Ministrul sănătății nu se poate mira laolaltă cu publicul când, pe trotuarul din fața unui spital, o femeie naște un copil 

Tânăra s-a prezentat în travaliu la centrul de primiri urgențe al Spitalului Municipal Urziceni. Pentru că aceștia nu aveau ginecolog de gardă, au decis să sune și să o trimită cu ambulanța la Spitalul din Slobozia, aflat la 60 de kilometri. Până aici, mai toate părțile implicate par să fie de acord. 

Aici e prima oglindă pe care cazul femeii o ține sistemului. Ginecologia nu este o specialitate rară pentru care să ai doar unul-doi medici pe județ sau doar centre regionale importante. Dacă de neurooncologie nu avem nevoie în fiecare municipiu, nici măcar în fiecare reședință de județ, pentru că, din fericire, numărul cazurilor de cancer la creier e relativ mic, de ginecologie este însă nevoie peste tot. Pentru că o necesită 100% din femei. Iar nașterile naturale sunt peste tot în lume urgențe medicale. Ar fi ideal ca un spital municipal să poată asigura o linie de gardă pe ginecologie. Și, chiar și atunci când nu poate asigura linie de gardă în sens clasic, cu medici în spital, ar trebui să aibă un ginecolog „on call”, adică un ginecolog care să poată fi sunat în cazul în care o femeie naște „în afara orelor de program”. Pentru că: 

• sunt șanse mult mai mari ca un ginecolog din municipiu să ajungă la spital mult mai rapid decât i-ar lua unei ambulanțe să ducă o gravidă în alt oraș;
• până la sosirea ginecologului, gravida poate primi asistență medicală de la medicii de gardă din spital;
• în cazul în care nașterea nu poate aștepta până la sosirea ginecologului, medicii de alte specialități pot asista femeia într-o cameră sterilă din spital, așa cum, de altfel, au făcut-o ambulanțierii în cele din urmă. Pe trotuar. 

Recomandări

Cristi Burci a încercat fără succes să ridice sechestrul pe 35 de milioane de euro în Dosarul Romvag. Instanța: „Presupusele sume de bani spălate se situează la valori foarte ridicate”

De ce nu există însă un ginecolog în spital sau la un telefon distanță – paradoxal în ciuda faptului că spitalul din Urziceni are și secție de ginecologie și compartiment de neonatologie? Rădăcinile acestei probleme sunt complexe, dar în esență pot fi rezumate la:

• Descentralizarea sistemului de sănătate, decisă acum 13 ani, care face ca majoritatea spitalelor municipale să fie administrate de autorități locale, din care grosul nu asigură necesarul de resurse umane din spitale, nici măcar pe specialități de bază ca ginecologia ori cardiologia;
• Lipsa la nivel central a unei strategii coerente de resurse umane, care, pe de o parte, să rețină medicii în țară și, pe de altă parte, să asigure necesarul de medici în provincie, în orașele mici pe specialitățile deficitare. 

O strategie de resurse umane care să însemne, minim, că orice spital orășenesc are în orice secundă a unei zile de 24 de ore măcar un om care să asiste la o naștere fără complicații. Fără să vorbim de proceduri mai complicate. Acel om putea fi medic chirurg, asistent medical sau moașă (de altfel, majoritatea nașterilor naturale fără complicații pot fi lejer asistate de o moașă, nu necesită prezența unui chirurg).

Recomandări

ANALIZĂ. De ce evită candidații la Primăria București dezbaterile electorale. Pe cine încurcă și pe cine ajută confruntările directe

Inacceptabilul lui Rafila 

După ce cazul a devenit public, a început leapșa aruncatului de vină și refuz al introspecției. Managerul spitalului, Elena Ianus, a dat vina pe pacientă și pe ambulanță („Pacienta a ieșit pe picioarele ei din CPU și între timp a venit ambulanța. Nu știu de ce nu au luat-o și pus-o în ambulanță… a instigat să se filmeze…”), pe când primarul Urziceniului dă vina pe sistem și minister („Dacă se întâmpla în cursul săptămânii, până la ora 4, era altceva. Atât poate sistemul nostru”).

Reacția ministrului sănătății completează a doua oglindă pe care tânăra care a dat viață pe trotuar o întoarce atât societății, cât și sistemului medical. 

Înainte să aibă toate datele, Rafila (PSD) s-a grăbit să se spele pe mâini de caz. A dat presei o reacție oficială în care insistă asupra faptului că Spitalul Municipal Urziceni este în administrarea primăriei (PNL):

„Este inacceptabil că la Spitalul Municipal din Urziceni, aflat în subordinea Primăriei din oraș, s-a întâmplat un eveniment de o gravitate deosebită, deoarece o femeie gravidă nu a fost asistată și supravegheată de personalul spitalului și a născut în spațiul exterior Compartimentului de Primiri Urgențe”, scrie Ministerul Sănătății într-un e-mail răspândit jurnaliștilor. Subiectul e scris cu majuscule: UN INCIDENT INACCEPTABIL PRIVIND ASISTENȚA MEDICALĂ CARE TREBUIE ACORDATĂ UNEI FEMEI GRAVIDE S-A ÎNTÂMPLAT LA URZICENI. 

Recomandări

Putin sprijină planul de pace al Chinei pentru Ucraina și spune că Beijingul înţelege „cu adevărat” conflictul

Ministerul Sănătății scrie de parcă ar fi o organizație nonguvernamentală ce apără drepturile pacienților sau un editorialist, și nu instituția care ar trebui să garanteze coerența îngrijirii medicale în România. 

Ce s-a întâmplat este într-adevăr inacceptabil.

Spitalul este într-adevăr administrat de primărie. 

Însă ministrul sănătății nu este nici jurnalist, nici activist. Nu se poate mira laolaltă cu publicul. Mai ales din moment ce se face parțial vinovat de contextul în care are loc inacceptabilul. 

De ce? Pentru că Ministerul Sănătății are, în fond:

• responsabilitatea asigurării resurselor umane în sistem;
• responsabilitatea asigurării unor protocoale și proceduri care să pună întâi de toate siguranța pacienților. 
• responsabilități de control chiar și acolo unde administrarea spitalelor o face primăria (cum, de altfel, și ministerul o recunoaște, din moment ce spune, în aceeași poziție oficială, că a trimis Inspecția Sanitară de Stat în control). 

În ciuda tonului sentențios pe care e formulată poziția oficială a Ministerului, nu e precizat dacă e normal sau nu că s-a chemat o ambulanță care să ducă gravida în travaliu la un spital aflat la distanță de 60 de kilometri. Ni se spune doar că:

• „exista un chirurg  care trebuia să coordoneze acordarea asistenței medicale”;
• „se pare că pacienta nu a fost consultată, supravegheată și însoțită până la mașina Ambulanței”. 

Barierele de acces

Ministerul evită să ofere un răspuns categoric la întrebarea: e normal să fie trimisă o femeie în travaliu către alt spital aflat la o oră distanță? Și poate că evită asta fiindcă nu vrea să se uite în a treia oglindă. 

Colegii mei au primit confirmarea din multiple surse că tânăra gravidă respinsă la centrul de primiri urgențe este o femeie romă și surdo-mută. 

Cu alte cuvinte, era o femeie cu două vulnerabilități încercând să acceseze servicii medicale într-un sistem public care are carențe mari, documentate, în a răspunde nevoilor celor mai vulnerabili dintre noi. 

Nu pot da un verdict în acest caz concret, nu știu dacă personalul de la centrul de primiri urgențe a luat decizia de a suna la ambulanță strict din rațiuni medicale sau dacă alți factori au influențat această alegere. Asta poate doar o anchetă serioasă să o stabilească.  

Ce știu însă este că, în România, accesul populației rome la sănătate este semnificativ scăzut în comparație cu al populației generale. Știm că romii au speranța de viață cea mai mică din Europa, dar și că mortalitatea infantilă în rândul copiilor romi este de aproape patru ori mai mare decât media pe țară.  

Femeia este din Bărbulești, unde, potrivit ultimului recensământ, aproape 80% din populație este romă. Într-un interviu cu Libertatea, Constantin Sava, primarul din Urziceni, care administrează spitalul, spune că nu face „separare între romi și români”. Mai apoi însă, întrebat dacă femeia are medic de familie, izbucnește:

„Ce să aibă, domnule, Bărbuleștiul are 9.000 locuitori. Când vine unul să se interneze vin 300 inși, dereglează tot orașul. Intră peste doctori, intră în sala de operație, intră peste oameni la baie, își fac baie acolo”.

Numeroase studii au indicat că stereotipurile și prejudecățile cu privire la această comunitate s-au transformat în bariere la accesarea serviciilor medicale, dar și într-o calitate scăzută a asistenței pentru gravide și tinere mame. Așa că întrebarea dacă acest lucru s-a întâmplat și luni dimineață la Urziceni este cea pe care ar trebui să ne-o punem cu toții. Și primarul Urziceniului. Dar și ministrul Rafila. 

Așa cum departamentul de comunicare al lui Rafila insista asupra faptului că în spital era un chirurg care ar fi trebuit să coordoneze asistența medicală, și în fruntea sistemului public de sănătate din România este un om cu aceeași datorie. 

Urmărește-ne pe Google News