Opinie de
Sidonia Bogdan
Toate articolele autorului

După un mandat de cinci ani în care președintele Klaus Iohannis nu a acordat interviuri jurnaliștilor nici în presa scrisă, nici pe sticlă, aseară s-a întâmplat o primă minune: Klaus Iohannis a răspuns diverselor întrebări venite dintr-o sală plină de jurnaliști. 

În rolul de șef al statului, a fost interesat modul în care abordează două mari teme: politica externă și justiția.

Deși interconectate pentru partenerii externi, așa cum pun ei problema atunci când cer un proces mai alert de occidentalizare a României, o primă observație pe care aș face-o, ca ziarist, este că, în viziunea președintelui Iohannis, cele două teme au fost deconectate și tratate, în cei cinci ani de mandat, mai degrabă separat. 

Mai exact, atenția pe care președintele Iohannis a acordat-o pentru Externe nu s-a oglindit în intensitatea mult mai mică, dacă nu inexistentă, cu care șeful statului s-a preocupat de problematica internă a justiției. 

Să ignori justiția, mai ales într-o țară ca România, e o greșeală uriașă, pentru că apar momente când soarta țării se joacă în justiție, nicidecum în instituțiile conduse de către clasa politică, încercările repetate ale lui Liviu Dragnea de a scăpa de condamnare fiind un exemplu în acest sens.

Omul forte din politica externă

Într-un mediu internațional tulbure, când chiar ordinea mondială este pusă la încercare, iar analiștii de politică externă se întreabă dacă Vestul cu valorile sale liberale mai are forță de în conflictul pe care îl duce cu regimurile autoritariste, președintele Klaus Iohannis a mers pe cartea corectă în politica externă.

  1. Sub mandatul său, România și-a întârit parteneriatul cu Statele Unite ( o țară care și ea trece printr-o criză profundă). 
  2. În relațiile cu partenerii UE, președintele a reprezentat singura voce de dialog și de colaborare credibilă. 

În perioada în care condamnatul pentru corupție Liviu Dragnea trântea zgomotos și arogant uși partenerilor externi, Klaus Iohannis a fost actorul din statul român care a stârnit încredere partenerilor externi că în România lucrurile nu sunt cu totul pierdute. 

Or încrederea este condiția cheie în diplomație și relațiile internaționale, carte pe care Iohannis a jucat-o cu brio.

Ce crede Iohannis despre Putin?

Totuși, un mic reproș i-as putea aduce pentru răspunsul dat în conferință în privința relației cu Federația Rusă. Președintele a oferit un răspuns formal în care a spus că relația cu Rusia se înscrie în relația stabilită în cadrul Consiliului European, fără însă a zugrăvi într-un mod personal regimul autoritarist de la Kremlin. 

Vladimir Putin este președintele Rusiei. Sursa foto: EPA

Cu sau fără deciziile care se iau la nivel europen, cu toții așteptăm din partea actorului care decide politica externă a statului să exprime poziții venite din convingeri personale, asupra regimurilor politice care nu respectă regulile democrației. 

Știam ce crede Consiliul European despre Rusia, ne interesa ce crede instinctul democratic al candidatului Iohannis despre Vladimir Putin.

În altă ordine de idei, unele din întrebările jurnaliștilor au vizat și sensibila problematică a justiției, iar aici răspunsurile președintelui au fost slabe, de personaj politic nepregătit.  

  • Nu poți spune, la distanță de câteva minute, că dorești să repari regresele înregistrate în raportul MCV, sancționate de Comisia Europeană, dar în același timp să susții că ai încredere în Inspecția Judiciară, o instituție cu mari probleme de integritate și de bună credință din cauza controversatului Lucian Netejoru, ajuns șef printr-un simulacru de concurs organizat de CSM. Instituție criticată, de altfel, chiar în raportul MCV.  
  • Nu poți spune că susții lupta anticorupție, dar să nu poți vorbi aplicat despre ce înseamnă un DNA performant și ce îi lipsește acestei instituții să iasă din amorțeala ultimilor ani. 
  • Ca șef de stat care a beneficiat de suport masiv venit din zona serviciilor secrete, să nu ai nici o idee și nici o preocupare de ce numărul informărilor în privința suspiciunilor de corupție, dinspre SRI spre DNA, a scăzut considerabil, iarăși este o dovadă a faptului că nu prea știi, în realitate, pe ce lume trăiești. 

Mai mult, să fii întrebat de ce nu dorești să participi la ședințele CSM și să oferi un răspuns sterotipal, că ai încredere în independența justiției și că nu dorești să interferezi prin prezența ta,  iarăși este o dovadă că, de fapt, nu te interesează rolul tău constituțional prin care poți avertiza asupra jocurilor de putere fac taberele actuale din CSM. 

De altfel, în timp ce președintele laudă în eter instituția CSM, în raportul MCV, aceeași instituție a fost criticată. 

Într-o conferință de presă convocată pe grabă, urât gest al Palatului Cotroceni și al staffului candidatului!, au lipsit întrebări referitoare la reacțiile întârziate ale președintelui atunci când Tudorel Toader o propunea șefă DNA pe Adina Florea, totodată a lipsit întrebarea ce din CV-ul lui Felix Bănilă l-a convins, atunci când l-a numit la șefia DIICOT. 

Ca să înțeleagă electoratul resorturile intime atunci când ia decizii în justiție.

Sistemul judiciar, așa cum funcționează în România, are nevoie să fie încurajat a fi independent, dar în același timp, are nevoie și de suport politic, în limitele legii. 

Același sistem judiciar are nevoie de semnale politice, cel puțin la nivel declarativ, din care magistrații își trag o formă de putere. 

Or în cei cinci ani de mandat, semnalele pe care Iohannis le-a dat sistemului judiciar au fost inexistente.  

Poate și acesta e motivul pentru care unii magistrații din sistem discută off the record că polul informal de putere pe justiție, din zona Cotroceniului, ar fi reprezentat, de fapt, de generalul SPP, Lucian Pahonțu, și nu de Klaus Iohannis. 

Lipsa sa de interes poate fi explicația pentru faptul că nu a opus deloc rezistență atunci când PSD l-a lăsat fără câteva atribuții pe care le avea în sistemul judiciar prin modificările aduse legilor justiției. 

Câtă vreme fostul ministru Tudorel Toader a aruncat în derizoriu procedura de selecție a procurorului șef DNA, iar tu, președinte, măcar la nivel de principiu, nu sancționezi public lipsa de bună de credință a ministrului, este semn clar de superficialitate și dezinteres total din partea ta. 

Principiul potrivit căruia puterea are oroare de vid funcționează nu numai în jocurile politice, ci și în cele de putere din sistemul judiciar, iar magistrații care decid lucruri sensibile în sistem au înțeles, în acești ani, de unde bate vântul puterii. 

Iar vântul a bătut mai mult dinspre PSD-ul Vioricăi Dăncilă decât dinspre Cotroceni, indiferent cât de mult ar încerca președintele pe ultima sută de metri să facă pe luptătorul anticorupție. 

Citeşte şi:

Liniște, zâmbește președintele! Ce promitea Klaus Iohannis în 2014 și ce face azi

Ce a spus Iohannis despre filmul ascuns al intervenției de la Colectiv și despre viitorul lui Arafat în Guvernul Orban

Premieră mondială! Anunțul făcut de Marian Drăgulescu în urmă cu câteva momente
GSP.RO

Premieră mondială! Anunțul făcut de Marian Drăgulescu în urmă cu câteva momente

Horoscop 5 decembrie 2019. Leii sunt cuprinși de griji și temeri
HOROSCOP

Horoscop 5 decembrie 2019. Leii sunt cuprinși de griji și temeri