În fața noii legi a educației: Dacă vreți schimbare cu adevărat, nu era nevoie de atâtea pagini. Era suficient să adăugați un singur articol
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„E în dezbatere noua lege a educației. Am văzut critici justificate, dar și multe băgări în seamă aiurea, că doar la școală și fotbal se pricepe tot poporul. Eu cred că avem o «viziune spartă», care era prezentă oricum din proiectul ultra-superficial demarat de Iohannis: descentralizare prin centralizare, incluziune prin excludere”, scrie Costi Rogozanu, care predă la o școală din mediul rural din județul Vrancea.
Cuprins:
Să-mi anunț propria utopie întâi. Aș renunța la masa lingvistică lemnoasă: „schimbare”, „de la zero”, „resetăm sistemul” etc. Apoi, la cuvintele căznite - „să scorăm”, „să mapăm” - cu care m-au înnebunit specialiștii în educație, mai ales cei din jurul ministrului Sorin Cîmpeanu. După ce renunțăm la abureală, rămâne treaba serioasă de făcut.
Vreți revoluție în educație? Eu știu o singură cale: dreptul la școală de 8 ore pe zi - adică inclusiv un afterschool și un pachet social consistent pentru copiii defavorizați.
Am un an de observație directă în zona preuniversitară. Copiii de azi sunt cei ai generațiilor celor mai chinuite de tranziții, inflații, muncă la negru, afară sau aici. Nu mai putem băga inegalitățile sub preș.
Deci dacă vrem SCHIMBARE cu adevărat, nici nu trebuia schimbată toată legea educației. Doar adăugat un articol cu dreptul la învățământ de 8 ore măcar până într-a VIII-a.
Prefer să-i zic „drept la învățământ” și nu „învățământ obligatoriu”. Implicarea totală în educarea copiilor până la 14 ani, cu after school asigurat, ar fi un ajutor enorm dat și părinților, și elevilor, și o presiune pentru conceperea școlilor gimnaziale ca niște case prietenoase de refugiu pentru mulți elevi - nu o închisoare, cum o percep mulți.
Dar asta nu e decât ce vede un începător ca mine. Am vorbit cu oameni cu experiență enormă în educație și am extras câteva idei, zic eu esențiale pentru dezbaterea noii legi a învățământului.
Cu cine v-ați consultat?
Deși pretind că s-au consultat cu toată lumea, eu am dat peste mulți oameni „neconsultați”, și din sindicalism, și din mediul universitar, și din mediul liceal sau gimnazial. Ani de zile au fost întâlniri vagi sub umbrela „România educată”. După aceea au trântit legea oamenii lui Cîmpeanu, consultându-se cu alți oameni cu interese diverse, dar nu prea cunoscători ai subtilităților sistemului.
Câteva exemple. Un consorțiu mare, precum Universitaria, cerea în urmă cu câteva luni o întrevedere cu Iohannis despre „România Educată” și posibilele schimbări de lege. Nu i-a băgat nimeni în seamă. Deși eu cred că despre „preuniversitar” trebuie vorbit cu toată lumea. Apoi, alte organizații mari de colegii importante din țară au fost consultate mereu fragmentar sau doar de formă. Consultarea cu sindicatele a fost și ea trecută la „și altele”. Proiectul se scria de zor și consultările erau simbolice.
Cu cine s-au consultat totuși? Cu ceva numit „ong-urile”. Am o problemă cu ONG-ul de „consultat”. Noi credeam pe vremuri că ele sunt simbolul democrației. Acum, multe ONG-uri au ajuns marionetele puterii care vrea să mimeze dezbateri. Noul ong-ism înseamnă nedemocrație. Și Iohannis, când vrea să nu dea încă o dată interviuri și declarații, se consultă cu ONG-urile, vorba aia. ONG-urile, dacă vor să mai fie luate în serios, ar trebui totuși să se retragă atunci când sunt folosite pe post de plante decorative.
S-au consultat cu asociații patronale, normal, doar ele știu totul pe lume, inclusiv educație. Nu ies elevii pregătiți pentru piața muncii? Am și soluția: taxe serioase pe profit, investiții serioase în liceele tehnice lăsate de izbeliște, să vedeți dup-aia lume pregătită. Atât am de transmis patronatelor.
Inspectorate, nu, mai mulți șefuleți, da
Mulți au observat că se desființează inspectoratele sau alte autorități și se înființează „altceva”. Ce o fi acel altceva nimeni nu știe exact. Dar toată lumea a înțeles esența: destabilizăm organizarea administrativă ca să facem noi „cum trebuie”. Adică vom avea noi forme administrative în loc de inspectorate prin care vom avea un nou festival de numiri și negocieri politice. Mai mulți șefuleți vom avea sigur.
Eu sunt dintre aceia care nu strâmbă din nas la numiri politice, neapărat, nici la rolul inspectoratelor. Eu aș profita de organizații de felul acesta, nu le-aș desființa, adică chiar le-aș pune la lucru și mai aplicat. Apoi, cu „numirile politice” e o întreagă problemă. Rolul partidelor ar fi să susțină oameni buni, n-am o problemă, că doar de aia mergem la alegeri. Cum de le iese atât de prost, asta e întrebarea.
Semnalizare stânga și viraj dreapta
Una dintre cele mai mari probleme cu legea e că se angajează la lucruri pe care sigur nu le poate face. Mese calde, „școală după școală”, creșteri salariale pentru debutanți, foarte frumos. De unde bani? Iar trecem visuri incerte în legi, imposibil de aplicat apoi. Că doar am trecut noi în lege și că dăm 6% din PIB educației. Rezultatul e că dăm mai puțin de jumătate.
Dacă într-o lege, măsurile împotriva abandonului școlar, măsurile de incluziune sunt atât de vagi, atunci fiți siguri că nu vom avea niciun rezultat. S-au făcut până acum programe separate antiabandon. Rezultatele au fost foarte slabe pentru că nu sunt incluse în preocupările principale ale școlii. Sunt puse mereu în module, proiecte speciale europene sau guvernamentale care ajută mai mult HoReCa (întâlniri, congrese, cazări, cafele etc.) sau firme de export tehnologie (luăm tablete care se strică după un an) și mai puțin elevii în nevoie.
Se va face mai multă practică la liceele tehnologice. Foarte bine. Asta poate însemna că dăm afară profesori din zona „cultură generală”, nu vor mai fi norme ca acum pentru ei. Dar vin banii pentru dotare ca să facă elevul practică mai multă? Sigur? Că altfel vom avea licee și mai slabe, cu personal slăbit. Vom avea elevi cu o caricatură de practică și cu și mai puțină școală măcar de ținere pe linia de plutire.
Apoi, tot pretinzând că nu se mai poate de dragul defavorizaților, se încurajează de fapt perpetuarea unor inegalități. Dacă nu dai elevilor defavorizați pachete complete de sprijin, unele și extra-educație, de exemplu ajutor de căldură pentru fiecare minor (adică o cameră încălzită în plus, esențială pentru educație), dacă nu organizezi un pact și cu alte ministere, toată lupta cu inegalitatea devine o minciună.
Excelența
Un lucru trist și amuzant e obsesia pentru „excelență” a legii. Cuvântul se repetă de 58 de ori. Dar despre centrele de excelență, deja prezente în mai bine de jumătate de Românie nu se spune nimic. Se desființează, se refac?
Eu am lucrat într-un astfel de centru în Vrancea și ce mi-a plăcut e tocmai că mi-a dat posibilitatea să ies din obsesia excelenței - adică olimpiadă și doar olimpiadă - și să încerc cu elevi din mediul rural un proiect extra-școlar interesant.
Dacă tot nu mai poți cu excelența, ar fi trebuit să lămurești care va fi statutul și intenția cu centrele de excelență care s-au ridicat, multe, prin eforturile unor profesori, tocmai de a suplini nevoia de performanță a unor elevi care poate n-au acces la meditații particulare.
Deși sună pompos, această „excelență” organizată zonal avea șansa să echilibreze excelența obținută prin meditații. Ministerul a considerat așa de importante aceste zeci de centre încât n-a mai spus nimic despre ele, în schimb a început să vorbească despre „clase de excelență” și alte obsesii „excelente” care nu spun mai nimic.
Care-i treaba cu examenele
Dintre cele mai dezbătute teme: au dreptul colegiile naționale să-și facă singure selecția la Evaluarea Națională? Lumea s-a aruncat să spună două lucruri: că se alimentează meditațiile și că se discriminează copiii fără resurse. Industria meditațiilor există și acum. Iar pe mine mă enervează dintr-un unic și imens motiv: părinții cumpără învățământ tradițional (toceală) în privat, în timp ce e promovată oficial „creativitate”, „dezvoltare personală” etc.
Deci meditațiile vor fi în continuare de bază, ce mai contează că se schimbă puțin moda pe piață? Tipurile de evaluare și testare determină meditațiile. Un șef al unui mare astfel de colegiu mi-a spus că vede mai corect un procent de 50% selectați prin examen direct, dar că partea de discriminare e o acuzație fără sens. Îi dau dreptate, discriminarea și inegalitatea sunt extra-educație. Restul sunt doar potențatori.
Vrei să ai elevi din rural sau urban mic în liceele bune? Sporește șansele de învățare pentru elevii fără bani, descurajează învățatul mecanic promovat de meditatori prin altă politică a testării și evaluării. Chiar credem că micșorăm inegalitățile dacă interzicem unor colegii să organizeze și admitere separată? Ele se manifestă plenar în orice formă de testare.
Bacalaureatul era conceput ca un examen serios, care să fie un soi de garanție și pentru admitere în facultate. Însă acum bacalaureatul devine un examen mult prea ușor. În plus, credința în grile devine deja ridicolă pentru o întreagă zonă de socio-umane. O întreagă paletă de cunoaștere n-o poți măsura cu astfel de obsesii cu „grile”.
Aici sunt de acord cu specialiștii care spun că în intervalul de „învățământ obligatoriu” trebuie scăzută importanța evaluărilor de la a VIII-a și a XII-a și sporită grija ca elevul să progreseze la clasă.
Concluzii
Schimbările nu sunt așa mari cum par, e mai mult agitație la suprafață, agitație ierarhică în sistem (de obicei acestea se lasă cu mai multe funcții și cu mai puțini oameni care fac treabă în mod direct). Nu sunt atinse puncte centrale, egalitatea de șanse între elevi segregați de venituri fiind una dintre ele. Acolo unde se vrea includerea se riscă și mai mult excluderea. Acolo unde se vrea descentralizare, prin desființarea inspectoratelor, vom obține doar o nouă olimpiadă de oportunism și împărțeală de funcții.
Era nevoie de clarificări, nu de complicări, era nevoie de consultare cu cei care știu ca lumea situația la firul ierbii, nu doar cu „societate civilă” cea mai comodă.
Puncte bune: titularizarea profesorilor pe un număr mai mic de ore chiar ar putea schimba ceva în bine la nivelul politicilor de resurse umane din educație.
Puncte slabe: schimbări prea multe, unele inutil de mari, care privesc mai ales partea administrativă și partea de evaluare-examinare.
Foto: Agerpres
Nicu_lae 20.07.2022, 00:21
Prietene, aurolacii ăia doi nu au fost nici măcar în vacanță la școală. Dacă îi iei pe repede înainte ai toate șansele să afli că nu știu tabla înmulțirii. Din punctul meu de vedere, ar trebui goniți, cu șuturi în fund, incompetenții galactici, bolovanii lu pește