Invincibililor care se înghesuie prin pieţe și pe străzi

Se bucură de vremea frumoasă şi de evadarea din izolare, nebănuind că virusul le trece, ca glonțul pe lângă ureche. Sau nu.

Vineri, am publicat un articol despre avertismentul lansat de Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor (ECDC) care ne anunţa că nici o ţară din Uniunea Europeană nu a atins vârful epidemiei şi că nu trebuie, în nici un caz, să începem să renunţăm la restricţiile impuse. Şi nici la distanţarea socială. Alminteri, va fi jale, ne previn experţii de la ECDC.

Seara, am mers până la supermarketul din cartier, ca să-mi fac proviziile pentru o săptămână. Când am ieşit din bloc, am crezut că m-am întors în timp, înainte de pandemie. Pe străzi era aglomeraţie ca într-o zi de vineri normală. Oameni cu copii, bătrâni, vecini ieşiţi la o şuetă în faţa blocului. 

După o lună de carantină, distanţarea socială devine greu de suportat. Te apasă statul în casă, sub asaltul ştirilor nefaste, lipsa de control asupra propriei vieţi şi adânca incertitudine.

Când vezi 2.000 de oameni care se înghesuie, cu binecuvântarea Guvernului, pe aeroportul din Cluj, ca să plece la cules de sparanghel în Germania, ţi se pare că sacrificiul autoizolării tale e, cumva, inutil.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Şi că autorităţile fac mişto de noi atunci când ne strigă prin portavoce: “Staţi în casă!”, în vreme ce altora le zice: “Voi mergeţi în Germania!”.

E posibil ca, după episodul de la aeroportul din Cluj, oamenii să fi ieşit din case şi dintr-un spirit de frondă. 

Dar, să fim sinceri, în România arareori regulile sunt respectate din spirit civic. Iar obiceiul de fentare a legilor pe timp de pace a devenit un soi de provocare, în plin război cu coronavirusul. 

Şi atunci când depăşim graniţa restricţiilor, ne imaginăm, ca întotdeauna, că “nouă nu ni se poate întâmpla”.

Uităm că boala a ucis în România şi persoane tinere, dar şi oameni care nu aveau nici cancer, nici diabet, hipertensiune sau alte boli, ci doar un sistem imunitar deficitar. 

Când ne înghesuim prin pieţe sau pe străzi, ne încurajăm spunând că Suceava e departe, de parcă s-ar afla pe altă planetă şi n-ar fi tot ai noştri acolo, dar uităm că şi în Bucureşti, în Cluj, în Arad, în Constanța au murit oameni.

Iar unul dintre cei descoperiţi pozitivi azi poate fi omul pe lângă care tu ai trecut ieri, pe trotuar, la mai puţin de jumătate de metru. N-aveai masca pe faţă, pentru că ai ieşit să te bucuri de aer. Nici el n-avea. 

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

Ne credem nemuritori. Uităm că spitale sunt, peste tot în România, copleşite de pacienţi, fără dotări şi fără aparate de ventilaţie, iar cadrele medicale sunt deja la capătul puterilor. 

Ne plimbăm şi ne înghesuim prin pieţe. Dar efectul (ne)respectării restricţiilor impuse, avertizează Centrul European de Prevenire şi de Combatere a Bolilor, se va vedea în numărul de cazuri confirmate, peste doar o săptămână. Şi în numărul de decese, peste 2-3 săptămâni.         

Urmărește-ne pe Google News