Molotovul românesc: o tonă de benzină, 10 kile de drojdie, fitil din 400 de suluri de hârtie igienică și radiații de la Cernobîl
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ne pregătim în cele mai iraționale moduri pentru situațiile de criză. De obicei, când suntem deja în mijlocul unei crize, iar pregătirile noastre nu fac altceva decât să o adâncească. Este greu de explicat de ce reacționăm astfel, dar putem sta liniștiți: nu este ceva specific românesc.
Cuprins:
Nu doar aici, în grădina Maicii Domnului se procedează astfel. Golirea magazinelor de drojdie, făină și hârtie igienică la începutul pandemiei nu s-a întâmplat doar la noi, a fost un fenomen global. La fel, o prezumtivă criză de carburanți nu i-a trimis doar pe români la stațiile de benzină.
<strong>Au fost și americanii, de nenumărate ori, dovadă că au avut și televiziunile românești de unde să preia imagini cu saci de plastic plini cu benzină, prezentându-le ca fiind din România, deși erau din SUA, vechi de 2-3 ani.</strong>
În ciuda declarațiilor post-factum, cozile la stațiile de benzină de miercuri seară nu au fost provocate de o știre falsă, ci de una reală. Cineva a postat pe Facebook o poză cu afișajul unei benzinării din Beiuș, unde combustibilii costau 11 lei litrul. Imaginea s-a răspândit ca un incendiu de vegetație în Delta Dunării: rapid și necontrolat.
Panica păreriștilor
Poate că mulți ziariști au făcut ceea ce am făcut și eu, încercând să verifice informația. Eu am fost convins că este un fals, dar tot trebuia să verific. Și am verificat.
Nu era un fals, era realitatea. Mai mult, în toată zona părea că benzinarii au luat-o razna, ducând prețurile până la cer.
Și, totuși, în alte orașe ale țării nu se întâmpla asta, prețul benzinei și motorinei nu sărise cu 4 lei, brusc. Anomalia de la Beiuș putea fi privită și prezentată exact așa, ca o anomalie. Dar n-a fost.
<strong>De-abia atunci a început panica: în momentul în care diverși specialiști, analiști și păreriști au început să apară la TV, anunțând ritos că da, ăsta este viitorul, că vom plăti foarte curând 10 lei sau mai mult pe litru. Foarte curând însemnând peste o zi, maxim două.</strong>
Turcescu a anunțat că benzina va costa 15 lei
Nu cel care a pus prima dată poza cu benzinăria din Beiuș a declanșat nebunia, ci toți cei care au transformat o realitate nefiltrată într-o certitudine a viitorului. Analiștii de televizor, care ignorau cu bună știință, chiar în timp ce vorbeau, că prețul petrolului scade la nivel mondial, anunțând, în schimb, că prețul benzinei se duce în sus și nu mai poate fi oprit, sunt unii dintre responsabili.
Vină majoră are și un personaj precum Robert Turcescu, de exemplu, care se bucură încă de încrederea publicului său, deși el însuși a recunoscut că l-a mințit ani întregi. Turcescu a anunțat, fără discernământ și fără fundament real, că benzina va costa 15 lei litrul. Cum să nu crezi un fost deputat al României și un colonel acoperit al unui serviciu secret?
Ministrul Bode unde a fost?
Apoi, cum să nu te repezi cu cele mai ilegale recipiente la pompă, pentru a extrage cantități cât mai mari de benzină și motorină când ai văzut la televizor că e permis, că nimeni nu te oprește?
Deși avem legi clare în domeniul ăsta, deși transportul substanțelor inflamabile în recipiente neomologate este interzis, n-a fost nimeni care să intervină. Am văzut mașini de poliție scrutând cozile la benzinării, dar nu pentru a opri ilegalitățile în desfășurare, ci pentru a căuta un loc mai în față, ca să alimenteze.
<strong>Dacă statul a greșit miercuri seară, nu a greșit, de data asta, la cel mai înalt nivel, ci la nivelul executiv care avea îndatorirea de a aplica legea imediat, cu fermitate. Ar fi fost atât de simplu, atât de necesar ar fi ca domnul Bode să ne explice de ce poliția a fost complet inactivă.</strong>
Panica legată de Cernobîl
De zile întregi se desfășoară o altă poveste, în care, de data asta, mai-marii ar fi trebuit să intervină: amenințarea nucleară din partea centralelor ocupate de ruși în Ucraina.
În ciuda faptului că Agenția Internațională pentru Energia Atomică a spus clar, încă de pe 3 martie, că „datorită timpului scurs de la accidentul de la Ceornobîl din 1986, sarcina termică a bazinului de stocare a combustibilului uzat și volumul de apă de răcire conținut în piscină sunt suficiente pentru a menține evacuarea eficientă a căldurii fără a fi necesară alimentarea cu energie electrică”, cel puțin o televiziune (Antena 3) insistă de câteva zile să facă numărătoarea inversă până la momentul în care vom fi afectați de radiațiile de la Cernobîl, cauzate de încetarea alimentării cu energie electrică.
De unde vine panica? De data asta nu de la Beiuș, ci chiar de la ministrul de externe al Ucrainei, Dmitro Kuleba, care a anunțat, pe Twitter, că centrala de la Cernobîl nu mai este alimentată cu energie electrică din rețea și funcționează doar pe generatoarele de rezervă, care au combustibil pentru 48 de ore. „Întreaga Europă este în pericol”, spune Kuleba.
Emoțiile sunt mari, unele pericole sunt reale. Avem cu adevărat de ce ne teme, nu avem neapărat nevoie și de spaime inventate.
De ce să alegem să ignorăm complet părerea experților de la IAEA, pe care se bazează siguranța atomică a lumii încă din 1957 pentru a ne încredința fără discernământ certitudinilor neștiințifice ale unui „politician, diplomat și specialist în comunicare” (descrierea oficială a lui Dmitro Kuleba)?
<strong>De ce să rostogolim timp de trei zile, din oră în oră, iminența dezastrului nuclear de la Cernobîl, când toți experții, inclusiv cei români, neagă existența acestuia?</strong>
„Mami, noi toți vom muri?”
O prietenă, actriță născută în Basarabia și care trăiește și profesează de mulți ani aici, are, zilele astea, discuții complicate cu fiica sa, de doar 7 ani:
„- Mami, noi toți vom muri?
- Odată și odată, sigur că vom muri. […]
- Și dacă mâine vom fi atacați? Ce vom face?
- Asta e puțin probabil. […]
- Mami și dacă […] dacă pică o pe casa noastră și gata?!
- Nu cred că e posibil așa ceva. Dar, în orice împrejurări viața se poate încheia brusc.[…] Nu putem alege când și cum vom muri, în schimb putem alege cum să trăim”.
Răspunzând pe nejudecate la toți stimulii transmiși de social media și de mare parte din presa tradițională, repezindu-ne să golim magazinele de drojdie, făină și hârtie igienică, benzinăriile de combustibili și viața de sens, alegem să murim de frici care nici măcar nu ne aparțin, în timp ce-i lăsăm pe alții să aleagă cum să trăim.
