Inteligența artificială ca bun public global. Ce pot face autoritățile, școala și societatea civilă pentru a ne pregăti pentru ce urmează?

Ești sau nu de „specialitate”, nu prea contează. Important e să răspunzi cumva la întrebarea: reprezintă IA un aliat al progresului uman sau un adversar care ne-ar putea veni de hac, preluând conducerea? Până la acel ipotetic moment de ruptură, știm altceva, și anume că dacă o tehnologie e realizată, niciun actor capitalist – sau statal – nu va face din rezervele etice față de ea o piedică în deplina ei fructificare. E ceea ce ne învață, de pildă, istoria energiei nucleare.

S-au fabricat arme de distrugere în masă, așa cum s-au sprijinit pe ea politici energetice declarat „curate” (în pofida rarelor incidente de tipul celor petrecute la centralele atomice de la Cernobîl sau Fukushima, pe care un politician român a confundat-o candid cu politologul american Fukuyama).

Niciun instrument inventat de geniul uman n-a fost scutit de această ambivalență funcțională. Tehnica este neutră moral. Ea se dovedește benefică sau nefastă în funcție de intențiile proprietarilor și utilizatorilor săi. 

Dar ce este, de fapt, ChatGPT, produsul dezvoltat de compania OpenAI și pus pe piață în octombrie 2022? GPT e acronimul pentru Generative Pre-trained Transformer. Compania-mamă este un laborator de cercetare californian, fondat în 2015 și finanțat, printre alții, de Elon Musk & Microsoft. Nu vorbim despre sume timide, ci de investiții strategice: anul acesta, ele vor atinge zece miliarde de dolari. 

ChatGPT este un robot conversațional, al cărui algoritm funcționează pe baza unor tipare lingvistice predictive. Mai simplu spus, pe capacitatea de a învăța – prin interacțiunea cu omul – care este succesiunea cea mai pertinentă de cuvinte într-o anumită secvență de comunicare. Un supercreier gramatical, care asociază și disociază cuvinte pentru a produce „conținut” explicativ în orice limbă. Caracterul poliglot al mașinăriei explică și viteza cu care serviciile sale devin globale. 

Succesul comercial – măsurat în creșterea exponențială a celor care-și fac un cont   ChatGPT – nu se compară cu acela repurtat de diversele rețele de socializare apărute în ultimul deceniu. Dacă pe Facebook, Twitter etc discutăm unii cu alții și ne expunem punctul de vedere, aici ne conectăm la un robot pe care fiecare nouă interacțiune îl face mai precis în răspunsuri, mai puternic și, probabil, mai necesar pe zi ce trece. 

ChatGPT nu seamănă nici cu Wikipedia, această operă intelectuală colaborativă care a destituit enciclopediile clasice. Pe Wiki, noi punem tot ce e relevant în fișa oricărui domeniu de cunoaștere, completând datele și corectând erorile în timp real. Nu există acolo un interlocutor semiautonom, bazat pe IA. De data aceasta, paradoxul stă în faptul că robotul învață singur ceea ce noi credem că învățăm de la el. E ca și cum creierul fiecărui utilizator ar fi vampirizat de această megaplatformă capabilă să integreze un număr potențial infinit de date disparate, cărora le conferă automat o sintaxă „perfectă”. 

Până să „românizăm” tema – întrebându-ne dacă noul produs va încuraja și mai mult industria locală a plagiatului impenitent – merită să luăm aminte la riscul existențial la care IA expune toată umanitatea, fie prin celebra „singularitate” (când IA dobândește inițiativa), fie printr-o segregare absolută între oamenii cu acces la superputerea IA și majoritatea rămasă pe tușă. Se preconizează ușor atât bătălia dintre giganții digitali, cât și riposta legislativă a statelor, care vor încerca să gestioneze juridic complexele probleme deschise de extinderea IA. 

Deocamdată, toți cei care-și câștigă pâinea lucrând în fața unui computer se întreabă dacă jobul lor nu va fi spulberat de IA și caută să se numere printre cei care pricep dinamica fenomenului, sperând că-l vor putea controla spre propriul beneficiu.

Ar fi cazul ca subiectul să iasă din paginile revistelor de informatică și să intre în școala publică, pentru a implica noua generație într-o dezbatere avizată.

În democrații – și tot sperăm că suntem una – ai măcar avantajul că, odată prevenit asupra unei dileme, poți modela decizia politică prin opinia personală, dacă ești capabil să o articulezi. Chiar dacă (și aici) vom profita finalmente de politicile comunitare cristalizate la nivelul UE, e preferabil să nu reacționăm față de problematica IA precum eroina povestirii Prostia omenească față de proverbialul „drob de sare”. 

Vezi şi ce este inteligenţa artificială!

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE