Klaus, mereu nesurprinzător
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După tragedia de la Piatra Neamț, am asistat, la Cotroceni, la același discurs care vorbește nu despre nevoile românilor, ci despre obsesiile președintelui.
Cuprins:
“România, mereu surprinzătoare” a fost sloganul unei campanii derulate în ultimul an al guvernării Năstase pentru a atrage turiștii străini în țară.
În fapt, presa vremii vorbea că a fost mai degrabă o campanie de atragere a unor fonduri guvernamentale serioase (1,7 milioane de dolari) în buzunarele consultanților electorali ai PSD și ai lui Adrian Năstase. La 16 ani distanță, nici nu mai contează.
Probabil că eventualele fapte penale s-au și prescris. A rămas, însă, sloganul. Este posibil ca el să se fi vrut inteligent, “smart”, cum se zice în lumea advertisingului. Nu era. A fost, însă, o radiografie cruntă, bășcălioasă, a României. Și este și în continuare.
Un punct fix într-o lume dată peste cap
România este, și azi, mereu surprinzătoare. La modul total neplăcut, în general. Când crezi că s-a mai potolit și ea, că a învățat din greșeli, hop, schimbă direcția și o ia din nou pe arătură.
Dar nu este vina ei, căci o țară în sine este o abstracțiune pe care nu o putem judeca în termeni atât de umani. În general, este vina celei mai mari părți a clasei politice, care nu poate prospera decât luând prin surprindere societatea și, cel mai ades, legea.
Și, totuși, în această mare de surprize, în acest ocean de nepredictibilitate și nesiguranță, există ceva, un lucru, constant, stabil, incapabil să mai surprindă.
Mai mult despre PSD decât despre vaccin
Cătălin Tolontan se întreba pe 15 noiembrie în Libertatea “Cât va dura până când Klaus Iohannis va spune că PSD e de vină pentru tragedia de la Piatra Neamț?”.
Deloc surprinzător, n-a durat prea mult. Pe 17 noiembrie a venit răspunsul. Așteptat, în fapt, deși mulți speram să nu vină.
<strong>Pe 17 noiembrie, așadar, după ce ne-a vândut iar pielea vaccinului din pădure, Klaus Iohannis și-a dedicat 70-80% din energia cheltuită în conferința de presă învinovățirii PSD. </strong><br>
Pentru tragedia de la Piatra Neamț, pentru starea sistemului de sănătate, pentru situația din spitale, pentru că nu vin medicii înapoi în țară, pentru că pandemia a fost prost gestionată de către guvern și pentru câte în lună și în stele.
Vinovații pentru războaiele peloponesiace
Eugen Ionescu redă, la un moment dat, un dialog cu un fost nazist convins, reabilitat oarecum după al Doilea Război Mondial. Din punctul de vedere al respectivului personaj, real, de vină pentru toate conflictele din lume au fost “evreii”. Pentru al Doilea Război Mondial, pentru primul, pentru revoluția bolșevică, pentru războaiele napoleoniene… Exasperat.
<strong>Ionescu îl întreabă: “Bun, și pentru războaiele peloponesiace cine e de vină?”. “Cum, nu-ți este clar? Evreii!”, vine răspunsul fostului nazist, în realitate deloc reabilitat.</strong><br>
Sunt nenumărate astfel de personaje care nu pot ieși dintre granițele obsesiilor lor. Iar un reprezentant de seamă al genului este președintele Klaus Iohannis. Excelența Sa amintește, la fiecare ieșire publică, de unul dintre personajele lui Florin Piersic.
Castravetele elevului care nu știe
Elevul trecut și mătăhălos, caraghios în uniforma croită pentru vârste mai fragede, care, orice l-ar fi întrebat profesorul, face ce face și revine la singura lecție pe care o cunoaște: castravetele.
Nu doar botanica este, toată, despre castravete, în capul personajului, ci și geografia, istoria, literatura, geometria. El nu știe decât despre castravete, deci castravetele este universul lui, din care nu este incapabil să iasă. Castravetele lui Klaus Iohannis este PSD-ul. Sănătate? Castravete! Justiție? Castravete! Educație? Castravete! Economie? Castravete! Democrație? Varză!
Normalitatea nu e antidemocratică
Președintele Iohannis nu mai surprinde pe nimeni. I se pot anticipa diatribe nedemocratice cu săptămâni și luni înainte. Susținerea fățișă a unui partid, din poziția sa care ar trebui să fie una de mediator al vieții politice, este încălcare flagrantă a Constituției, cel puțin în spirit, dar adesea și în literă. Ei, și? Nu este o surpriză, deci nu ne revoltă.
Cum nu ne revoltă nici mistificările de genul “iată, măsurile luate dau rezultate”, când știm toți, este scris în comunicatele GCS, că numărul scăzut de infectări raportate corespunde zilelor cu mai puține teste făcute.
<strong>Faptul că președintele nu este amendat serios pentru aceste derapaje, faptul că nimeni nu pare capabil să-l tragă la răspundere instituțional și democratic lasă oamenilor senzația că asta este normalitatea. </strong><br>
Dacă nu pățește nimic, înseamnă că face totul bine, că nimic nu este în neregulă.
Poate că, totuși, nimic nu este, într-adevăr, în neregulă. Poate că exagerăm noi, poate că, prinzând ceva din anii de dinainte de 1989, avem aiurea fiori reci pe șira spinării.
“Una!”
Poate asta este normalitatea și poate trebuie să tăcem, urmând cuminți trendul general. Și, mai ales, să nu fim deloc surprinși atunci când, dacă vor exista revendicări, nemulțumiri, președintele ne va strânge pe toți și ne va dicta, așa cum dictează ziariștilor care au prea multe întrebări: “Una!”. Poate “una”, o singură nemulțumire la care vom avea dreptul, ne va fi de ajuns. Să sperăm, însă, că răspunsul nu va fi, și peste ani, tot unul, același: “Pe-se-de!”.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
