De când am COVID în familie, am descoperit că lacunele din lege încurajează răspândirea virusului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Zi de zi, pe toate ecranele se perindă oficialități ale statului care se laudă cu măsurile pe care le-au luat pentru a limita răspândirea pandemiei și efectele valului IV, cu debut abrupt la noi, după o vară în care ne-am relaxat cu toții. În realitate însă, în afară de vaccinurile pe care le avem la dispoziție, nu prin meritele lor, ci prin norocul că suntem parte a Uniunii Europene, reglementările pe care le-au adoptat sunt pline de lacune și îi încurajează, chiar îi obligă pe unii dintre potențialii purtători ai coronavirusului să umble prin comunitate. Am descoperit acest lucru săptămâna asta, când a început școala și coronavirusul a intrat în familia mea.
Cuprins:
Vineri, 10 septembrie, ne-am întâlnit, acasă, cu niște prieteni. Adulții – vaccinați. Nici ei, nici copilul lor nu aveau vreun simptom și nu știau să se fi întâlnit cu cineva bolnav. Duminică, 12 septembrie, au început să aibă toți trei simptome ușoare. S-au testat. La toți rezultatele au fost pozitive, dar au venit doar după prima zi de școală a fetelor mele.
Pe 14 septembrie – când deja ne autoizolasem – au apărut simptomele și la fiica mea mai mică. Pe 15 le-am făcut copiilor teste antigen. Cea mare, negativă. Cea mică, pozitivă. Am plecat acasă de la laborator cu gândul să sun la DSP și să cer o testare PCR pentru toți patru, așa cum știam că se procedează. Știam greșit.
Cât timp nu ai simptome, statului român nu îi pasă că ai putea fi infectat. Am sunat la DSP. I-am explicat unei angajate situația. Mi-a spus cu amabilitate că fetița cea mică este deja înregistrată în baza de date și că nu mai e nevoie să trimită ambulanța acasă pentru PCR. În ceea ce ne privește pe ceilalți trei din casă, m-a întrebat dacă avem simptome. I-am spus că nu și că noi, părinții, suntem vaccinați.
Mi-a răspuns că în cazul ăsta, nici pentru noi nu poate veni salvarea ca să fim testați PCR. I-am replicat că în acest moment, având un copil infectat, suntem contacți direcți și ar trebui să ne testăm și autoizolăm. Așa credeam eu, însă.
Femeia mi-a răspuns cu legea în mână: „Dacă sunteți vaccinați și asimptomatici, conform Hotărârii 43 din 1 iulie 2021, nu trebuie să vă izolați, sunteți exceptați de la carantină și chiar ar trebui să mergeți la serviciu!” Șocată, o întreb cum aș putea merge la serviciu, ca posibil purtător al virusului, să îmi expun colegii, unii dintre ei nevaccinați, alții cu probleme de sănătate sau cu părinți vârstnici și bolnavi acasă? Angajata îmi dă dreptate și îmi spune că ea e prea mică pentru a putea schimba ceva. Imediat ce am încheiat convorbirea, am verificat dacă prevederea legală chiar există. Și da, există. Articolul 6 al Hotărârii 43 din 1 iulie 2021 sună așa:
„Art.6 - (1) Exceptarea de la măsura carantinei instituită cu privire la persoanele contact direct ale unei persoane confirmate se aplică pentru persoanele vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare până la data contactului direct.”
Surprizele au continuat când am sunat la școală ca să anunț că fetița cea mică este pozitivă. Cursurile cu prezență fizică la clasa ei s-au suspendat, începând cu a doua zi și predarea a trecut online. Cursurile vor continua însă la clasa surorii ei mai mari, pentru că neavând test pozitiv, nu există temei legal pentru trecerea în online. Mai mult, deși în clasa celei mici mai sunt copii care au frați în alte clase, și acolo continuă cursurile. Unii părinți sunt revoltați, dar singura soluție pentru ei ca să se liniștească este să își testeze copiii pe propria cheltuială. Iar costul testelor PCR nu e deloc mic.
Am aflat și cum s-a infectat copilul prietenilor care ne-au vizitat. S-a întâlnit, pentru o oră în total, în curtea școlii (cu mască) și la un suc în aer liber (fără mască), cu colegii de clasă, miercuri, 8 septembrie. Copilul prietenilor nu a mai mers luni, pe 13 septembrie, la deschiderea anului școlar, dar a aflat că din doisprezece colegi câți s-au întâlnit, cel puțin încă o fetiță este pozitivă. Și clasa lor a trecut în online. În seara vizitei, la noi în casă s-a mai jucat și un copil din vecini. Și el este pozitiv.
Nu sunt epidemiolog și e posibil să avem de a face cu niște coincidențe, dar nu pot să nu observ cât de repede am avut o răspândire într-un grup mic cu adulți vaccinați, care au respectat, de când a debutat pandemia, toate regulile.
Ne-am vaccinat imediat ce acest lucru a fost posibil, am continuat să dezinfectăm cumpărăturile și să folosim spirt chiar și când toată lumea se relaxase, în această vară am evitat mulțimile și nu ne-am întâlnit cu prieteni dacă cineva din grup avea simptome asemănătoare Covidului.
Concluzii
Copiii sunt vulnerabili și prin simpla prezență în comunitate pot răspândi virusul. Doar în cazul nostru vorbim de trei familii, trei școli, patru clase.
Nimeni nu poate fi sigur, indiferent ce măsuri și-ar lua. Vaccinul nu garantează nici că nu iei boala, nici că nu o transmiți.
Din cauza lacunelor legislative, statul ușurează treaba virusului. Părinții copiilor infectați sunt obligați să meargă la muncă, dacă sunt vaccinați și asimptomatici (medicii de familie nu au bază legală pentru a le acorda concediu medical), și doar propria conștiință îi poate determina să stea acasă.
Testarea ține, în mare măsură, tot de conștiința oamenilor. Dacă nu ai simptome, DSP-ul te ignoră și ești liber să umbli în spații publice, chiar dacă ești contact direct, deci posibil purtător.
Chiar și în situații în care există semne de alarmă, testele cele mai sigure sunt suficient de scumpe ca să nu reprezinte o soluție la îndemână pentru toată lumea.
Foto: Hepta
