Guvernul României protejează banii patronilor, și nu oamenii. Ce înseamnă pentru muncitorii străini legea care-i leagă de „glie”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ultimii ani au adus în România un boom de lucrători străini pe șantiere, restaurante, ferme și oriunde vezi cu ochii. În culise, statul și-a dărâmat, unul câte unul, mecanismele de protecție a muncitorilor străini, până ce, într-un final, a decis „să-i lege de glie” în primul an de contract în România. Ce înseamnă asta pentru muncitorii străini abuzați, ale căror povești le-am documentat în ultimii trei ani?
Cuprins:
Era sfârșit de mai 2021, pe o stradă de la marginea Capitalei. 3 tineri din Bangladesh așteptau răbdători să spună cuiva povestea nedreptății care i-a lovit pe neașteptate la vreo 6.000 de kilometri de acasă. Dormeau de o săptămână într-un hostel de periferie, proaspăt demisionari după ce s-au trezit înșelați la bani de către angajator - un abator din Boldești-Scăeni, județul Prahova.
Nu erau singurii. 38 de muncitori bengalezi își dăduseră demisia în aceeași zi de la abatorul de păsări, care tocmai trecuseră cu brio de o inspecție a ITM. Inspectorii veniseră chiar la sesizarea înaintată de măcelarii din Bangladesh.
Muncitorii asiatici erau furioși că s-au îndatorat cu 6.500 de euro pentru un job într-o țară UE, crezând, pe bună dreptate, că vor fi plătiți cu 1.000 de lei mai mult decât salariul minim pe economie. Dar au fost mințiți, iar actele prin care puteau demonstra asta erau doar „adeverințe fără valoare juridică” pentru inspectorii ITM.
Când și-au dat seama că nu vor primi ajutorul la care sperau de la instituțiile de protecție a muncitorilor, singura soluție a bengalezilor pentru a pune capăt abuzului a fost demisia în masă. Evident că viața nu a devenit neapărat mai bună. Unii și-au găsit rapid un alt loc de muncă, alții s-au chinuit ceva mai multă vreme, iar un bengalez chiar s-a văzut în situația de a tocmi un traficant de migranți pentru a-l duce în Italia.
Când demisia nu mai e o scăpare pentru muncitorii străini abuzați în România
Astăzi, niciunul dintre cei 38 de bengalezi nu ar mai fi avut curajul să demisioneze. Pe 28 octombrie, o ordonanță adoptată de Guvern „ca răspuns la solicitările primite din partea mediului de afaceri” a schimbat regulile jocului pentru muncitorii străini.
De acum înainte, lucrătorii străini își pot schimba jobul doar cu acordul scris al angajatorului care le-a obținut primul aviz de muncă, prin care au fost practic „sponsorizați” la eliberarea vizei. Aceste restrângeri ale dreptului la muncă sunt aplicate doar străinilor din afara UE, care sunt în primul an de contract în România.
Guvernul protejează angajatorul de „prejudiciu”, dar nu pe muncitor
Prin această modificare legislativă, autoritățile, patronatele și sindicatele susțin că pun stop „prejudiciului material” suferit de către angajatorii români. E adevărat că aceștia pierd, de regulă, banii dați pe birocrație și traduceri autorizate, comisioanele plătite intermediarilor și biletele de avion pentru muncitori străini, dacă aceștia demisionează în primele luni ori săptămâni de contract în România.
Spun „de regulă”, pentru că piața agențiilor de intermediere e atât de dezvoltată, încât unii antreprenori își pot aduce azi forță de muncă din Asia cu comisioane zero. Și, oricum, nici prețurile de la agențiile serioase nu depășeau 1.000 de euro pentru aducerea unui muncitor din Asia.
Argumentul Guvernului pentru ordonanță ignoră că tocmai muncitorul străin e cel care plătește mereu. Pentru aducerea lor în România, antreprenorii ori agențiile de intermediere românești negociază cu agenții de recrutare din țări din Asia ori Africa. Acestea din urmă încasează comisioane de mii de euro de la cei care stau la coadă pentru un job într-o țară UE.
Evident că Guvernul nu poate controla aceste comisioane, dar poate măcar să recunoască faptul că ele există și datorită ofertei de joburi din România. În plus, o recunoaștere a existenței lor din partea autorităților ar aduce și conștientizarea pierderilor financiare suferite de muncitorii care vin în România și pe care aceștia încearcă să le acopere din veniturile de la locurile de muncă contractate în țara noastră.
De ce angajatorul trebuie să fie protejat de „prejudiciul material”, în detrimentul muncitorului străin, al cărui „prejudiciu material” e de 4-5 ori mai mare?
Ca reporter care a scris în ultimii trei-patru ani despre muncitorii străini și abuzurile de care se izbesc, știu că ordonanța Guvernului nu e despre „cine plătește mai mult”. E, în schimb, despre un stat care contribuie la vulnerabilizarea unor străini, obligându-i să muncească un an la primul angajator român.
Singura scăpare e să arate că angajatorul nu-și îndeplinește atribuțiile din contractul de muncă. Cum ar putea face asta?
„Doar de către instanță, iar asta presupune un interval îndelungat de timp, ori în anumite situații - de inspectorii muncii. Angajatul ar trebui să depună o sesizare la ITM”, explică Răzvan Vasiliu, avocat specializat în dreptul muncii.
Iar birocrația care decurge din această sarcină garantează că cei mai vulnerabili muncitori străini - cei care nu cunosc limba engleză și nu au acces la un avocat - ar putea rămâne „legați de glie” la un angajator abuziv ori deportați pentru că nu se pot reangaja fără un acord semnat din partea primului angajator din România.
Muncitorii bengalezi ar fi rămas să muncească un an la un patron care i-a mințit că vor câștiga cu 1.000 de lei mai mult. Nu aveau cum să demonstreze promisiunea înșelătoare decât în instanță. Iar banii de avocați nici atât, un salariu minim acoperă în doi ani datoria pentru un job la marginea Europei.
Când afacerea e cu oameni, doar banii primesc protecția statului
Guvernanții trebuie să știe că abuzul trăit de bengalezi nu e unic. În experiența mea de reporter specializat pe muncă, am întâlnit multe alte povești de situații abuzive trăite de muncitori străini. Și știu că Guvernul nu se poate baza pe faptul că instituțiile sale sunt eficiente în a sesiza și sancționa abuzurile suferite de cei care nici măcar nu pot da voce celor trăite.
De fapt, uneori instituțiile iau direct partea angajatorilor în detrimentul muncitorilor străini. Așa cum s-a întâmplat în 2020, când jandarmii și polițiștii botoșăneni l-au sprijinit pe patronul unei fabrici de confecții în misiunea de a-i evacua din oraș pe 30 de muncitori srilankezi și a-i abandona în fața aeroportului Otopeni.
Ordonanța Guvernului e una care răspunde solicitărilor mediului de afaceri, ignorând faptul că afacerea despre care se vorbește implică importarea de oameni.
coruptiadinromania 13.12.2022, 00:49
Și noi vrem în Schengen.....