MENIU CAUTĂ
, de Alexandra Nistoroiu

OPINIE | Deși ministrul Sorina Pintea spune că pacienții vor plăti mai puțin, bolnavii rămân la mâna spitalelor private, dacă vor condiții mai bune

Distribuie

La sfârşitul săptămânii trecute, Guvernul a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de urgenţă care reglementează contribuţia personală a pacienţilor pentru plata serviciilor medicale în sistemul privat. Ministrul sănătăţii promite că pacienţii vor plăti astfel mai puţin, dar nimic din textul legislativ nu susţine această afirmaţie.

Aşa cum arată acum proiectul de OUG, pacienţii vor plăti mai mult, mai puţin sau la fel ca până acum, în funcţie de tarifele pe care vor alege să le practice furnizorii de servicii medicale din mediul privat.

Există un articol unic în proiectul de OUG, care introduce în Legea sănătăţii următorul text:

„Furnizorii privați de servicii medicale care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii aferente spitalizării continue, ambulatoriului clinic de specialitate și ambulatoriului paraclinic, potrivit legii, pot încasa direct de la asigurat o contribuție personală pentru serviciile contractate, cu acordul informat prealabil, în scris, al asiguratului în acest sens”.

Prețurile la privați nu pot fi „înghețate” prin OUG

Citată de Hotnews, Sorina Pintea traduce articolul astfel: „pacienţii vor plăti mai puţin, doar diferenţa dintre tariful decontat de CNAS şi costul real al serviciului”.

Textul OUG propus rămâne însă foarte neclar şi nespecific. Chiar dacă în nota de fundamentare a ordonanţei scrie că pacienţii ”vor plăti numai diferenţa dintre tariful practicat de furnizorul privat şi tariful decontat din FNUASS” (adică tariful decontat de CNAS, în baza asigurării medicale), nimic din alineatul introdus prin OUG în Legea sănătăţii nu garantează pacienţilor aşa ceva.

Piaţa furnizorilor de servicii medicale private este şi ea o piaţă liberă, iar preţurile practicate de aceştia pentru investigaţii, spitalizare sau intervenţii chirurgicale nu ar fi putut oricum să fie îngheţate prin OUG.

Ministrul mai spune că această OUG scoate din zona gri plăţile pe care pacienţii le făceau oricum, fiindcă aşa scoteau privaţii costul real al serviciului. Ministrul dă exemplul taxelor hoteliere practicate de furnizorii privaţi pentru pacienţii spitalizaţi: „Până acum, ei plăteau costul unei zile de spitalizare la 1.000-1.500 de lei”.

Însă Pintea nu explică ce anume garantează că furnizorii privaţi nu vor mai cere pacienţilor şi această taxă hotelieră, pe lângă costul real al serviciului. În acest moment, din punct de vedere legal, nimic nu-i opreşte să facă asta.

Diferența de cost o suportă tot pacientul

„Contribuţia personală” a pacienţilor asiguraţi la acoperirea costurilor serviciilor medicale seamănă foarte mult cu ceea ce, de regulă, în sistemul medical se numeşte coplată.

Ministrul insistă că nu este vorba despre o coplată, ci  despre o „contribuţie personală a pacienţilor”, dar, în esenţă, pare să fie vorba despre acelaşi lucru, doar că s-ar aplica numai sistemului privat, nu şi celui public.

„În general, coplata nu este niciunde în lume un mecanism de protecţie a pacienţilor. Ba chiar, în lumea experţilor, coplăţii i se spune un instrument demand-side, adică o modalitate prin care autorităţile încarcă financiar pacienţii ca să facă economii sau să raţionalizeze folosirea excesivă a serviciilor medicale de către pacienţii cu asigurare publică”, a explicat, pentru Libertatea, Vlad Mixich, expert în politici de sănătate.

„Problema e că, în cazul acesta, vorbim despre spitale private, care funcţionează pe costuri reale, nu pe costurile subdimensionate şi aproape ficţionale plătite de CNAS în România”, adaugă acesta.

În acest caz, coplata sau „contribuţia personală” pune în sarcina pacientului datoria de a acoperi diferenţa dintre preţurile subdimensionate, virtuale plătite de CNAS spitalelor private şi preţul solicitat de operatorul privat în piaţa reală.

Din cum este scris textul legislativ, nu avem motive să credem că pacientul va plăti mai puţin la spitalul privat decât plăteşte azi.

Până acum, diferenţa dintre preţul ficţional subdimensionat plătit de CNAS şi cel real practicat de privat era oricum achitată de pacient, dar camuflată sub formă de taxă hotelieră.

Acum, pe lângă această posibilitate a camuflării costurilor reale ca taxă hotelieră, apare această a doua formă de acoperire a diferenţei, dar plata ei revine tot pacientului, nu asiguratorului.

În așteptarea contractului-cadru, nu se schimbă mare lucru

Să luăm un exemplu concret. Dacă o intervenţie chirurgicală costă în mod real undeva la 7.000 de lei, iar CNAS decontează operatorului cam 2.000 de lei, pacientul operat are, de regulă, două variante: fie plăteşte integral 7.000 de lei, fie se operează pe baza asigurării lui publice, caz în care privatul trebuie să acopere diferenţa de 5.000 de lei, pe care CNAS nu o decontează.

Până acum, nu avea altă posibilitate legală să facă asta decât camuflând diferenţa şi cerând pacientului taxa hotelieră. Acum, în teorie, ar putea cere pacientului 7.000 lei pe operaţia în sine, plus o taxă hotelieră mai mică sau mai mare.

Momentan, nimic din proiectul de OUG nu obligă spitalul privat să ceară mai puţin decât o face deja prin taxa hotelieră sau alte servicii medicale plătite direct.

Rămâne de văzut în ce măsură unele din neclarităţile aduse de acest OUG vor putea fi limpezite prin contractul-cadru pe 2019 sau alte măsuri viitoare.


Citește și: 

Contabilitatea mafiei: cum își trăgea Vlad Cosma din „Sfânta treime” a profitului companiilor care primeau lucrări de la Consiliul Județean condus de tatăl său!

Citește mai multe despre Sorina Pintea pe Libertatea.

Comentarii