MENIU CAUTĂ
, de Patrick André de Hillerin

OPINIE/ Birocrație și democrație. PAH, despre accesul populației la informație

Distribuie

Birocrația, chiar dacă nu este o dictatură sângeroasă, nici cu democrația nu prea are legături.

Temerea cea mai mare a unor autoproclamați specialiști este că la alegerile europene din luna mai se vor strecura în Parlamentul European mai multe partide extremiste și naționaliste ca niciodată. Cei care am trăit dilema majoră a anului 2000 și am avut de ales între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor cunoaștem scenariul, care se aplică, de atunci, cu succes în timpul diverselor crize prin care trec diverse țări europene.

Idee care se naște și care, probabil, va domina campania pentru europarlamentare în multe țări ale UE este că va trebui făcut un efort pentru a proteja democrația și pentru a limita accesul extremiștilor și naționaliștilor în Parlamentul European. Dar ce democrație ar trebui să apărăm?

Democrația presupune accesul cât mai larg al populației la luarea deciziilor. În momentul de față, cele mai multe țări adoptă o democrație de tip reprezentativ, caracteristică mai degrabă secolelor XIX și XX, atunci când nici informația și nici oamenii nu circulau cu viteza de azi.

De aproape două decenii, lucrurile s-au cam copt pentru apariția în mai multe locuri a democrațiilor participative. Doar că este o decizie foarte grea pentru elitele lumii să accepte că și prostimea își poate da în mod real cu părerea. De aceea, până la apariția unor democrații participative reale, de secol XXI, va mai trece timp.

Între timp, însă, democrația s-a cam osificat și a fost înghițită de birocrație. Iar asta e foarte vizibil la nivelul instituțiilor Uniunii Europene. Birocrația, chiar dacă nu este o dictatură sângeroasă, nici cu democrația nu prea are legături.

Scopul unui regim birocratic, din ce în ce mai birocratic, nu este acela de a lucra în interesul cetățeanului de rând, ci de a apăra granițele și privilegiile unei lumi restrânse. Așa apar deciziile stufoase, neexplicate și redactate într-o limbă de lemn, care are rolul de a limita, de fapt, accesul la informație. Așa apar funcționarii care nu sunt aleși de nimeni, dar se împământenesc în instituții timp de mai multe legislaturi, făcându-se indispensabili pentru valurile de aleși, căci ei știu mersul lucrurilor. Așa apar, în timp, așa-zisele elite, care se cred superioare prostimii și o privesc de sus, mai ales că nu depind de votul ei.

Birocrația nu înseamnă libertate, ci obediență. Birocrația nu înseamnă acces la decizie, ci negocieri secrete, voturi secrete, ordine date pe scară ierarhică de nu se mai știe cine. Birocrația europeană i-a adus la disperare pe mulți. Doar că puțini sunt cei care pot cu adevărat să pună degetul pe rană.

Pentru că națiunile Europei sunt împinse din ce în ce mai mult spre lipsa de educație și de cunoaștere reală, oamenii nu pot identifica ce-i doare, și atunci reduc totul la conflicte pe care le înțeleg: neamțul a decis pentru noi, românii, sau olandezul a decis pentru italieni și așa mai departe.

De aceea, revolta mocnită la adresa birocraților europeni poate fi calificată drept naționalism. Din păcate, birocrații nu vor face nimic pentru a schimba sistemul. Pentru că acesta îi satisface și pentru că, de fapt, prostimea sunt ei, cei care n-au înțeles nimic din Brexit.

Citește și:

OPINIE/ „Întoarcerea PCR”. PAH despre cum funcționează, la 30 de la Revoluție, sistemul pile, cunoștințe, relații

OPINIE | „Jocul de-a viețile noastre”. PAH, despre cum politicienii „vând” ideea că pot greși oricât

OPINIE/ „Prosteală până la capăt”. PAH, editorial despre Brexit, „cea mai tristă poveste a acestui început de mileniu”

Comentarii