Când libertățile fundamentale „lucrează” împotriva individului. Fenomenul acaparării terenurilor agricole și efectele sale asupra lumii rurale
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În domeniul agriculturii, România a reușit, cumva, să se-ntoarcă la o situație de acum 115 ani. Terenurile au fost comasate sub patronajul unor fonduri de investiții sau investitori posesori de agrobusinessuri, iar repartiția suprafețelor arabile e mai disproporționată ca înainte de Răscoala din 1907.
Cuprins:
În aceste condiții, ce posibilități de angajare sau de dezvoltare a unei afaceri în domeniul agriculturii au românii care se întorc acasă, după ani de muncă peste hotare, în agricultură, construcții, abatoare, îngrijit de bătrâni? Acei români plecați din rural sau urbanul mic, în special din zonele în care cândva se trăia din agricultură sau din munca la fabricile din orașele și orășelele apropiate?
În 2016, la Telciu, profesorul Vintilă Mihăilescu afirma că retrocedările de terenuri agricole și fenomenul de concentrare a acestora au refăcut situația din 1905, anterioară Răscoalei din 1907.
- În 1905, 77% din loturile exploatate erau mai mici de 5 hectare, reprezentând 26% din totalul suprafeței agricole, în timp ce 0,6% din loturi erau peste 100 ha, reprezentând 49% din suprafața agricolă și aparținând latifundiarilor.
- În 2013, 82% din loturile agricole erau mai mici de 5 ha, reprezentând 28,5% din totalul suprafeței agricole, în timp ce 0,6% din loturi erau mai mari de 100 ha, reprezentând 52% din total.
Până în 2010, guvernele postdecembriste au privatizat aproape toată suprafața agricolă a țării și peste o treime din fondul forestier.
Retrocedările de terenuri agricole au continuat, astfel că în 2018, din suprafața agricolă totală de 14.630.072 de hectare, 13.699.725 ha (93,6%) erau proprietate privată, în timp ce suprafața arabilă era de 9.395.303 hectare, din care în proprietate privată, 8.940.204 ha (95,1%), conform unei analize publicate în 2019 de Financial Intelligence.
Contradicții între libertățile fundamentale europene
În 2017, Parlamentul European a tras un semnal de alarmă în privința efectelor nocive ale fenomenului de acaparare (land grabbing) și concentrare a terenurilor agricole în mâinile unor latifundiari sau fonduri de investiții, fenomen asociat multă vreme cu țări din sudul global.
Conform raportului făcut public, “terenurile agricole nu sunt bunuri comerciale obișnuite, deoarece solul nu poate fi multiplicat, iar accesul la acesta face parte din drepturile omului. Concentrarea terenurilor agricole în mâinile unui număr mic de actori este asociată cu efecte sociale, culturale, economice și politice profunde în toate statele membre ale UE. Asemenea concentrării de capital, o concentrare prea mare a terenurilor agricole divizează societatea, destabilizează regiunile rurale, pune în pericol securitatea alimentară și, implicit, obiectivele ecologice și sociale europene”.
Amploarea și viteza concentrării terenurilor sunt alarmante, în special în țări precum România, Ungaria și Bulgaria. Însă chiar și în Germania, Italia și Spania aceste probleme nu sunt necunoscute. Multe state membre au recunoscut problema și încearcă să contracareze această tendință prin legislație.Raportul Parlamentului European din 2017:
“Însă deseori apar conflicte cu una dintre cele patru libertăți fundamentale europene: libera circulație a capitalului. Această libertate fundamentală, care se aplică în întreaga UE și include o interdicție a discriminării cetățenilor din alte țări ale UE, întâmpină rezistență în contextul vânzării de terenuri agricole”, mai arată raportul.
Anchetele, scandalurile și procesele se sting repede. Cu consecințe minore
Până să apară acest raport, o serie de anchete jurnalistice și materiale publicate de asociația Eco-Ruralis au atras atenția asupra acestui fenomen și asupra mijloacelor ilegale prin care de multe ori sunt acaparate terenurile agricole.
În toamna anului 2015, o anchetă a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) și a publicației De Correspondent din Olanda a scos la iveală faptul că “fonduri de pensii americane și olandeze profită de pe urma țăranilor români, care-și vând terenurile agricole uneia dintre cele mai mari bănci din lume, fără să știe sau fără voia lor. Unele vânzări s-au făcut fie forțat, fie prin intermediari cunoscuți ca infractori, fie cu directa contribuție a unor primari”.
Rețeta succesului garantat și rapid descrisă în ancheta menționată implica, în linii mari, existența investitorului, a unor judecători și primari corupți, plus colaborarea cu interlopi pentru constrângerea celor încăpățânați, în vederea vânzării terenurilor care au intrat în raza de business.
Ancheta se pare că ar fi dus la deschiderea unor dosare pentru investigarea unor cazuri de fals și uz de fals și corupție. Ba mai mult, textul spune că o judecătoare și un primar au fost judecați și condamnați pentru falsificarea unor acte de proprietate sau pentru acordarea unor sentințe în favoarea investitorilor. Apoi, liniște.
La o sumară căutare pe net, prin presa locală, găsim o mulțime de astfel de situații, nesoluționate sau soluționate cu pedepse modice pentru cei care au pus umărul la abuzuri.
Topul “moșierilor”
Un top al “moșierilor” realizat de Agrointel în 2013 plasa pe locul 5 un descendent al familiei de Habsburg, contele Andreas von Bardeau, cu afacerile concentrate în zona de vest a țării, în județele Arad, Timiș și Caraș-Severin.
Contele von Bardeau nu este doar un latifundiar de succes, ci și consul onorific al României la Graz, precum și parte în sute de procese aflate în instanțele de judecată din județele în care-și derulează businessul agricol.
Despre unele procese, presa locală scria, în anii trecuți, că au dus la apariția unor sesizări împotriva unor magistrați acuzați că ar fi intervenit în favoarea contelui. Altele au dus la condamnarea judecătoarei Florița Boloș, devenită faimoasă acum câțiva ani pentru retrocedarea unui întreg sat.
Desigur, ar fi nedrept și simplist să reducem această situație la o poveste despre corupție, înșelătorie și abuz, doar pentru că o serie de anchete jurnalistice au expus ilegalitățile din spatele unor comasări, iar unii dintre marii latifundiari autohtoni, precum Ioan Niculae sau defunctul Culiță Tărîță, au fost subiecții unor procese derulate de DNA, soldate sau nu cu condamnări definitive.
În pofida rapoartelor alarmiste publicate de instituțiile europene și a discursurilor sforăitor-patriotice despre importanța micilor fermieri și a eforturile depuse pentru sprijinirea acestora, comasarea terenurilor agricole este un proces sprijinit de instituțiile statului și finanțat inclusiv prin fonduri europene.
În acest sens, merită amintită sub-măsura 6.5 “Schema pentru micii fermieri” din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR 2014-2020) deschisă la începutul anului 2018. Aceasta vizează alocarea unui sprijin financiar de până la 1.500 de euro pe an pentru micii fermieri care au participat la schema de mici fermieri din Pilonul 1 (plăți directe către fermieri) pentru cel puțin un an și care se angajează să transfere definitiv altui fermier întreaga lor exploatație și drepturile de plată corespunzătoare.
Industrializarea agriculturii nu duce doar la comasarea proprietății agricole, ci și la reducerea masivă a locurilor de muncă în domeniu, astfel că nu putem vorbi de absorbirea forței de muncă din mediul rural în cadrul acestui tip de exploatații.
În 2015, piesa de teatru “De vânzare/For Sale”, realizată de Gianina Cărbunariu la Teatrul Odeon, lua premiul UNITER pentru cel mai bun spectacol al anului, atrăgând atenția asupra amplelor consecințe ale acestui fenomen.
Deși bazat pe o amplă documentare, care a implicat interviuri cu țărani care și-au vândut terenurile și reprezentanți ai cumpărătorilor, spectacolul se încheia cu o scenă fictivă, a unei răzmerițe țărănești inspirate de incidentele de la Pungești (2013) și din faimosul roman “Fructele mâniei”, de John Steinbeck.
Poate ar fi momentul ca oamenii care elaborează, decid și implementează măsuri în domeniul agricol să vadă acest spectacol.
