e cineva care chiar a jucat – prin sacrificiu politic personal – un rol important în supraviețuirea democrației românești, acela este Ludovic Orban.

Deocamdată, falnicul Bolojan a sacrificat în cariera sa politică, așa cum a mărturisit din sporul de atragere a fondurilor europene, pe când era la locali. Nu și-a pus chiar cincizeci la sută când era în măsură să o facă… Domn, nu așa! 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.