Surprizele, încercările de fraudă și falsurile din primul tur al alegerilor prezidențiale din Republica Moldova. Mizele turului doi
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Nu puteți voi fura, cât putem noi vota” e o frază care tot reapare pe rețelele sociale, când vin alegeri în Republica Moldova. Sloganul a prins spiritul primului tur al prezidențialelor din 1 noiembrie, în care Maia Sandu a ieșit câștigătoare, cu 36,16% din voturi. Aceasta urmează să se dueleze în turul 2 cu actualul președinte Igor Dodon, care a obținut 32,61% din voturi.
De la Londra, acolo unde lucrează de câțiva ani, jurnalista Paula Erizanu oferă o perspectivă asumat subiectivă asupra primului tur al alegerilor din primul tur din Republica Moldova. Subiectivă pentru că Paula Erizanu a lucrat în vara lui 2019, vreme de două luni, pentru guvernul condus de Maia Sandu, în urma apelului lansat de aceasta către cetățenii din diaspora ca aceștia să revină acasă și să pună umărul la dezoligarhizarea țării. “Nu sunt genul neutru și nu cred în imparțialitate absolută, ci în opinii argumentate”, subliniază Paula Erizanu.
Victoria lui Sandu a fost o surpriză, datorată, în mare parte, mobilizării la vot fără precedent a diasporei. Peste 149.000 de cetățeni moldoveni de peste hotare s-au prezentat la vot în primul tur, față de 67.205, câți au votat în turul 1 în 2016 și 138.720, câți și-au exprimat votul în turul 2 din același an. Explicația simplă e că, față de 2016, când mii de cetățeni din diaspora nu au putut vota chiar dacă au stat și câte patru ore la coadă (cum a fost și cazul meu, la Londra), în 2020, s-au deschis mai multe secții de vot, cu mai multe buletine de vot per secție (5.000 față de 3.500).
Totuși, și în acest an numărul insuficient de secții de votare a însemnat cozi uriașe în multe orașe și zeci de cetățeni care nu au reușit să voteze în Frankfurt, Londra și în alte orașe, pentru că secțiilor nu li s-a permis extinderea zilei de votare, prevăzută de lege, de către Comisia Electorală Centrală. De asemenea, mulți cetățeni s-au lăsat intimidați de cozile de votare sau, din cauze de sănătate, au trebuit să plece fără a vota.
În 2016, mobilizarea diasporei era anticipată pe rețelele de socializare. Atunci s-a format grupul Facebook Adoptă un Vot, care a adunat peste 80.000 de oameni, și pe care circulau anunțuri emoționante: “am două locuri în mașină”; “am o canapea pentru cei care stau mai departe de secția de votare”; “voi zbura 2.000 de kilometri până la cea mai apropiată secție de votare”.
Nimic nu prevestea mobilizarea masivă a diasporei în 2020. Bineînțeles, pandemia coronavirus nu a permis repetarea acestor forme de organizare și cooperare. Cu toate astea, și în acest an au fost câțiva oameni care au făcut sute și mii de kilometri în Suedia, Canada, Marea Britanie și China, doar pentru a vota - suficienți pentru a-i inspira pe alții, mai aproape de secții, să iasă la vot.
Sigur, mobilizarea diasporei la vot nu e doar un motiv de celebrare, ci reflectă și migrația masivă a populației active și apte de muncă din Republica Moldova din ultimii ani. Majoritatea covârșitoare a votanților din diasporă - aproape 100.000 din cei 150.000 care au votat - are sub 40 de ani. La fel ca emigranții români, aceștia sunt oameni care au plecat în căutare de muncă mai bine plătită. Dar, pe lângă motivele “obiective”, există și un motiv psihologic determinant în emigrația mare a moldovenilor: speranța (sau lipsa de) că lucrurile se pot îmbunătăți acasă.
“E timpul să ne facem bagajele” e o altă vorbă care se întețește în jurul alegerilor din Moldova, când câștigă iar oligarhi. Ceea ce oferă un candidat onest și competent, ca Maia Sandu, e speranța că Moldova se poate transforma într-un stat care servește intereselor tuturor cetățenilor și nu doar unui grup de mafioți și politicieni corupți care folosesc resursele statului și banii publici pentru a se îmbogăți și a se menține la putere.
Fraudele
Dacă în diaspora oamenii au stat la coadă și până la șase ore pentru a-și exprima votul, Igor Dodon a folosit celălalt călcâi vulnerabil al Republicii Moldova - Transnistria, unde acesta a primit mai multe acuzații cu referire la cumpărarea voturilor, după cum a sesizat atât misiunea de observare Promolex, cât și raportul OSCE. Guvernul Marii Britanii a constatat că au existat numeroase afirmații credibile privind încălcarea procedurilor legale, inclusiv plata alegătorilor - în special a cetățenilor moldoveni rezidenți în regiunea transnistreană a țării.
Campania de falsuri a lui Dodon fost coordonată de oameni ai Kremlinului care lucrează chiar în birourile PSRM din Chișinău și monitorizată de o „subdiviziune moldovenească” din Moscova, după cum arată o <a rel="noreferrer noopener" href="https://www.rise.md/articol/portrete-la-kremlin/" target="_blank">investigație Rise Moldova</a>, <a rel="noreferrer noopener" href="https://dossier.center/mld/" target="_blank">Dossier</a> și <a rel="noreferrer noopener" href="https://deschide.md/ro/stiri/alegeri/74279/Oamenii-Kremlinului-angaja%C8%9Bi-%C3%AEn-campania-lui-Igor-Dodon-Ofi%C8%9Beri-FSB-mercenari-Wagner-%C8%99i-suspec%C8%9Bi-de-implicare-%C3%AEn-asasinate?fbclid=IwAR3GVr0YZsEu33rnjQAFzV0HgxntmGczLwm17xZZ5XqcKCNQZl0l9HAj870" target="_blank">deschide.md</a>.<br>
La fel ca în 2016, Dodon a organizat grupuri de cetățeni din Transnistria, cărora li s-au promis 400-700 MDL (20-35 de euro) dacă votează pentru el. Într-o secție de vot din Căușeni, un astfel de grup i-a întrebat chiar pe membrii biroului electoral de unde își pot ridica banii, iar când li s-a răspuns că votul nu se plătește, aceștia au părăsit secția de votare fără a completa buletinele de vot.
Totuși, în primul tur al alegerilor din 2020, fraudarea a fost mai subtilă decât în 2016, când partidul lui Dodon PSRM a organizat autobuze întregi, trasportând între 17.000 și 40.000 de cetățeni din stânga Nistrului, al cărui vot a fost remunerat cu 400 MDL, dacă arătau fotografia buletinului de vot.
În afară de cumpărarea voturilor din Transnistria, Dodon continuă practicile de hărțuire a angajaților statului, puse în funcțiune de oligarhul Vladimir Plahotniuc, care a capturat Republica Moldova în 2016-2019. Astfel, mai mulți oameni care lucrează în sectorul public, în special pădurari și primari, au semnalat că au primit, de exemplu, liste cu câte 70 de oameni fiecare, pe care să-i contacteze și să-i convingă să voteze Igor Dodon - altfel, li s-a spus, își vor pierde locul de muncă.
Falsurile
Jocurile murdare au mers departe și în campania de până la alegeri. Dacă în 2016 Dodon lansa zvonuri că Maia Sandu ar aduce 30.000 de refugiați sirieni, dacă vine la putere, sau că aceasta ar fi lesbiană, pentru că este o femeie necăsătorită, astfel alimentând prejudecăți și stârnind frici în rândul moldovenilor cu atitudini sociale conservatoare, în 2020 acesta le-a spus oamenilor din sate că Sandu va face Maidan și război după alegeri, după modelul ucrainean.
Ba mai mult, prin influența Kremlinului asupra Bisericii, preoți care îl susțin pe Dodon au mințit oamenii că Maia Sandu ar închide bisericile dacă devine președintele țării. Din păcate, astfel de zvonuri prind la multă lume, în mare parte din cauza peisajului mass-media moldovenesc, unde Dodon controlează atât canale TV cu acoperire națională, cât și ziare și site-uri de știri.
Implicarea ilegală a Kremlinului
Campania de falsuri a lui Dodon fost coordonată de oameni ai Kremlinului care lucrează chiar în birourile PSRM din Chișinău și monitorizată de o “subdiviziune moldovenească” din Moscova, după cum arată o investigație Rise Moldova și deschide.md. Mai mult decât atât, deși finanțarea și implicarea statelor străine în alegerile din Republica Moldova este interzisă, Dodon a mai și beneficiat de 30 de milioane de lei din offshore-ul din Bahamas încă în 2016.
Riscuri și mize în turul 2
Campania de dezbinare a lui Dodon continuă. Acesta a anunțat deja că “diaspora reprezintă un electorat paralel al Republicii Moldova” cu “preferințe” care “se află în disonanță cu preferințele populației care muncește acasă, în Republica Moldova”. Mai mult decât atât, prim-ministrul Ion Chicu (și fostul consilier al lui Dodon) a sugerat că din cauza pandemiei, anumite secții de votare de peste hotare ar putea să nu fie deschise. La fel ca Plahotniuc, Dodon vrea să își desemneze el alegătorii, în loc ca cetățenii să-și aleagă ei președintele.
Acesta va încerca să continue cumpărarea voturilor, fraudarea, falsurile și limitarea accesului la vot al diasporei. Va fi nevoie de o mare mobilizare a opoziției și a comunității civice pentru a monitoriza și contracara încercările de fraudare a alegerilor.
Dar va conta și mobilizarea la vot a majorității indecise de acasă: doar 42% dintre alegători s-au prezentat în primul scrutin, una dintre cele mai mici prezențe la vot în istoria Moldovei - cauzată nu doar de ploaie, ci mai ales de dezamăgirea - justificată - a moldovenilor față de clasa politică de la Chișinău.
Totuși, anumiți factori o fac pe Maia Sandu să se distingă de ceilalți politicieni pe care i-a avut Republica Moldova. Aceasta a reușit să creeze primul partid din Republica Moldova finanțat sută la sută transparent, din donații mici - PAS. Mai mult decât atât, spre deosebire de USR-PLUS, care își asumă doar reprezentarea clasei de mijloc a României, programul Maiei Sandu include politici pentru toate păturile sociale, de la mărirea pensiei minime și a indemnizațiilor pentru copii din pături social dezavantajate, până la simplificarea (nu micșorarea) sistemului mult prea complicat și contradictoriu de impozitare și crearea unui mediu în care instituțiile fiscale ale statului nu hărțuiesc întreprinderile mici și mijlocii, abuzând de contradicțiile din legislație. În Republica Moldova, etichetele stânga-dreapta țin mai degrabă de vectorul geopolitic și nu de politici.
Miza turului doi este mare: după 30 de ani, avem șansa să facem pași clari înainte pentru a transforma Republica Moldova într-un stat care își servește cetățenii, și nu oligarhii. Dar drumul va continua să fie bineînțeles anevoios.
