Mesaj pentru nepotul meu, care a luptat în Armata Română din Afganistan. „Mie îmi fuge timpul de sub picioare”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Fiecare generaţie e copilul unui timp în care maturitatea copilului nu se mai recunoaşte, motiv pentru care copilul matur va afirma, ca nouă generaţie, un alt timp, căruia îi va fi părinte. Dar timpul îi fuge şi lui de sub picioare” - Horia-Roman Patapievici
Sunt singur, în fața televizorului închis. Mă uit pe pereți. Tot weekendul m-am uitat pe pereți, așteptându-te. Ai promis încă de vineri că îmi dai un semn când vei ajunge în București. Să ne vedem, față în față. N-ai dat. Presimt că seara asta de duminică mă va prinde așa cum a început weekendul: holbându-mă pe pereți.
Tu și armata
Ai fi putut să-mi trimiți un mesaj: n-ai mai ajuns în București pentru că a intervenit o urgență la unitate, ai plecat în misiune, trebuie să faci de serviciu sau de planton... dar la gradul tău de locotenent nu faci de planton!, oricum, orice motiv al absenței tale ar fi fost bine-venit, te-aș fi crezut, cum să nu te cred?
Sunt nervos: voi, tinerii, care aveți o grămadă de mijloace de comunicare, iar voi ăștia din armată, și mai multe, habar n-aveți să comunicați! Cum să mă lași pe mine, unchiul tău, să stau cu ochii pe pereți un weekend? Așteptându-te. Asta ține de politețe, tinere!
Meritam un semn, eu care am avut grijă de tine de când s-a dus maică-ta, Dumnezeu s-o odihnească, eu care ți-am trimis bani în fiecare săptămână, cât ai urmat liceul și cât ai învățat la academie, e adevărat, n-au fost mulți, cât am putut să-ți trimit, bani de țigări, de-o bere, de cheltuială, n-am fost singurul, și taică-tu, Dumnezeu să-l odihnească, ți-a trimis, a avut grijă de tine, nu țin acum să cântăresc cine a avut mai mare grijă de tine până ai ajuns la leafa ta, mă rog, solda ta, până ai ajuns ce ești acum...
Ah, ce ingrat sunt, ca toți boșorogii ăștia care se laudă cu ce-au făcut pentru copiii lor, cum s-au sacrificat, cum au muncit! N-am făcut nimic pentru tine, armata a făcut totul, să-i fii recunoscător!
Când am crezut că ai pățit ceva
Să știi că am stat cu inima strânsă cât ai fost plecat șapte luni în misiunea din Afganistan. Nu-ți spun ce-a fost în sufletul meu când, într-o dimineață, anul trecut, am auzit la „Matinalul” de la Radiodifuziune știrea că doi militari români au fost răniți în urma unui atac al talibanilor în Kandahar.
M-am prăbușit instantaneu pe taburet și m-am opărit cu cafeaua care mi s-a vărsat din cană. Uite ce emoție am trăit din cauza ta!
Nu ți-am povestit niciodată, poate ți-aș fi povestit acum, dacă ai fi venit, în loc să mă uit pe pereți, ne-am fi uitat amândoi, ca băieții, la România - Coreea de Sud, oare cât o fi scorul?, dar meciul ar fi fost un pretext ca să te întreb despre viața ta. Ești bărbat în toată firea, bănuiesc. Când ne-am văzut ultima dată? Tu cu misiunile, eu cu scrisul, între noi pandemia, nici nu vreau să-mi amintesc!
Nici când te-ai întors teafăr din Afganistan, n-ai trecut ca să mă vezi, pentru că ai plecat în Germania, la specializare, bravo! Și despre asta mi-aș fi dorit să-mi povestești față în față, la bere. Deși berea îmi face rău, mai bun e un șpriț subțire de vară, te-aș fi întrebat cum lucrezi cu americanii, cu englezii, cu canadienii. Sunt curios dacă ai vreun complex de inferioritate, ca militar român, față de camarazii de arme din NATO - generațiile noastre au avut mereu un complex. Nu ți-aș fi cerut să-mi zici secrete de stat și de serviciu, dar așa, m-ar fi interesat cum te așezi tu în profesie, în viață, în timpul prezent.
Tu ești născut fără granițe în minte. Eu am crescut cu destule granițe și le urăsc. Simt că am ajuns la marginea prezentului pe care-l trăim. Și generația mea este la marginea acestui timp.
În schimb, generația ta este stăpâna prezentului. Voi controlați prezentul, pentru că și noi am controlat cândva prezentul nostru. Acum nu mai putem să-l controlăm. Din cauza curgerii firești. E rândul vostru (natural) să-l stăpâniți și să ne dați pe noi deoparte. Nu ți-aș fi spus la berea de la meci că mă simt eșuat la marginea acestui prezent, pentru că am și eu orgoliul meu... Dar faptul că nu mi-ai trimis un mesaj în acest weekend chiar că mă face să mă simt la marginea lumii.
Stau cu ochii pe pereți... Sigur ai venit în București, dar ți-a fost greu să te dezlipești de drăguța ta. Înțeleg. Nu sunt gelos. Mă bucur. Ea e viitorul tău. Eu sunt trecutul tău.
Totuși, două lucruri ți-aș fi spus, față în față, la bere, la meci: Unu - dacă te însori, ține minte, să iei una de-a noastră, să nu strici neamul! Doi - nu te însura ca să faci sex. N-am de gând să dezvolt, dar să te gândești serios la cele două sugestii, nu râde! Ai fi putut să-mi trimiți un mesaj, totuși, că drăguța nu te lasă să tragi o fugă la unchiul din cartierul Titan, te-aș fi înțeles, ca între bărbați!
Înainte de majoratul tău
Încă o frustrare ți-aș fi mărturisit-o, în prelungirile meciului, cu riscul să-ți fi stat berea în gât, care e legată tot de trecut, că generației voastre puțin îi pasă de trecut! Pentru voi nu există trecut, pentru că vă simțiți puternici în prezent.
Ai cumva să-mi trimiți fotografia cu cei trei bărbați care au ciocnit pe ringul de dans, în memoria unei femei, Dumnezeu s-o odihnească, femeia ce le-a legat viețile? Tu, băiatul, el, soțul, și eu, fratele! Am ciocnit atunci, înainte să înceapă petrecerea majoratului tău, și am băut până la fund paharele pentru sufletul femeii care se înălțase, prematur, în ceruri. Oare momentul ăsta, al băutei, a fost surprins într-o poză sau este amintirea mea, numai a mea? Asta aș vrea să știu despre trecut!
Mă uit pe pereți. Încă puțin și trece weekendul. Poate ajungi weekendul viitor, n-au intrat zilele în sac... Dar să știi că de la o vreme, vreau să-ți spun o vorbă pe care am citit-o undeva: timpul îmi fuge de sub picioare. Nu-mi plâng de milă, pentru că și ție îți fuge timpul de sub picioare... *
*Această opinie este inspirată de prelegerea „Și lor le fuge timpul de sub picioare”, de Horia-Roman Patapievici, Conferințele „Părinți și Copii”, „Dilema Veche”.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
