Ce este „Triada întunecată” și cum au devenit rețelele sociale propulsoarele ideologiilor naționaliste
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Curentul naționalism nu este doar o consecință a algoritmilor rețelelor sociale, ci și rezultatul unei interacțiuni complexe între personalitatea umană, modul de gândire și percepția amenințărilor. Astfel, multe dintre ideile care ne influențează azi vin din adâncul istoriei noastre evolutive.
Cuprins:
- Un val ideologic modern, animat de curenții tehnologiei, dar cu rădăcini ancestrale
- De la Facebook la ideologie: un studiu în două etape
- „Triada întunecată” și legătura cu naționalismul?
- Cum ne influențează credințele modul în care gândim
- Amenințările externe, cheie a coeziunii de grup și catalizator al curentelor naționaliste
- Concluziile studiului: ce ne transmit datele
- De ce contează toate aceste lucruri?
- Ideile se comportă ca niște virusuri. Ce sunt memele și de ce devin periculoase
- Țapul ispășitor: de la triburile străvechi la Facebook și cum ne liniștim prin vinovăție colectivă
- Când rețelele de socializare potențează credințele naționaliste
- De ce aceste tendințe sunt „utile” din punct de vedere psihologic?
- La ce poate ajuta acest studiu?
Un val ideologic modern, animat de curenții tehnologiei, dar cu rădăcini ancestrale
Într-o epocă în care accesul la informație este instantaneu, iar rețelele sociale ne conectează în mod constant la fluxuri de opinii, informații și, mai ales, emoții, ideologiile politice se strecoară subtil în mintea utilizatorilor. Printre cele mai vizibile astfel de ideologii în ultimul deceniu se remarcă naționalismul, nu doar în formele sale tradiționale, ci și într-o variantă modernă, digitală, care se viralizează sub ochii noștri.
Naționalismul este un curent ideologic care promovează identitatea, suveranitatea și interesele unei națiuni, uneori prin excluderea sau în detrimentul intereselor altor națiuni. El a cunoscut o ascensiune în ultimele decenii. De la Brexit și alegerea lui Donald Trump, până la ascensiunea liderilor populiști în Europa de Est sau în America Latină, naționalismul și variantele sale extreme au revenit în actualitatea vieților noastre.
Rețelele sociale precum Facebook sau TikTok au contribuit ca platforme pentru răspândirea mesajelor naționaliste. De multe ori, acestea sunt prezentate în formate diverse și atractive: meme-uri, sloganuri, imagini emoționale, clipuri virale. Dar cum funcționează acestea ca mijloace de propagare? Ce anume face ca unii oameni să fie mai predispuși să creadă și să distribuie mesaje cu tentă naționalistă?
Într-un studiu pe care l-am realizat la Universitatea București, la începutul anului 2023, am încercat găsirea unor răspunsuri la aceste întrebări, investigând nu doar implicarea rețelelor sociale, ci și factori psihologici, cognitivi sau evolutivi care influențează înclinația spre naționalism. Rezultatele oferă o perspectivă valoroasă și neașteptat de profundă: susținerea ideilor naționaliste nu este doar o alegere rațională sau politică, ci reflectă mecanisme adânci de protecție, identitate și adaptare.
De la Facebook la ideologie: un studiu în două etape
Cercetarea s-a desfășurat în două etape. În prima parte, 467 de utilizatori români de social media au fost invitați să menționeze mesaje cu conținut naționalist (pro sau contra) pe care le-au întâlnit pe platformele online în ultimii ani. Rezultatul obținut au fost 169 de mesaje, variind de la cele care glorifică istoria României sau critică Uniunea Europeană, până la afirmații xenofobe sau apeluri la valori tradiționale și religie.
În a doua etapă, mesajele respective au fost prezentate unui alt grup de 321 de persoane, care au evaluat cât de des au întâlnit aceste afirmații și în ce măsură sunt de acord cu ele. În paralel, au completat chestionare care măsurau trăsături de personalitate (machiavelism, narcisism, psihopatie), percepția amenințărilor externe (de exemplu, migranți sau alte grupuri etnice), precum și stilul de gândire (rațional sau intuitiv).
Rezultatele au fost revelatoare. Acestea vor fi prezentate mai jos, împreună cu explicarea sumară a conceptelor măsurate în cadrul studiului.
„Triada întunecată” și legătura cu naționalismul?
„Triada întunecată” se referă la trei tipuri de trăsături de personalitate considerate social și moral problematice, dar care nu ating nivelul unei tulburări psihice:
- Machiavelismul - tendința de a manipula și controla pe ceilalți pentru propriul beneficiu;
- Narcisismul - autoadmirația excesivă, dorința de validare și percepția de superioritate;
- Psihopatia (subclinică) - impulsivitate, lipsă de empatie, comportament antisocial.
Oamenii care au scoruri mari la aceste trăsături nu sunt automat „răi”, dar pot manifesta comportamente care servesc intereselor proprii cu ignorarea binelui colectiv. Aceste trăsături predispun la o gândire mai rece, strategică și orientată spre putere. Studiul a arătat că persoanele cu astfel de trăsături sunt mai susceptibile să fie de acord cu mesaje ultranaționaliste, în special atunci când percep că grupul lor (țara, poporul, cultura) este amenințat. Atunci când percep o amenințare (economică, culturală sau simbolică), vor fi mai înclinate să susțină ideologii autoritare, în care ordinea și ierarhia sunt restaurate cu forța.
Cum ne influențează credințele modul în care gândim
Pe lângă trăsăturile de personalitate, un alt factor-cheie a fost stilul de gândire. Psihologia modernă distinge între două mari categorii:
- Stilul rațional (analitic) - bazat pe analiză, logică, reflecție, măsurarea alternativelor și evaluarea critică a informațiilor;
- Stilul experiențial (intuitiv) - bazat pe emoții, decizii rapide și percepții subiective.
Oamenii care gândesc preponderent intuitiv sunt mai ușor influențabili de mesaje emoționale și, implicit, mai dispuși să adere la narative naționaliste, care adesea apelează la frică, mândrie sau furie. Cei care preferă gândirea rațională au fost mai degrabă de acord cu mesajele antinaționaliste și mai critici față de ideile extreme.
În perioade de incertitudine, oamenii folosesc gândirea intuitivă (experiențială) pentru a lua decizii rapide, care nu implică efort cognitiv. Este un mecanism eficient în situații de pericol, dar riscant în epoca digitală, unde emoțiile sunt manipulate cu ușurință. Spre deosebire, gândirea rațională, care implică analiză și scepticism, este mai puțin intuitivă și mai costisitoare cognitiv, dar oferă protecție în fața manipulării.
Așadar, naționalismul digital „prinde” pentru că folosește exact aceste vulnerabilități naturale ale psihicului uman: frica de necunoscut, nevoia de apartenență, dorința de ordine și siguranță, stilul de gândire rapid și trăsăturile de personalitate care favorizează controlul.
Amenințările externe, cheie a coeziunii de grup și catalizator al curentelor naționaliste
Un alt aspect important evidențiat de studiu a fost legătura dintre percepția amenințărilor externe și încrederea în credințele naționaliste. Conform teoriilor psihologice evoluționiste, oamenii sunt „programați” să se strângă în jurul propriului grup atunci când percep un pericol din afară. Acest mecanism, care a servit supraviețuirii în timpurile străvechi, este încă activ, doar că, în loc de triburi rivale, „dușmanii” sunt astăzi migranții, homosexualii, instituțiile europene sau „elitele globale”.
Cei care simt că națiunea este amenințată sunt mai înclinați să aprobe mesaje naționaliste, mai ales pe cele cu tentă extremă.
Din perspectivă evoluționistă, acest mecanism are sens: grupurile umane s-au apărat dintotdeauna de agresori sau rivali. Supraviețuirea grupului a depins adesea de capacitatea sa de a identifica rapid potențiale pericole din exteriorul grupului. A fi vigilent față de „ceilalți” putea însemna, în unele contexte, un avantaj adaptativ. Azi, acest instinct se poate activa la contactul cu mesaje care descriu grupuri externe ca fiind periculoase, chiar și dacă acel pericol este doar simbolic și neîntemeiat. Această vigilență se poate transforma în xenofobie, într-o teamă irațională față de alte grupuri, mai ales atunci când este alimentată de mesaje politice sau de propagandă online.
Concluziile studiului: ce ne transmit datele
Pe baza analizelor statistice, studiul a evidențiat unele corelații și tendințe:
- Mesajele ultranaționaliste sunt susținute mai frecvent de persoane cu trăsături din triada întunecată, stil de gândire intuitiv și o percepție accentuată a amenințărilor externe.
- Mesajele naționaliste moderate sunt acceptate într-o măsură mai mare de persoane expuse frecvent la astfel de conținut, cu trăsături de personalitate similare cu cele care susțin mesaje ultranaționaliste, dar într-o manieră mai atenuată.
- Mesajele antinaționaliste sunt susținute mai ales de cei care gândesc rațional, sunt mai puțin predispuși să perceapă amenințări externe și au trăsături de personalitate care nu aparțin triadei întunecate.
- Rețelele sociale amplifică aceste efecte, funcționând ca medii de propagare a ideologiilor prin repetare și expunere susținută.
De ce contează toate aceste lucruri?
Studiul ne arată, pe baza cifrelor, ceea ce era oarecum observabil, și anume că social media este un agent indirect, dar de impact, în răspândirea credințelor naționaliste. Studiul aduce și un factor de noutate prin câteva explicații psihologice ale mecanismelor care fac acest lucru posibil. Într-o lume în care algoritmii decid ce vedem și cum ne formăm opiniile, înțelegerea influențelor subtile, dar profunde, ale trăsăturilor noastre psihologice și a tiparelor de gândire este esențială.
Mai mult, perspectiva evoluționistă ne reamintește că multe dintre comportamentele noastre sociale nu sunt complet noi, ci versiuni actualizate ale strategiilor care ne-au ajutat să supraviețuim în trecut. Doar că acum, în loc de savane, trăim în lumi virtuale, țesute de rețele digitale.
Ideile se comportă ca niște virusuri. Ce sunt memele și de ce devin periculoase
Unul dintre conceptele abordate în cadrul lucrării este teoria memetică, formulată de biologul evoluționist Richard Dawkins. Conform acesteia, ideile și credințele (numite „meme”) funcționează ca genele: se reproduc, se modifică și se răspândesc în populație prin imitație. O memă este, practic, o unitate de informație culturală. Poate fi un slogan, o imagine, o frază, o atitudine. Dacă este suficient de convingătoare sau emoționantă, ea va fi „copiată” și transmisă mai departe. La fel cum o genă puternică se propagă în populație, o idee virală se transmite de la om la om.
În contextul social media, meme-urile sunt exact ceea ce par la suprafață: mesaje scurte, virale, construite pentru a stârni reacții rapide. Un exemplu clasic este: „Românii sunt daci, poporul cel mai viteaz din lume”. În doar câteva cuvinte, această memă evocă mândrie, identitate și superioritate.
Naționalismul digital funcționează adesea ca un „memeplex”, un set de meme interconectate care formează o ideologie. Acestea circulă mai ales în comunități online omogene ideologic, unde feedbackul pozitiv și distribuirea repetată le întăresc influența. Mesajele care evocă emoții puternice sunt ușor de reprodus (de exemplu, „România e grădina Maicii Domnului”) și adesea se aliniază cu fricile și dorințele utilizatorilor, fie ele conștiente sau nu.
Țapul ispășitor: de la triburile străvechi la Facebook și cum ne liniștim prin vinovăție colectivă
Un alt concept teoretic important este cel formulat de istoricul și antropologul René Girard, care a dezvoltat teoria mimetică a dorinței. Potrivit acesteia, oamenii nu își formulează dorințele în mod individual, ci le preiau imitând pe alții, mai ales pe cei pe care îi percep drept modele sau lideri.
Când prea mulți indivizi doresc același lucru sau imită același model (putere, statut, apartenență), apar tensiunea și haosul social. Soluția ancestrală? Găsirea unui țap ispășitor, un vinovat simbolic care este acuzat că „strică ordinea” și este exclus sau atacat pentru a restabili echilibrul la nivel de grup. Un „inamic” este desemnat drept vinovat pentru toate problemele. Excluderea lui restabilește „ordinea”. În lumea modernă, acest țap ispășitor poate fi migrantul, o minoritate, „trădătorii de neam” sau o instituție externă precum Uniunea Europeană.
Naționalismul, în special în forma sa radicală, folosește acest mecanism psihologic: identifică un „vinovat” pentru problemele societății (criză economică, corupție, decădere morală) și promite un „purgatoriu identitar” prin excluderea sau pedepsirea acestuia. Acest mecanism este instinctiv: promite purificare, unitate și protecție prin atacarea și eliminarea unui „altul” din afara grupului. Iar social media, prin algoritmi care favorizează indignarea, amplifică acest tip de narativ.
Când rețelele de socializare potențează credințele naționaliste
În urma acestui studiu, una dintre cele mai clare concluzii este că frecvența expunerii la mesaje naționaliste în social media crește semnificativ probabilitatea ca utilizatorii să fie de acord cu ele, indiferent dacă aceste mesaje sunt moderate sau radicale. Asta înseamnă că rețelele sociale nu doar reflectă credințe deja existente, ci pot contribui activ la formarea și întărirea lor.
Explicația stă în modul în care funcționează mintea noastră: cu cât vedem mai des o idee, cu atât avem impresia că este „normală”, „adevărată” sau „larg acceptată”.
De ce aceste tendințe sunt „utile” din punct de vedere psihologic?
Poate părea paradoxal, dar simpatiile naționaliste pot funcționa ca mecanisme de coping, adică metode prin care mintea noastră încearcă să facă față stresului, nesiguranței și fricii.
- Frica de străini ne poate oferi un „dușman” pe care îl putem învinui.
- Trăsăturile din triada întunecată pot crește în contexte de criză și într-o societate percepută ca haotică și incertă, iar a fi manipulator sau dominant poate părea o metodă de adaptare.
- Gândirea intuitivă economisește energie mentală; în loc să analizăm complexitatea lumii, preferăm soluții simple: „Naționalismul salvează România”.
Pe termen scurt, aceste mecanisme oferă iluzia controlului. Pe termen lung însă pot duce la polarizare, discriminare și chiar violență.
La ce poate ajuta acest studiu?
Rezultatele acestui studiu pot fi utile în mai multe direcții: de la crearea de campanii de educație media și gândire critică, până la dezvoltarea unor politici publice care să limiteze distribuirea conținutului extremist sau manipulator.
Dar, poate chiar mai important, studiul ne arată că nu suntem imuni la influențe, chiar și atunci când credem că suntem. A înțelege cum funcționează psihologia din spatele ideologiilor nu înseamnă a le justifica, ci a avea o șansă reală de a le contracara efectele negative. Trăim într-o lume în care ideile circulă cu viteza luminii, dar reflecția critică nu ține mereu pasul. Naționalismul digital nu este doar rezultatul unor „bule informaționale”, ci și produsul unor mecanisme psihologice vechi de când umanitatea. Înțelegerea acestor mecanisme, fie că vorbim despre imitație, țapi ispășitori, frică sau stiluri de gândire, este un pas spre reziliență democratică. Educația critică, empatia și conștientizarea vulnerabilităților noastre pot fi cele mai eficiente „vaccinuri” culturale împotriva ideologiilor radicale.
Foto ilustrativă: Shutterstock
