Întrebare pentru „vânătorul de CV-uri false” ale șefilor PSD și PNL: „De ce aleșii și candidații USR-PLUS au cele mai violente propuneri contra săracilor?!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
De pe pozițiile unui gânditor de stânga, jurnalistul și criticul literar Costi Rogozanu deschide o polemică pe marginea articolelor lui Valeriu Nicolae, în care acesta atacă CV-urile false ale politicienilor.
Cuprins:
- Congresul foarte trist al PSD
- De ce nu discută social-democrații despre sănătate publică?!
- Afaceri imobiliare sau angajare la stat
- “Vorbe, nu fapte!”
- Cu CV beton și foarte rău intenționat
- De ce candidații “buni” sunt atât de radicali împotriva incluziunii?
- Am luptat complet ineficient cu corupția
- Elita care râde de “sărăcani”
Am citit analizele CV-urilor politicienilor scrise de Valeriu Nicolae, CV-uri care ne confirmă un profil de figurant/figurantă politic care se agață cumva într-o schemă de parvenire public-privată absolut infernală.
Pare totul fără cusur în demonstrația lui Nicolae, numai că soluția e, de fapt, un mare vid: tot ce am avea de făcut ar fi să votăm oameni de bine, cu CV ok, cu studii pe bune, profesioniști și, gata!, am învins!
Congresul foarte trist al PSD
Democrație avem, dar la ce e ea bună când programele de guvernare sună toate la fel?
Recentul congres PSD ne-a dat un Ciolacu și o echipă câștigătoare care ne-au transmis un singur mesaj: ne-am făcut cuminți, suntem îndrăgostiți de statul de drept și, în general, vom vorbi toți ca Iohannis.
Criza de leadership se vedea încă de pe vremea lui Dragnea, cel care a încercat un soi de reorientare a partidului după model Trump-Orban-Netanyahu. Numai că a făcut totul praf din slăbiciune, nepricepere și legătura, de fapt, slabă cu “poporul”.
PSD pretinde că are organizații la firul ierbii, că e cel mai bine pus la punct aparat electoral. Dar asta nu înseamnă că și înțelege ceva din teren.
De ce nu discută social-democrații despre sănătate publică?!
În tot congresul ăla, nimeni nu a ținut, de exemplu, să ridice problema sănătății publice, cât mai păstrăm din ea, cât privatizăm etc.
S-au dat asigurările veșnice că PSD va întinde o mare horă a unirii de clasă, în care multinaționalele vor dănțui cu băștinași capitaliști și muncitori de toate felurile în armonie deplină, pe oda bucuriei europene.
Dacă tot vii și spui că vrei să mărești pensiile și salariile, poate vii și ne expui și un plan de scoatere la lumină a averilor și un plan de taxare exact cât trebuie. N-ai cu cine. Esența, cum am tot scris-o, e imobiliară.
Afaceri imobiliare sau angajare la stat
La analiza mea de comportament economic, că e PSD, USR sau PNL, că sunt doctorate false sau pe bune, esența pare a fi una singură: să facem bani din imobiliare.
Și politicienii, și alegătorii lor iau forma afacerilor care îi hrănesc. Trăim epoca imobiliară, epocă fără glorie, vomitiv de reacționară. Ai bani? Mai faci un bloc. N-ai bani? Visezi să te faci polițist sau pompier ori sereist sau IT-ist, după posibilități. Reușești? Mai faci un bloc.
Cred că atâta plafonare n-au văzut nici crunții ani '80, ani de austeritate și pietrificare groaznică a relațiilor sociale, când numai pilele puteau mișca orice.
L-am văzut pe Vasile Dâncu vorbind despre cum nu lupta cu liberalii e prioritatea. Serios? Dar ce altceva aveți de făcut? Cică să construiască viitor. Dâncu știe că PSD, pe cât e de mare, pe atât de prost a fost în relație cu intelectualii.
“Vorbe, nu fapte!”
PSD nu știe să întrețină o rețea de idei, să sprijine oameni în dezbateri esențiale. PSD n-a știut decât să-i cumpere pe unii să le pupe mâinile. La asta dreapta a fost mai pricepută, a știut să flateze și să hrănească gurile flămânde ale intelectualilor-artiști, astfel încât și până astăzi ai inclusiv tot felul de pretins stângiști, progresiști de nișă, hipsteri la kil care votează cu dreapta.
PSD cel mare s-a uitat mereu cu ochii mari și goi la toate înjurăturile tsunami venite în capul puținelor voci publice de stânga din România și n-a ridicat nici măcar un deget să dea like. Dimpotrivă, fix ca la congresul de acum câteva zile, fix cum făcea și Dragnea, au dat copy-paste la tot ce au crezut ei că “merge”.
Post-politica arată ca afișele ce ne împânzesc orașele. Bărbați (mult mai mulți decât femei) cu mânecile suflecate, cu ceasuri cu valoare de minimum un Logan, care nu mai vor politică, ei vor “să facă treabă”.
La asta le voi da o replică pe care Oprișan a urlat-o cândva pe o scenă, involuntar: “Vorbe, nu fapte!”. Nu știa ce i-a ieșit de sub nas, dar e mare adevăr. Vrem măcar vorbe, vrem angajamente, vreau să văd ceva politică, nu asigurări “civilizate” că o să fie bine pentru că o să o rupem cu comunismul. Abia astea sunt niște abureli cu aer “elitist”.
Cu CV beton și foarte rău intenționat
Așa că mă întorc la “analiza pe CV”. E faină, dar nu ne spune nimic politic. Ne ține tot în acea veșnică fundătură moralistă. În fond, de la atâta anticorupție, am băgat la bani în servicii de nu mai știm ce să facem cu ele. Intenție bună, execuție dezastruoasă, corupție intactă.
Răspunsul perfect l-am găsit într-o intervenție a lui Wolfgang Streeck. Cu ce mă încălzește, spune politologul german, dacă apare elita foarte bine educată, cu CV impecabil, și îmi propune chestii inacceptabile?
Cu ce sunt mai breji unii politicoși care propun nebunii politice?
Poți să fii profesionist desăvârșit în domeniul tău, poți să ai diplome pe bune și poți, în același timp, să fii dezastruos politic, să nu înțelegi din nevoile populare nici măcar cât înțeleg PSD-iștii sau PNL-iștii cei corupți.
De ce candidații “buni” sunt atât de radicali împotriva incluziunii?
Într-unul din CV-poveștile lui Nicolae apare și următorul paragraf:
“Băi, îmi pare rău, dar cei care credeți că (în ciuda gafelor și micilor mârlani din partid) cei de la USR PLUS sunt comparabili cu scârnăviile din partide ca PSD, ALDE, PMP sunteți fie foarte prost informați, fie ticăloși. Cât despre PNL, sunt o mizerie prin care mai găsești și oameni OK, dar mai toți loviți de sindromul melcului. Nici ei nu sunt comparabili cu USR-PLUS”.
Sigur că mă interesează onestitatea unui candidat. Dar, frați și surori, mai contează și ideologia. Cu ce mă ajută că vine unul cu doctorat la Harvard, dacă propune privatizarea sănătății și taxe mai mici pentru averile mari?
Ne spune Nicolae că, totuși, îs mai ok-iuți ăia de la USR, că uite ce e la PSD. Dar asta nu e o judecată politică.
Judecata politică arată cam așa: cum de oameni pretins onești și foarte educați, precum aleșii sau candidații USR-PLUS, au cele mai violente propuneri antisociale, antisărăcie (contra săracilor), urlă la fiecare mărire de salariu, așa cum sunt tot soiul de frumoși și liberi?
Au CV OK și-ți urlă muie, comunistule! dacă le explici că lupți pentru un scenariu mult mai incluziv pentru România, nu pentru un teritoriu dezintegrat social plin de inegalități.
Am luptat complet ineficient cu corupția
Poți să ai familii ca Năsui, absolut înfipte în toate regimurile de la Ceașcă încoace, care acum să-ți dea lecții neoliberale despre cum trebuie totul ras și aranjat pentru afaceri. Treaba lui că e băiat bun, dar intențiile sale sunt rele din punctul meu de vedere.
Dacă am de ales între un baștan corupt, care nu visează decât PUZ-uri aiurea, de la PSD, și un băiat de bani gata de la USR, care vrea să micșoreze taxele, îmi pare rău, nu există nici “sunt la fel”, dar nici “hai că ăla de dreapta e mai OK”.
Alegerea ideologică e importantă. Chiar și nonalegerea în numele unei ideologii clare. Dacă văd noua conducere PSD că vorbește tot ca o adunătură de patronate mici și mijlocii, sigur că voi da de toți pereții cu “stânga” lor de nuntă-botez-cu-dar, cu speranța că vor băga vreodată în seamă cauze populare extrem de importante.
Nu deschid subiectul justiție, dar și el e profund politic. Fără atac politic serios, care să scuture ciorchinele de privilegiați blazați din justiție, o să ajungem la exasperare colectivă. Și asta pentru că am luptat complet aiurea cu corupția, complet ineficient.
Elita care râde de “sărăcani”
Iar dacă “elitele” de bine și de dreapta de pe la noi vor avea și diplome pe bune, dar și o cruzime socială fără scuză, voi înțelege perfect dacă un muncitor cu salariul minim sau un bugetar va alege cu mâna la nas PSD.
Este fix ce merită o elită complet înstrăinată de cauzele populare, cu intelectuali care au râs trei decenii de știrbii și sărăcanii pesediști și și-au încasat rentele anticomuniste de bună purtare și de consolidare a îmbuibării de mileniul 3.
Un cetățean român fără avere de la mămica, fără educație de la unchiul, fără conexiuni de la bunicul are tot dreptul să gândească așa: E mai bun orice populist de doi bani fără CV decât un lobbyst cumpărat cu CV care să-mi taie accesul la sănătate.
Problema ministrului Costache nu era că nu avea CV impecabil, nu știm nici de vreo pată de corupție în biografia lui, problema sa era aplicarea la sânge a unei ideologii de dreapta care lovea fără milă 90% din populație.
Deci, da, provocarea mea pentru oameni ca Valeriu Nicolae, care au încercat critici de pe poziții onest liberale, este să vadă cât de înapoiată e fix elita cu diplome pe bune și CV-uri mișto de la noi.
Abia atunci ne-am putea apuca de politică pe bune. Nu cumva poporul alege lepre pentru că elitele și oamenii de bine au luat-o razna? Nu de proști aleg oamenii chiar și candidați corupți.
Ci pentru că elitele și “oamenii curați” le par chiar mai periculoși decât vreun chelner care a făcut trafic de influență să ajungă secretar de stat. Complicat, da, așa e viața, mai complicată decât CV-ul.
