Am ajuns la Palatele Brâncovenești din Mogoșoaia marți, 10 august, în jurul orei 12.00. Curatoarea Ana Negoiță era promisiunea ghidării prin expoziția „Time Rush” a artistului Genu Berlo. Am găsit-o pe Negoiță lucrând în birou.
„Când să se închidă?/ Astăzi”
La scurt timp, a început turul jurnalistic. Ne-am întrerupt, pentru o scurtă vreme, după ce curatoarea a plecat să o însoțească pe Iulia Popovici, subsecretar de stat în Ministerul Culturii, care venise să viziteze aceeași expoziție.
Popovici aflase că expoziția a stârnit cotroverse și a venit să o vadă și ea. Câteva ore mai târziu, șefa de la Cultură avea să mărturisească faptul că n-a aflat decât la Palat ceea ce va urma.
Când Ana Negoiță s-a întors, pe una dintre aleile parcului, ea a făcut o remarcă neașteptată: „Astăzi s-a luat decizia ca întreaga expoziție să fie închisă”. Vestea a generat un dialog cu repetiție:
– Când să se închidă?
– Astăzi.
– Astăzi s-a luat decizia să se închidă astăzi?
– Da, azi dimineață s-a luat.
– Păi, când astăzi se închide?
– Cred că acum.
O veste ca asta îți dă senzația că pierzi o șansă. Că ești ultimul care poate vedea ceva atât de puternic că altcineva a decis să fie închis. Ne-am dat brusc seama că s-ar putea să fim ultimii vizitatori – sau să nu fim deloc.
Așa că am lăsat pentru mai târziu toate nuanțele. Ne-am transformat, instinctiv, în primii oameni de peste linie, beneficiarii unei clipe atât de prețioase că trebuia să ne înghesuim experiența în ea.
Când statul decide ce nu e de bun gust
Am alergat către intrarea de la parterul Palatului Mogoșoaia și am trecut prin toate camerele în care erau expuse tablourile lui Genu Berlo. În iminența închiderii expoziției, pendulam între a grăbi procesul – să terminăm expoziția – și a zăbovi în fața fiecărui tablou – să le ținem minte pe toate.
Mișcările se petreceau într-o vibrație accelerată, într-o bulă, în timp ce, în parcul complexului de la Mogoșoaia, turiștii se plimbau în voie la umbra copacilor seculari, își făceau fotografii și admirau edificiul în stil brâncovenesc.
În holul Palatului se lăsase liniștea, dar în spațiul dedicat expozițiilor temporare curgea alt timp, cel în care statul decidea ce e de bun gust artistic și ce lezează bunul gust.
Doi angajați ai centrului de cultură – un bărbat tânăr și o femeie ceva mai în vârstă – scoteau tablourile din ultima cameră și le aduceau în prima încăpere. Le așezau cu grijă pe podea, unele peste altele sau sprijinite de perete. Văzută de aproape, depanotarea unei expoziții de pictură se face cu gesturi la fel de firești ca mutarea unei căni de apă. Nu e dramatic în sine, e straniu cât de ușor se acceptă asta.
Ce se întâmplase? Expoziția avusese un tablou eliminat chiar cu o zi înainte de vernisaj, la cererea unei muzeografe de la Palatele Brâncovenești. Inspirat dintr-o pictură a lui Andrei Rubliov, artistul Genu Berlo pictase trei îngeri cu capul în jos. Asta n-a intrat. Apoi, după expunerea celorlalte tablouri, în care apăreau reprezentări de nuduri, conducerea instituției a oprit expoziția, cu o lună mai devreme decât era prevăzut. Fără explicații. Chiar când eram acolo.
„Nu mă fotografiați, că nu vreau să apar. Eu doar fac ce mi s-a spus”
Cei doi angajați care scoteau tablourile nu s-au împiedicat de prezența noastră și nici nu ne-au cerut să părăsim încăperea. Au continuat să facă acest dus-întors ritmic. Doar atunci când am scos telefonul și am făcut câteva fotografii, femeia ne-a spus: „Nu mă fotografiați, că nu vreau să apar. Eu doar fac ce mi s-a spus”.
În numai jumătate de oră, cea mai mare parte a expoziției tapeta la sol pereții din prima cameră a galeriei. În urmă a rămas doar albul varului, brăzdat, ici și colo, de firele aproape invizibile de care fuseseră prinse tablourile.
Un artist uluit
În jurul orei 15.30, la Palatul Mogoșoaia a ajuns și artistul, Genu Berlo, însoțit de un amic. Una dintre angajatele muzeului s-a îndreptat spre el: „V-am trimis mai devreme un e-mail că expoziția se închide. Îmi pare rău, se depanotează acum”. Artistul s-a arătat surprins. Nu-și verificase e-mailul. Venise la Palat pentru că se afla întâmplător în apropiere și ne înțelesesem să ne întâlnim la o discuție.
„Am ajuns la momentul cenzurii totale?”, a spus Genu Berlo în timp ce trecea pragul Palatului pentru a vedea ce se întâmplă cu operele sale.
S-a întors în curtea Palatului în scurt timp, vizibil dezamăgit, dar foarte calm. A mai petrecut câteva minute cu reporterii Libertatea.
Directorul: „Să respecte dogmele”
Am mers spre birourile conducerii. Una dintre secretare ne-a comunicat că directorul general, Marian Geani Dinu, e la primărie și nu știe de cât timp a plecat.
Directorul cultural, Nicolae Pungă, avea ușa închisă, însă a acceptat să iasă în prag: „Nu am timp de discuții, am de lucru”, a reclamat când a aflat că presa dorește o întrevedere de zece minute. Nicolae Pungă a insistat că nu poate sta de vorbă până nu-și încheie treburile. „Mâine, poimâine, nu știu”, ne-a spus și s-a întors înapoi în birou.
Era ceasul puțin trecut de ora 16.00 când de la Palatul Mogoșoaia au plecat, pe rând, și curatoarea Ana Negoiță, și artistul Genu Berlo cu amicul său. În urmă, doar angajații de la securitate și șoferii au salutat oaspeții care părăseau Palatul.
Câteva ore mai târziu, am aflat și motivul care l-a determinat pe Marian Geani Dinu, directorul complexului din subordinea Consiliului General al Municipiuluii București, să închidă expoziția: „Indiferent dacă este vorba despre o creație modernă care își găsește resursele într-un substrat iconografic religios, aceasta trebuie să respecte dogmele din care se inspiră”.