Lacrima lui Petrov. Propunere pentru o nouă marcă de vin
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Încă o dată în istorie, Traian Băsescu plânge și spune că „am observat că Parlamentul și Înalta Curte, prin deciziile lor, mi-au desființat cei zece ani de președinție! Eu nu mai sunt un fost președinte, sunt un oarecare cetățean!”. Nu e adevărat. Nimeni nu-l scoate din istorie.
Traian Băsescu plânge.
Sunt cetățeni ai României care au astăzi drept de vot și de-abia se născuseră în 2004, atunci când, în timp ce-l împingea pe scara istoriei pe Theodor Stolojan, Traian Băsescu sughița printre lacrimi: „Dragă Stolo…”. Atunci, probabil, a lăcrimat Traian Băsescu cel mai cu folos din istoria sa personală. Dar altă soluție pentru el și alianța din care făcea parte nici nu exista.
Stolojan nu avea șanse reale la președinție, dar niște lacrimi și niște sughițuri bine plasate au rezolvat problema.
A mai plâns Traian Băsescu și cu alte ocazii. De obicei, plângea și plânge atunci când te aștepți mai puțin la așa ceva de la un bărbat atât de puternic și de jucător cum a vrut acesta să rămână în istorie. Cel mai nepotrivit a fost, probabil, atunci când a fost invitat într-o emisiune de umor și a plâns iar. Dar este de înțeles, se afla în plină precampanie electorală, iar o poezie despre mamă, o lacrimă bine plasată, o emoție au ajutat mereu.
Evacuarea
Acum, Traian Băsescu nu mai candidează la nimic. Cel puțin nu anul acest și nici anul viitor, că nu sunt alegeri la nivel național. Dar tot are de rezolvat o problemă: evacuarea din casa de protocol și pierderea tuturor drepturilor cuvenite unui fost șef de stat. Și pentru că are o problemă, cel puțin de imagine, speră să o rezolve cu nodurile provocate în gât de lacrimi reținute cu greu.
Desigur, Traian Băsescu ne spune că-l îneacă plânsul din cauza unui cățeluș care a decedat. Toți cei care am avut câini care au murit, din diverse motive, știm că este un moment greu să asiști la moartea unui animal care ți-a fost prieten și însoțitor o lungă perioadă de vreme. Dar, cumva, pe Traian Băsescu nu l-aș mai crede. Pentru că, imediat după ce a vărsat o lacrimă în amintirea câinelui, a ținut să precizeze: „am observat că Parlamentul și Înalta Curte, prin deciziile lor, mi-au desființat cei zece ani de președinție! Eu nu mai sunt un fost președinte, sunt un oarecare cetățean!”.
Rămâne președinte, rămâne turnător
Să ne lămurim: oricât am vrea, oricât de frumos ar fi și cât de reparatoriu pentru poporul român, nimeni nu poate desființa cei zece ai de președinție ai lui Traian Băsescu. Nimeni!
Nimeni nu poate șterge cu buretele tot răul pe care acesta l-a produs societății românești, nimeni nu poate înapoia românilor speranțele investite degeaba în acest personaj și în 2004 și în 2009.
Oricât ar pișa ochii și ar încerca să impresioneze acum, lui Traian Băsescu nu i-a luat nimeni calitatea actuală de fost președinte al României. El este un fost președinte, dar este, în același timp, și un fost turnător al Securității.
Traian Băsescu nu se mai bucură de drepturile pe care le avea ca fost președinte pentru că a mințit și a fost dovedit drept mincinos. Timp de 31 și mai bine de ani, Traian Băsescu a susținut că nu a fost colaborator al Securității, până când justiția românească a decis, definitiv, că a fost. Asta l-a lăsat fără drepturi.
Inițial a fost minciuna, ulterior a fost decizia justiției. Acea justiție pe care Traian Băsescu a încercat și a și reușit să o controleze timp de 10 ani, deseori prin intermediul nedemocratic al serviciilor secrete, i-a dat fostului președinte o smetie peste ochii înlăcrimați. Vorba urmașului la tron: „Ghinion”.
Lacrima lui Ovidiu, un vin românesc licoros produs, pe vremuri, în locurile de baștină ale lui Traian Băsescu, este astăzi produs și îmbuteliat în Spania și vândut, din ce în ce mai puțin, prin câteva magazine din România.
Întreprinzător cum a fost toată viața, Traian Băsescu ar putea umple golul de pe piață, îmbuteliindu-și plânsul și comercializându-l sub un nou brand: „Lacrima lui Petrov, fostul turnător demascat la deplină maturitate”. Are încă destui susținători fanatici, astfel încât produsul să devină un succes comercial.
Foto: Agerpres
