Poate AI-ul să înlocuiască sufletul artistului? Filosoful Éric Sadin explică de ce trebuie să luptăm pentru „operele spiritului”

Acesta pledează pentru măsuri concrete de interzicere a utilizării tehnologiei în literatură și cinematografie, exemplificând pericolul prin noile producții chinezești unde algoritmii dictează totul – de la scenariu la estetică -, reducând rolul uman la simplul montaj. Pentru Sadin, ceea ce pare o inovație minoră reprezintă, în realitate, un punct de cotitură periculos care amenință însăși esența spiritului uman și viitorul profesiilor artistice.

„Apelul de la Paris”, la UNESCO, pentru prezervarea operelor intelectuale și a profesiilor artei și culturii în epoca Inteligenței Artificiale generative

• de Eric Sadin, traducere de Claudiu Gaiu

Se petrec uneori fenomene care la prima vedere pot părea neînsemnate, cu toate că reprezintă semne prevestitoare puternice. De puțină vreme, casele de producție chinezești scot pe piață miniseriale, a căror durată merge de la treizeci de secunde la câteva minute, ale căror scenarii, personaje, decoruri, costume și lumini sunt propuse cu IA generativă. Deocamdată, doar montajul mai rămâne în seama ființelor din carne și oase.

Urmând aceeași direcție, este un fapt documentat că 30% dintre piesele aflate azi online, pe platformele de streaming muzical, cum e de pildă Spotify, sunt integral produse artificial. De acum înainte, suntem cufundați într-o forfotă de opere prefabricate, „redactate” de sisteme, iar indivizii care sunt în spatele lor n-au făcut decât să-și formuleze intențiile, fără să depună vreo strădanie în alcătuirea lor. Exemple de acest fel se pot strânge pe întregi coloane și este limpede că nu e decât începutul unei noi paradigme: o lume a artei și a operelor intelectuale fără semnătură, descărnate și umplute prin tehnici uzurpatoare.

Prin aceasta, contrar unor perspective înguste, după care evoluțiile menționate s-ar înscrie în istoria artei, alcătuită din preschimbări regulate – că am fi în fața unei inovații așa cum a fost apariția fotografiei, care nu a înlăturat pictura – susținem că nu e nicidecum vorba de apariția unei noi discipline, ci de o mutație completă. Este vorba de realizarea prin procese automatizate de operații care, multe dintre ele în totalitate sau parțial, implicau, de decenii sau chiar de secole, dobândirea unei măiestrii. Și astfel ducerea lor la îndeplinire cu o viteză infinit mai mare, cu o calitate chipurile egală, dacă nu chiar superioară, și la un preț mai redus. Ne îndreptăm spre izgonirea figurii umane din câmpul emblematic în care se exprimă darurile care ne caracterizează ființa. Printre cele dintâi putem numi puterile nesfârșite ale inventivității noastre și capacitățile noastre de da naștere unor forme neașteptate.

Aproape imediat, ramuri întregi ale industriei culturale s-au năpustit asupra acestor sisteme invocând în principal reducerea costurilor. Practici pentru care omul nu este decât o simplă variabilă contabilă și care pun în pericol numeroase meserii. Încă de pe acum, lista este lungă și totul ne îndeamnă să credem că nu va conteni să se extindă. Să cităm unde dintre aceste profesii: realizator de filme de animație, scenarist, dublaj-voce, machiaj, traducere literară, grafician, compozitor, fotograf…

Dincolo de meserii, o întreagă viziune despre lume este amenințată. Cea sărbătorită începând cu Iluminismul și care considerase că anumite ființe, înzestrate cu talent și uneori cu geniu, au o bogăție de dăruit comunității ființelor vii. În mijlocul întregii comunități întemeiate pe libertatea de expresie a subiectivitățiilor și a curiozității publicului pentru creație, ele au forța de a percepe realul sub alte perspective, de a ne face să gândim altfel, iar, uneori, de a ne eleva sufletul.

În realitate, are loc o răsturnare care se înscrie în raporturile ultrapersonalizate pe care le întreținem cu tehnologiile digitale. Mulțimile vor începe să ceară prestidigitatorilor algoritmici să le pună la dispoziție doar ceea ce corespunde propriilor lor vederi.

La capătul acestei evoluții, fiecare, în funcție de dorințele sale, va genera propria sa ficțiune, propriul său serial, propria sa muzică… Self-literatură, self-cinema, self-muzică… Tocmai sensul culturii, înțeleasă ca interes pentru singularitatea anumitor existențe, este aici inversat, spre câștigul unei replieri a fiecăruia spre propriile sale afecte și a unei neîncetate oglindiri în interfețele sistemelor. Aceasta să fie lumea pe care ne-o dorim?

Pe 2 decembrie, la UNESCO, am lansat un apel pentru salvarea operelor intelectuale și a tuturor practicilor artistice și culturale. Cu acest prilej, s-au formulat mai multe măsuri, care, după mine, trebuie stabilite în comun, în mod masiv și fără preget.

Mai întâi, redactarea unor carte specifice fiecărei ramuri, specificând ceea ce persoanele implicate sunt gata să accepte și ceea ce refuză categoric. Apoi, convocarea de adunări, la nivel național și internațional, în scopul de a ușura schimburile de experiență și de a instaura raporturi necesare de forță în raport cu marile companii de tech și cu guvernele care, în majoritatea lor, sunt numai lapte și miere în fața pomenitei „inovații” digitale, urmărind doar țeluri pur utilitariste, ignorând sau disprețuind consecințele civilizaționale. În sfârșit, au fost formulate o serie de reglementări, a căror implementare nu suferă amânare. La începutul anului 2026, iată câteva dintre acestea, în așteptarea completării lor.

Editurile vor trebui să stipuleze prin contracte că manuscrisele care le vor fi predate nu vor fi trecut în procesul de redactare prin niciunul din aceste sisteme. În cazul dovedirii contrariului, ele se vor putea adresa tribunalelor. Căci folosirea acestor oracole vorbitoare înseamnă deschiderea unei veninoase cutii a Pandorei, prin punerea în pericol a întregii profesii, instaurând o concurență neloială între cei pe care-i putem numi „adevărați autori” și falsificatori. Generalizarea acestor practici vor arunca în scurt timp în desuetudine figura scriitorului, iar în câțiva ani, vom vedea vocații ucise înainte de vreme.

Tot editurilor le revine sarcina de a garanta că nu vor recurge la procedee automatizate pentru traducerea textelor literare sau a științelor umane. Este o exigență morală: trecerea dintr-o limbă într-alta a unei opere intelectuale nu trebuie efectuată decât de traducători – adică de autori împuterniciți cu misiune specială și nobilă.

În lumea muzicii – urmând modelul deciziilor luate de Bandcamp – platformele muzicale trebuie să procedeze la depistarea pieselor artificiale în vederea excluderii difuzării acestora. Astfel de practici amenință industria muzicală și compozitorii. În lipsa adoptării acestor măsuri în următoarele 6 luni, începând cu 1 iulie 2026, facem un apel la dezabonarea în masă. La fel, compozitorii trebuie să-și ia angajamentul legal de a nu folosi aceste sisteme, având în vedere că-și taie craca pe care încă sunt așezați.

În sectorul cinematografic, studiourile de film trebuie să interzică folosirea tehnologiilor generative în situațiile în care există profesii destinate sarcinilor respective. Se pare că industria lor se descurca excelent până acum câțiva ani, când aceste mașini iluzioniste nu existau. În acest caz, observăm că acțiunea nu este comandată de optimizarea costurilor, ci de disprețului pentru priceperea din acele profesii care dau culoare tuturor imaginilor care ne încântă.

Ne aflăm într-un moment de răscruce. Trei ani după lansarea ChatGPT și, în general al IA generative, punem rămășag că ne mai rămân trei ani pentru a acționa, înainte de a asista la ivirea unei lumi fără artă, fără autor și fără cultură vie.

Dacă vrem să salvăm această lume, cu belșugul ei de opere, pe care le iubim într-atât, ne revine de urgență sarcina să ne mobilizăm în masă prin conștințele și actele noastre. În vremurile de răsturnare civilizațională pe care le trăim, avem datoria să ne ridicăm la înălțimea Istoriei. Cum de nu auzim formulată această sarcină prin vocile lui Beethoven, Borges sau Kubrick încă răsunând de-a lungul anilor din fața noastră.

NOTĂ: Apelul lui Eric Sadin, în diverse variante, a fost publicat de Le Figaro și a fost acceptat spre publicare de El Pais. (Traducere de Claudiu Gaiu)

Éric Sadin este filosof, specialist în tehnologii numerice și inteligență artificială. A publicat recent Deșertul ființei noastre. Răsturnarea intelectuală și creativă a inteligenței artificiale [Le Désert de nous-mêmes. Le tournant intellectuel et créatif de lintelligence artificielle (Léchappée)], care a suscitat un larg succes de critică și de public.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE