Cum au ajuns rasismul și sexismul scuze pentru ca statul român să nu mai aplice legea în cazuri de violență sexuală asupra fetelor

România este binecunoscută pentru rasismul larg răspândit în rândul societății, cu 7 din 10 români care nu au încredere în romi sau care nu ar accepta ca o persoană de etnie romă să le fie coleg de muncă, vecin sau să devină parte din familie.

Statul în care strategiile naționale de incluziune a cetățenilor români aparținând minorității rome, ca și cele în domeniul egalității de șanse și prevenirii violenței de gen sunt fără buget, statul în care resursele (în infrastructură, educație, sănătate) se termină atunci când începe comunitatea de romi dintr-o localitate. Același stat devine „sensibil” față de minoritatea romă tocmai atunci când ar trebui să protejeze în egală măsură drepturile copiilor, indiferent de etnie.

Subiectul fetelor din comunități tradiționaliste rome măritate la vârste fragede a ajuns de multe ori în atenția mass-media, de cele mai multe ori fiind tratate cu superficialitate sau într-o manieră generalizatoare la întreaga minoritate romă, cu mult accent pe această „sensibilitate” a autorităților față de diferențele culturale, demonstrată tocmai prin lipsa de reacție atunci când violența are loc împotriva fetelor și femeilor rome pentru că „așa e tradiția romilor”. 

Recomandări

Ștefan Mandachi regretă că l-a susținut, l-a promovat pe TikTok și l-a votat pe Călin Georgescu: „Nu am verificat” | VIDEO

Un comportament tipic de reprezentare a nepăsării, ignoranței și superiorității în raport cu cetățeni români, de altă etnie, un fel de „dacă așa e la ei… ne facem că nu vedem”.

„Nicio sesizare din oficiu”  

O astfel de discuție despre lipsa de intervenție a autorităților este expusă și în articolul publicat de Turnul Sfatului, privind mariajele timpurii în rândul comunității tradiționaliste din Brateiu, în care sunt prezentate declarațiile unui lider și politician liberal (PNL) rom care își menține concepția conservatoare: fetele rome din comunitatea lui nu trebuie să facă prea multă școală, pentru că sunt pregătite de acasă să se mărite devreme, aceasta fiind totodată o măsură de protecție pentru a nu-și pierde identitatea culturală. 

Însă același lider atrage atenția asupra lipsei de reacție din partea autorităților, un semnal al eșecului statului în ceea ce privește interesul superior al copilului:

„Eu nu am văzut niciodată Inspectoratul Județean sau local de poliție să se autosesizeze și să spună: «măi, stai așa, că problema este cum spunem noi». Pentru că nu ați avut motiv. Pentru a întocmi un dosar penal pe aceste căsătorii trebuie să faceți cercetări și să ajungeți la o concluzie, dar o să vă luptați cu morile de vânt, pentru că nimeni niciodată nu o să vină la dumneavoastră și să depună plângere. Iar de sesizat din oficiu nu v-ați sesizat niciodată”.

Recomandări

Proteste în marile orașe ale țării, împotriva lui Călin Georgescu: „Tinerii vă strigă în cor, nu votați un dictator”| VIDEO

Cât de diferiți sunt, cu adevărat, minoritarii de majoritari? 

Un alt unghi de abordare a mariajelor timpurii este printr-o lentilă exotică, romantică, esențialistă, care generalizează prezența mariajelor timpurii la întreaga comunitate, privită ca o comunitate omogenă, fără nuanțe despre diversitatea existentă în rândul minoriății rome, între diferitele neamuri de romi, cât și între diferitele credințe și atitudini, mai tradiționaliste sau mai progresiste, la fel ca în cazul majoritarilor. 

Proiectarea prejudecăților despre romi asupra întregii comunități alimentează și totodată legitimează distanța socială, ruptura dintre noi și „ceilalți”, dintre majoritari și minoritari și justifică superioritatea neromilor, care se consideră „mai civilizați”, alimentând rasismului de tipul „noi nu le tratăm pe fetițele noastre așa”. 

Doar că o facem.

55% dintre români consideră că violul este justificat în anumite circumstanțe – dacă victima era îmbrăcată provocator, dacă a consumat băuturi alcoolice sau droguri sau dacă a acceptat să meargă cu partenerul său acasă (Eurobarometrul 449, 2018).

În 2022 au fost raportate la poliție peste 6.000 de infracțiuni de viol, agresiune sexuală și act sexual cu un minor, peste 3.500 fiind cu victime minore, însă mult mai multe rămân ascunse având în vedere relațiile de putere care se stabilesc între victimele minore și agresorii sexuali adulți. 

Recomandări

Călin Georgescu reacționează la valul de proteste declanșate împotriva lui: „Sunt tată de băieţi, am trei băieţi, suntem o familie puternică, unită” | VIDEO

În ceea ce privește cauzele privind infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, soluționate de parchete în anul 2022, doar una din 4 cauze soluționate de viol ajunge să fie trimisăe în judecată, restul de 75% fiind clasate. Cel puțin la fel de multe cauze de acest tip erau încă nesoluționate la finalul anului. 

Lipsa de reacție a autorităților române în cazuri de violență sexuală asupra minorelor. Mai ales când sunt de etnie romă 

Suntem pe primul loc în UE în ceea ce privește nașterile în rândul adolescentelor, însă statul român nu știe cu adevărat câte minore au născut în România. Institutul Național de Statistică (INS) a primit date privind nașterile înregistrate de la mai puțin de 70% dintre oficiile de stare civilă. DGASPC-urile nu cunosc câte minore au născut în fiecare județ și nu au indicatori comparabili între județe, DSP-urile au alte date față de DGASPC-uri sau INS. 

Din datele (parțiale) deținute de INS, în 2021 au născut 745 de minore cu vârsta sub 15 ani. În peste 20% dintre aceste cazuri vârsta tatălui era între 20 și 44 de ani, însă în peste 50% dintre aceste cazuri vârsta tatălui nu este cunoscută, cazuri în care autoritățile ar fi trebuit să se autosesizeze pentru suspiciunea săvârșirii unor infracțiuni sexuale cu victime minore.

Fără să fie invocată tradiția patriarhală ca justificare culturală, violența sexuală împotriva fetelor din România începe de la vârste fragede, iar victimele sunt acuzate că au provocat. Atunci când există suspiciunea că un copil victimă a violenței sexuale este de etnie romă operează rasismul structural, suprapus sexismului, și apare lipsa de reacție a autorităților, lipsa de intervenție în cazuri când ar fi trebuit să urmărească interesul superior al copilului.

Motivarea magistraților în cazuri de violență sexuală: „Se știe că asta e tradiția romilor”

Argumente care etnicizează violența sexuală, care găsesc scuze în tradiție, au fost sesizate de Raportul Inspecției Judiciare, publicat în 2021, în dosare privind violența sexuală cu victime minore, care au ajuns pe masa procurorilor și judecătorilor. Și, din păcate, argumentele rasiste de tipul: „Se știe că asta e tradiția romilor” sunt în continuare prezente în hotărârile instanțelor în dosare privind violența sexuală cu victime minore: 

• „instanța reține faptul că în etnia romilor asemenea relații la vârstă fragedă sunt foarte frecvente” (victima 14 ani);
• „este de precizat că, din perspectivă faptică, în cadrul comunității rome, implicarea minorilor în relații sexuale de la o vârstă fragedă este o problemă tradițională încă nerezolvată de către societate și de către autoritățile abilitate în special, trebuind găsite soluții adecvate de către acestea, iar aplicarea unei pedepse inculpatului cu executare în condiții de privare de libertate nu ar soluționa echitabil această problematică (victima 12 ani)”. 

Prejudecățile rasiste și sexiste, în detrimentul drepturilor copilului 

Deși autoritățile au obligația să sesizeze organele de cercetare penală atunci când au suspiciunea că o minoră/un minor a fost victimă a unei infracțiuni contra libertății și integrității sexuale, se opintesc de prejudecățile sexiste, rasiste și clasiste în detrimentul drepturilor copilului. Cu minore care nasc „pentru că le-a plăcut lor așa”, cu judecăți de valoare care etichetează instant fetițe care au trecut prin violența sexuală din partea bărbaților adulți pentru că „la 12 ani sunt deja sătule”, „pentru că asta e tradiția romilor”, „pentru că fetele din ziua de azi se îmbracă provocator”. 

Astfel de argumente sexiste și rasiste ies la suprafață inclusiv în rândul celor care ar trebui să susțină modificări legislative, precum introducerea vârstei minime de 16 ani pentru consimțământ valid în cazul relațiilor sexuale cu minori, care ar oferi o protecție ridicată minorelor în fața agresorilor sexuali, modificări susținute de peste 73 de organizații neguvernamentale active în domeniul drepturilor omului.  

Munca de teren, în comunități diverse, în contact cu autorități locale, județene sau centrale ne-a arătat că mai avem mult până când interesul superior al copilului va conta cu adevărat, cu atât mai mult al copilului rom sau dintr-un mediu vulnerabil. 

Rasismul și sexismul fac casă bună mai ales la firul ierbii, unde relațiile inegale de putere dintre comunități vulnerabile și autorității, dintre femeile și fetele care vin să ceară ajutorul și cei care ar trebui să ofere soluții și protecție fac ca violența sexuală „să scape” din cifrele oficiale. În țara în care acuzațiile de hărțuire sexuală la cel mai înalt nivel politic nu sunt luate în serios, unde nenumărate cazuri de minore aflate în protecția statului au fost abuzate sexual chiar cu sub ochii celor ar fi trebuit să le protejeze, protecționismul de tip rasist manifestat sub forma lipsei de intervenție a autorităților în cazuri de încălcare a drepturilor fetelor rome prin invocarea culturii este doar ipocrizie.

În ceea ce privește acele comunități tradiționaliste de romi, dacă autoreglementarea nu e posibilă, atunci nu rămâne decât ca legea să fie aplicată fără rezerve, nu trebuie transferată responsabilitatea protecției minorilor de către stat, așa, vag, cu câteva exemple vizibile, în comunitatea romilor. 

Autoritățile nu pot alege într-un stat de drept când să aplice legea și când nu, cum nu pot nici alege drepturile căror copii să fie respectate și ale căror nu. 

Convenția de la Istanbul, ratificată de statul român, precizează clar că obiceiul, cultura, religia, tradiţia sau aşa-numita „onoare” nu pot fi justificări pentru violența îndreptată împotriva femeilor și fetelor, iar mariajele timpurii, testarea virginității realizată chiar de către autorități, încălcarea dreptului la educație sunt forme de violență care nu au ce să caute într-un stat de drept.

Urmărește-ne pe Google News