Dobânzile lui Isărescu și politicile lui Ciolacu au adus economia aici: România plătește rate record pentru împrumuturi

Suma dobânzilor plătită anul trecut de România în contul datoriei suverane este echivalentul a 7,26 miliarde de euro, cam cât a obținut statul român pentru toate privatizările din România (BCR, Petrom, Sidex, companiile de utilități, metalurgie, ciment, în general pentru cele aproape 10.000 de societăți privatizate). În 2025, va fi mai mult.

Dream teamul de la politica monetară și de la Guvern: ai, n-ai, dai!

O echipă de vis! Cum să nu îți vină să exclami (în special dacă ești bancă sau alt creditor al statului român): săru mâna, Marcele, respect Manole! Desigur, în jargonul bancherilor, nu există sintagma ,,vă pup pe portofel, dar ați înțeles ideea: simplu spus: ai, n-ai, dai! 

Dobânzile plătite sunt la cer, la fel ca și profiturile băncilor comerciale pentru banii pe care statul îi cheltuie, dar nu îi are (împrumuturi). Avertismentele mele chiar de la începutul pandemiei (2020), privind politica de dobânzi a Băncii Naționale a României ca fiind îndreptată spre favorizarea interesului acționarilor privați ai băncilor comerciale (și altor creditori), și nu spre interesul general al populației, au fost sută la sută exacte și în interes public, ceea ce este demonstrat de cel puțin doi indicatori: profitul băncilor comerciale și dobânzile plătite de la buget. Profitul sistemului bancar s-a dublat în pandemie (martie 2020 – început de 2022) și acum este la un nivel triplu față de cel înregistrat în pandemie.

Recomandări

DD în acțiune, serie nouă. Privatizarea învățământului de stat

Din estimările mele, cel puțin o treime din profitul anual al băncilor comerciale (peste un miliard de euro în fiecare an) provine din împrumutarea statului la dobânzile ținute sus de domnul Isărescu. Aceste împrumuturi sunt, în esență, fără risc (datoria suverană a statului era cea mai mare garanție dintr-o economie), în plus, prin politicile de intervenție pe curs, guvernatorul garantând și faptic că așa-numitele ,,capitaluri vagaboande (care vin în România fix pentru diferențialul de dobândă) sunt primite cu covor roșu în România.

Departe de mine gândul de a blama băncile comerciale pentru dimensiunea acestor profituri: în mod clar, fără băncile astea ne-ar fi fost mult mai rău (închipuiți-vă, spre exemplu, un Petrom cu management de stat, numit politic și numai după ce a fost avizat pozitiv de SRI și colegii). Păi dacă din pușculița îngropată a SRI dispar fondurile operative, pentru că o doamnă ofițer îi trimite lui ‚,iubi din Siria pe care l-a cunoscut pe ,,Insta, cu sutele de mii de euro, ne putem închipui efectiv foarte multe. 

Recomandări

Guvernul olandez va plăti 5,6 milioane de euro pentru coiful de la Coțofenești și brățările dacice de aur furate, dacă nu vor fi găsite. Muzeul Drents nu plătește nimic

În fapt, pur și simplu, băncile comerciale par să fi avut întotdeauna capacitatea de a transforma în ,,dublu ambasador al interesului privat al acționarilor lor pe titularul de politică monetară și să capitalizeze în continuare și noua conducere a BNR, pe care aș caracteriza-o cam așa: ,,(inter)fețe tinere ale unor mâini bătrâne.

Rezultatul? Marje cămătărești între dobânzile plătite de bănci pentru depozite și cele pentru plasarea în credite, intermediere financiară canci, diminuarea competitivității economice, impulsionarea importurilor (în beneficiul companiilor externe unde dobânzile de finanțare sunt normale și marjele altfel decât cămătărești). În esență, menținerea economiei românești în subdezvoltare față de potențial și decapitalizarea ei.

Dublul ambasador al dobânzilor mari și al datoriilor din ce în ce mai mari

Pe de-o parte sunt faptele atunci când îl numesc astfel pe Mugur Isărescu (ca titular de politică monetară se manifestă deja ca ambasador): dobânzi mari, favorizând băncile și rezultate haotice prin prisma atingerii țintei de inflație, favorizând în continuare decapitalizarea economiei. 

Pe de altă parte, dublu ambasador pentru că am informații de la cel mai înalt nivel din interiorul PSD, potrivit cărora ,,sursa/farul călăuzitor al politicii monetare a fost cea care l-a meditat pe Marcel Ciolacu – ,,pe partea economică. Marcel spune că gratis, dar nu o iau de bună, pentru că, de regulă, ceea ce spune el e fix pe dos. 

Recomandări

Ce indicații au primit comunicatorii PNL pe tema Nordis. Marcel Ciolacu luat în brațe de colegii de alianță: „Nu e cazul sa vorbim despre demisie”

Nu merg până acolo încât să spun că prețul meditațiilor ,,gratis oferite de Isărescu a fost până la un milion de euro (încă un mandat de cinci ani oferit lui Mugur Isărescu și beneficiile aferente), pentru că aș risca să par neserios dacă premierul apare solemn pe TikTok, cu sau fără un nou tatuaj ,,simpatic, cu încă o factură, gen Nordis, prin care ar atesta o ipotetică plată a serviciilor de a-l plasa într-o treaptă superioară celei de șapte la examenul de maturitate (bacalaureat). 

Cert este că pregătirea și inspirarea domnului Ciolacu au condus la rezultate de necontestat precum: cel mai prost rezultat bugetar vreodată (deficitul bugetar al anului 2024 a ajuns la peste 30 de miliarde de euro, adică banii obținuți de România din toate privatizările ar ajunge pentru mai puțin de un trimestru de funcționare a statului român, pe datorie), dar și dobânzile actuale, în jurul valorii de 8% pe an, cele mai mari din Uniunea Europeană. Și un rating acordat României care arată un risc mai mare pentru investitori de a plasa banii aici decât în Botswana. Și totuși, cine îi meditează pe meditatori?

Și acum, că avem rezultatele pentru întregul an 2024, pot să fac întregul bilanț de până acum al performanțelor binomului meditator-meditat, prin prisma calculului – cu cât a crescut datoria publică a mandatului său în 19 luni de exercițiu (inclusiv decembrie 2024, pentru care avem acum raportările): 228 de miliarde de lei (suma deficitelor). 

Adică, în fiecare lună din mandatul lui Ciolacu-Isărescu, datoria publică a crescut cu 12 miliarde de lei. E drept că s-au întrecut pe sine în ultimele trei luni din 2024, când media deficitului lunar a fost de 18 miliarde de lei (3,6 miliarde de euro). Adică în doar două luni (noiembrie și decembrie 2024) au paradit prin cheltuieli și dobânzi tot ceea ce a încasat România din privatizări. 

Să mai privatizăm și asta

Suma de 36,28 miliarde plătită doar ca dobânzi în anul 2024 nu este deloc o glumă, ci un avertisment foarte serios privind perspectivele: creditorii vor fi cei care vor administra economia României. O fi bine? O fi rău? O fi mai bine ca situația de facto în care alde Mugur și Marcel administrează economia? Ceea ce pot spune, cu siguranță, este că la unguri și polonezi se întâmplă diferit.

În România, în 2024, toate încasările din impozitul pe profit ale tuturor companiilor din România au fost de 35,98 miliarde de lei. Mai mici decât suma de 36,28 miliarde de lei plătită ca dobânzi. Știți ce înseamnă asta, în termeni simpli? Înseamnă că deja statul român tocmai ,,a privatizat și toate încasările din impozitul pe profitul tuturor companiilor din România, încasări care nu mai ajung pentru plata dobânzilor. Acum se croiește bugetul pe 2025, despre care mă voi ocupa în următoarea perspectivă pe care o voi oferi cititorilor Libertatea, deocamdată caracterizându-l doar ,,elucubrant.

Foto: Inquam Photos / Sabin Cîrstoveanu

Urmărește-ne pe Google News