Concedierea lui CTP e o formă maximă de intimidare și o eroare. Digi 24 atacă și fărâma de credibilitate a SRI

Nu suntem pe aceeași lungime de undă, nu-mi place stilul CTP, dar nu-s absurd. Ne-a influențat pe toți, este un ziarist- emblemă pentru ultimii 30 de ani. Și este puternic. E din generația acelor ziariști care au prins și vremurile când se făceau bani serioși din asta, care au fost acționari, care au făcut averi (nu mă refer strict la el la acest punct) cum un ziarist mai tânăr n-a putut nici gândi. CTP e, în primul rând, puternic pentru că e autonom financiar. 

Apoi, e puternic pentru că produce audiență, una dintre cele mai profitabile apariții ale unui jurnalist la TV. Pentru un post de știri, apariția lui CTP e mană cerească. Oricât de bine ar fi câștigat la Digi24, mai mult ca sigur banii le-au fost returnați din audiență și reputație. 

Ca să nu mai zic că sunt chestiuni greu cuantificabile, după fiecare emisiune, declarațiile lui CTP fiind preluate de mii de oameni, răspândite în diverse sfere de influență etc. 

Imprevizibilii nu se poartă

Acest tip de autonomie și-au mai câștigat-o puțini. Și bani cum s-au făcut în presă în anii 90, și să rămâi un ziarist, să nu te transformi în afacerist veros, și să păstrezi respectul a sute de mii de oameni, e ceva. În aceeași categorie de influență mai stă poate Ion Cristoiu (cu multă influență, dar mai puțini bani). Ar mai fi, mult mai discret, Cornel Nistorescu, nici el nemaifiind invitat de studiourile TV, tocmai pentru că e imprevizibil. Redacțiile influente și patronii băgăcioși adoră să dicteze și au tot marginalizat astfel de voci, cândva dominante.  Ei sunt obișnuiți să dea SMS-uri, să controleze tot – mulți își și distrug afacerile de presă în acest fel, iar apoi se afundă în compromisuri ca să câștige bani din servilism.

Respect pentru meseria contondentă

Cu multe din școala anilor 90 de presă nu sunt de acord. Dar ziariștii care au câștigat partea leului atunci și-au păstrat și suspiciunea față de servicii secrete, și respectul pentru meserie, indiferent de greșelile lor. Repet, nu e o eroizare, e o observație. CTP, Nistorescu au speculat un moment devenind ceva între patroni și ziariști, dar cu un respect clar pentru meseria care le-a adus faimă și avere.

Ultima fărâmă de credibilitate

Mă așteptam ca SRI să fie ceva mai deștepți. În cazul CTP, e probabil vorba doar despre patronat nesimțit. Deși e esențială observația lui Cătălin Tolontan cum că CTP a fost singurul care a vorbit pe postul ăla de legile pe care și le tot bagă SRI la aprobat. 

Se poate să avem un Teszari și un RCS care nu vor pur și simplu să deranjeze niciun leuț din înțelegerile cu serviciile. Însă SRI, dacă mai avea o urmă de gândire strategică, trebuia să prevină cu orice preț un astfel de gest în forță. 

SRI ar fi trebuit să fie primul care să împiedice concedierea lui CTP, să-i țină lui Teszari o lecție de propagandist-începător. 

Dacă permiți asta, înseamnă nu că nu-ți înțelegi menirea – nu am astfel de naivități – ci că renunți la un vector care îți dădea ultima fărâmă de credibilitate. Se confirmă astfel că SRI, oameni din sfera de influență gri (președinție, instituții diverse netransparente) au ajuns la o formă gravă de anchilozare în privilegii. Gravă pentru noi, nu pentru ei. Se văd deceniile de lipsă totală de control.

Prelipceanu – interpretul puterii

Trebuie subliniat că C.T. Popescu a fost dat afară, în ciuda faptului că nu era deloc departe de linia ideologică a postului. Asta arată la ce grad de irascibilitate a ajuns în România și patronatul de presă, și instituțiile, secrete sau nu, care îl susțin. Aroganța unui Cosmin Prelipceanu care nu știe să-și ceară scuze (pretinde că a luat știrea din sursă sigură, verificată cu alte ocazii!) nici după ce recită glume triste ca fiind știri de război!, acesta este noul jurnalism. 

Prelipceanu e un interpret al puterii, nu e ziarist. A fost un executant de când îl știu. Și nu e singur, el e doar unul din cei mulți încurajați să evolueze fix în același stil. 

(Când lucram în TV, am avut de nenumărate ori în față astfel de moderatori care primeau mesaje de la patron în direct când spuneam ceva deranjant. Puțini dintre ei o luau drept ce era, o intruziune: cu astfel de oameni rari făceam o glumă și ne vedeam de treabă, enervam patronul și a doua oară. Alții, mult mai mulți, erau în stare să bage publicitate peste mine doar ca să nu supere șeful. Iar eu nu eram și nu voi fi CTP, nu făceam audiență extraordinară, nu eram iubit de milioane. Însă am văzut procedeul, e o procedură curentă, nu e o excepție.)

E timpul recunoașterii unor eșecuri. Iohannis e numele general al eșecului. Un arogant care a făcut presa praf doar prin simplul fapt că nu s-a mai coborât să dea un interviu de 8 ani!  A distrus mai mult decât Băsescu. Băsescu măcar avea adversari (pe care i-a învins folosind nedemocratic instituțiile statului). 

Normalul a ajuns să ni se pară miracol

Pentru ce a făcut Iohannis, trebuia ca toți, cu CTP în frunte, să-l boicotăm într-o manieră istorică. N-am făcut-o. Apoi, de atâtea ori, și CTP, și alții au susținut o luptă anticorupție care a legitimat voluntar sau involuntar alți corupți. 

Acei corupți ne interzic acum, ne dau lecții. CTP are, probabil, nu vreau să fiu prezumțios, resurse câștigate pentru o pensie ușoară. 90% din presa de azi e distrusă și material, și moral. El e cazul fericit care ne reamintește nouă, muritorilor, în ce meserie nefericită ne-am băgat.

Să-i explici unui tânăr azi că e spre binele public să te opui uneori patronului tău când te îndeamnă să adopți conduită imorală este aproape imposibil. Te va considera un „boomer” nebun. Am ajuns, da, în situația în care e de neînțeles cum să contești mâna care „te hrănește”. Pentru asta suntem de vină toți ăștia cu o oarecare vechime în presă.

Tot pentru asta, am ajuns să mi se pară un mic miracol fiecare text de-al meu publicat în Libertatea; o senzație aberantă, știu, dar generată de ce-am văzut și trăit în industrie de 25 de ani încoace. Și tot pentru asta am ajuns să mă solidarizez și cu CTP, deși e tot ce e mai diferit de cum văd eu prezența publică.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE