Vă spuneam în ianuarie 2025 că România a plătit în 2024 cele mai mari dobânzi din istorie: „7,26 miliarde de euro, într-un singur an, cam cât a obținut statul român pentru toate privatizările din România (BCR, Petrom, companiile de utilități, metalurgie, ciment, în general pentru cele aproape 10.000 de societăți privatizate).”
Cuprins:
Acum, promite domnul Bolojan că în 2025, dobânzile pe care le va plăti România vor fi de 11 miliarde de euro. Adică mai mare cu peste 50% față de cele plătite anul trecut.
Deja, doar în primele șapte luni ale anului, guvernarea a adăugat la datoria publică încă 76 de miliarde de lei (15 miliarde de euro).
Deja, doar în primele șapte luni ale anului, românii au plătit ca dobânzi pentru datoria publică 31,7 miliarde lei (6,25 miliarde euro), cu aproape 2 miliarde de euro (+45%) mai mult decât în primele șapte luni ale anului trecut. Cu un ton reformator, domnul Bolojon ne spune acum:
Să le luăm pe rând.
Am mai argumentat în Libertatea că prețul jocului operativ făcut de Mugur Isărescu (psihoza pe curs) începând cu data de 6 mai 2025 – respectiv deprecierea leului favorizată prin acțiuni și inacțiuni de BNR, spre sprijiniarea unui anumit candidat, a avut ca scop și efecte: protecția capitalurilor „vagaboande” și scumpirea dobânzilor de finanțare pentru români și pentru statul român. Efectul previzibil de decapitalizare a economiei românești s-a materializat prin saltul brusc de atunci a dobânzii ROBOR rămas sus până când băncile au „resetat” în sus dobânzile. Adică până când populația și companiile cu credite indexate la ROBOR au fost anunțate de bancă că vor dobânzi mai mari. IRCC-ul a urcat și el, semnificativ. Simplu spus, prin politica monetară a domnului Isărescu efectul de primă rundă a fost „buzunărirea” românilor cu credite.
O dată cu venirea lui Bolojan a început a doua fază de buzunărire a capitalului românilor: decapitalizarea banilor din bănci, alții decât „capitularile vagaboande”.
Cu inflația la 10% și dobânzi plătite pe medie în sistemul bancar de 4-5%, cine economisește prin sistemul bancar, în termeni de putere de cumpărare, vine cu bani de acasă. Total antieconomic, acestea sunt prioritățile guvernamentale actuale. Pe dos față de cum ar fi trebuit să fie reașezată economia.
Concret, prioritatea domnului Bolojan ar fi trebuit să fie reducerea costurilor de finanțare. Toate măsurile autonumite „reforme” implementate – în fapt măsuri primitive de creșteri de taxe nu au avut niciun efect pentru reducerea dobânzilor de finanțare. Ba din contră.
Astăzi, 17 septembrie 2025, dobânzile anuale pentru titlurile de stat în lei pe 10 ani, tranzacționabile pe piețele internaționale se situează la 7,4%. Spre comparație, dobânzile plătite de Bulgaria sunt de 3,85% pe an (țară cu TVA mai mic, cu impozit pe salarii, pe profit și pe dividende semnificative mai mici decât n România).
În data de 13 februarie 2025, prima zi ca „președinte interimar” a domnului Bolojan, dobânda la aceleași titluri era de 7,34% pe an.
În data de 23 iunie 2025, prima zi de mandat obținut de la cel care a dat în scris că nu se majorează TVA-ul dacă el va fi ales președinte, dobânda era la 7,37% pe an.
Aceste cifre cred că sunt suficiente pentru a argumenta că domnul Bolojan nu a făcut nimic în privința reduceri costurilor de finanțare ale statului, întrucât costurile de finanțare sunt aparent tot acolo (cele mai mari din Uniunea Europeană), și aproape duble față de Bulgaria. Cu două nuanțe:
Simplu spus, politicile de stat ale României, subsumante delincvenței financiare față de contribuabili, au condus la situația de fapt în care, în termeni reali, România a majorat profiturile pentru „capitalurile vagaboande”.
Ca să asigure aceste profituri, au buzunărit populația prin taxe mai mari și prin inflație, și nu pentru a asigura bani pentru autostrada Moldovei (care este realizată într-o proporție mai mică de o treime.) Sau pentru altceva. Ci pentru a plăti dobânzi mai mari creditorilor.
Și aici răspunsul este simplu (pentru că de la stradă, școală și spital se taie bani): la plata dobânzilor amicilor de cramă ai decidenților.
Pentru că, promisiunea făcută de Bolojan creditorilor, și anume că le va plăti dobânzi cu 50% mai mari în 2025 față de 2024, și anume 11 miliarde de euro, suportă mai degrabă alte comparații, decât cu prețul unei autostrăzi care nu există.
Pentru a argumenta, folosesc cele mai recente date disponibile (ianuarie-iulie 2025), perioadă în care, reamintesc, România a plătit deja dobânzi de 31,7 miliarde lei.
Care este efectul? Guvernarea Bolojan predă în fapt o parte din ce în ce mai semnificativă din bugetul de stat, creditorilor al căror sponsor, pe bani publici, a devenit foarte rapid.
Adică acționează decisiv în sensul privatizării unei părți din ce în ce mai mari din bugetul de stat, către creditori, cu speranța că vor mai asigura finanțare, ca să se îndestuleze și rețelele care fură TVA de la buget. Iar populației îi rămân resturile.