Despotismul new-media sau cum luptăm cu „virusul informaţional”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cunoscutul teoretician media Evgeny Morozov (cercetător american de origine bielorusă) ne arată clar, în The Net Delusion: The Dark Side of Internet Freedom, că teoria tehnoutopică a “iPod liberalismului”, care porneşte de la supoziţia că dezvoltarea noilor tehnologii şi reţele media va duce automat la creşterea şi expansiunea democraţiei, este falsă. Sau cel puţin îndoielnică.
El spune: ba din contră. E posibil şi reversul, pentru că tehnologia în sine nu rezolvă problema, ci accelerează, concentrează, mobilizează şi poate fi la fel de eficientă nu doar în bine, ci şi în rău. Mai ales în rău. Şi dă exemple nenumărate. Ba chiar arată cum “adevărul media” nu mai are legătură cu adevărul în sine, căci este evaluat de criterii precum rating, like şi profit. Adevărul devine o variabilă mai degrabă “despotică”. Adevărul devine mai degrabă un indiciu economic, o marfă.
Aş mai adăuga. Câmpul informaţional imens oferă posibilitatea de a falsifica nu prin minciună, în stil vechi “comunist”, ci prin omiteri, prin adevăr trunchiat, prin însăşi structura formatului. E extrem de uşor să falsifici în acest nou format informaţional. Ceea ce eu numesc “quality fake news”.
Geert Lovink, unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai “epocii digitale”, vorbeşte despre “marea regresie” sau “termidorul digital” care este rezultatul unei centralizări şi uniformizări fără precedent în istorie.
Trăim acum în mare viteză isterică. Acum, practic, s-a trecut la un nivel superior, pentru că am atins un stadiu maxim de globalizare: folosim aceleaşi softuri, aceleaşi ustensile, aceleaşi reţele, ne vedem în timp real etc. Acest nivel maxim de globalizare şi de integrare a produs o situaţie fără precedent: o maximă centralizare. O reţea precum e facebook-ul nu e decât o formă de centralizare globală maximă. Şi uniformizare. Nimeni nu doar că nu a prevăzut, dar nici nu a crezut că un astfel de fenomen este posibil.
Ceea ce se numeşte astăzi “Marea regresie” sau “termidorul digital” este rezultatul acestei centralizări şi uniformizări fără precedent în istorie. De ce Trump, Putin sau Erdogan devin tot mai periculoşi, de exemplu? Sau orice alte fenomene care acum câţiva ani erau marginale sau locale? Ei devin atât de periculoşi nu atât prin sine înşişi, cât prin potenţialul pe care li-l deschide această centralizare digitală comunicativă globală, care ţine de esenţa tehnologică a fenomenului. Dacă ei ar fi comunicat pe orizontală sau chiar prin media tradiţională cu grupurile lor de simpatizanţi locali, regionali nu era nici o problemă, pentru că extinderea mesajului lor nu ar fi crescut cu aceeaşi vitează nebună.
Acum însă din cauza acestei centralizări globale digitale ei comunică instantaneu, în timp real cu toată lumea. În acelaş timp, acest tip de centralism, de “termidor digital”, distruge orice filtru, orice diferenţă de nivel, orice posibilitate de reţea alternativă.
Trump sau coronavirusul, la rândul lor, dacă-i luam ca exemple media, nu sunt decât un produs al acestui tip de centralism digital, de capitalism informaţional al platformelor digitale, care seamănă cu o mare corporaţie. În aceeaşi ecuaţie se află şi isteriile imense create de fenomene precum coronavirus, care aruncă în joc o mulţime de interese economice facile, dar şi sofisticate pe multe paliere.
Practic, ce spun aceşti oameni e simplu, clar şi tot mai vizibil. Visul “iPod liberalismului” se transformă tot mai rapid în “iPod despotism”, cu şanse ca mai ales cei mai isterici, agresivi, puţin informaţi, populişti şi cu resurse să monopolizeze new-media. Poate chiar să ni se prezinte ca un “despotism luminat”. Oare?
“Adevărul” astăzi e de partea celor foarte agresivi, cu mesaje scurte şi simple. Sau extrem de populişti. De ce? Maşinăria new-media este construită aşa, iar astfel de mesaje şi tipologii sociale şi politice sunt perfecte pentru media - mesajul de tip nou.
Textele lungi, textele care chestionează, pun întrebări, analizează, gândesc mai complicat, incomode sunt aruncate, împinse la periferie de însuşi felul de a funcţiona al maşinăriei new-media. Nu mai vorbesc de lipsa de filtre: redacţie, specialişti etc. Cea mai proastă televiziune are mai multe filtre decât cea mai bună maşinărie-reţea new-media. De unde şi riscurile.
Să vorbeşti pe limba şi stilistica reţelelor new-media este foarte facil şi foarte eficient. Ei, tocmai că asta nu trebuie făcut. De asta e nevoie de instituţii abilitate, linişte, texte mai mari, împachetate mai subversiv şi cât mai puţin comerciale. Trebuie găsite forme de a rezista acestui tăvălug imens care se anunţă că va spulbera tot în cale. Cu un cinism fără precedent.
Cum e de rezistat? Primul pas, am spus: nu joci după regulile maşinăriei, ca în Matrix.
Dar povestea asta e veche de când lumea. E adevărat că niciodată nu a atins un nivel atât de mare. Se numeşte tehnica toporului. Toporul e un instrument necesar omului. Taie lemne. Pentru a tăia lemne e nevoie de efort, muncă constantă şi istovitoare. Dar cu el poţi da şi în cap vecinului pentru a-i lua tot. Pentru asta nu e nevoie nici de minte, nici de efort. E new-media actuală. Dar ea poate sluji omul dacă el o foloseşte cu înţelepciune.
Cum luptăm cu panica actuală? Cum bine observa jurnalistul Pavel Lucescu, soluţia ar fi asta: “Panica funcționează, la rândul ei, ca un virus și se tratează cu informații oficiale, corecte, complete și la timp”. Adică exact pe modelul opus despotismului new-media
