Repetându-l pe Putin. Protestele din Rusia: de la revoluţia liberală la cea conservatoare şi ce urmează?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un nou şir de proteste a început în Rusia. Dar să o luăm pe îndelete.
Sfârşitul URSS a însemnat victoria liberalismului asupra unui stat autoritar şi anchilozat, lipsit de alternative.
Perestroika a însemnat o revoluţie liberală, paşnică, ce a dizolvat temutul URSS. Partea interesantă e că elita nouă (în mare parte tehnocrată, nu umanistă – ingineri, medici, matematicieni etc.), produs al anilor ’60, devenită liberală în acei ani, „trădează” şi decapitează regimul care o produce. Revoluţia liberală rusă (’87-’91) este făcută de oameni maturi (40-50 de ani). Este meritul ei imens.
Această revoluţie se reduce, în esenţă, la o agendă tipic liberală: accent imens pe drepturi politice care le-au lipsit în comunism şi abandonarea totală a agendei sociale şi economice lăsate pe mâna unei elite prădătoare.
Ea însă este cea care legitimează această epocă, chiar dacă va fi cea care pierde imens, transformându-se treptat fie în cerşetorii epocii, fie în propagandiştii ei, fie în obiecte de decor ale oligarhilor.
Aşa se nasc anii ’90: perioada Elţîn. Ea se reduce la: terapie de şoc pentru marea parte a populaţiei total abandonate, banditism fără precedent şi un stat capturat de o elită prădătoare. Elita intelectuală liberală care produce răsturnarea comunismului devine martor tăcut şi se complace în a susţine acest regim. Rezultat: haos, violenţă, sărăcie, dezmăţ.
„Epoca liberală” Elţîn este considerată astăzi cea mai violentă epocă de după al Doilea Război Mondial. Rezultatele statistice confirmă această ipoteză: mortalitatea, numărul celor care cad în sărăcie e imens, alcoolism, dizolvarea economiei, violenţă socială fără precedent. De aceea „liberalismul” în Rusia este la fel de urât precum fascismul care i-a băgat în război, pentru că el este perceput că imagine a „epocii ’90”. Asta asta ar trebui înţeles.
Apare contrareacţia în anii 2000: epoca contrarevoluţiei liberale, reinstaurarea conservatorismului. Se confirmă vechea teză: Rusia este condusă în valuri – o epocă, civilii, o altă epocă, militarii. De data aceasta revoluţia conservatoare o face nu elita civilă, ci elita serviciilor (siloviki) în combinaţie cu grupări economice.
Epoca Putin înseamnă un soi de „revanşă istorică”, reinstaurarea conservatorismului pursânge combinat cu o politică economică profund neoliberală adaptată contextului rusesc: control al resurselor pentru proiecte strategice, distribuţie atentă a sectoarelor economice oamenilor loiali Kremlinului.
Cert este că populaţia susţine această schimbare: simte stoparea haosului, dezintegrării, o anumită ordine şi o creştere a prosperităţii. În anii 2000 se produce un nou consens şi contract social în care se creează o nouă „pace socială” între Kremlin şi cetăţeni. În realitate, inegalitatea creşte de o manieră fără precedent: economia şi resursele sunt concentrate în mâna unui număr mic de oameni. Însă asta nu e perceput direct decât în ultima perioadă.
În epoca târzie Putin însă apare o nouă elită tânără: numită „clasa creativă” urbană, copii educaţi şi bine întreţinuţi financiar, care vor altceva.
Şi de câţiva ani buni încearcă diverse proteste a căror agendă seamănă nepermis de mult cu agenda bunicilor tip „perestroika”: adică o agendă liberală cu tot soiul de drepturi strict politice, căci economic şi social ei o duc bine, mai ales în raport cu grosul populaţiei.
E un paradox foarte interesant: practic ei vor mai mult Putin, dar unul ceva mai democrat şi „ca afară”. Ei luptă pentru extinderea drepturilor politice şi bine fac. Dar în esenţă, bătălia este pentru locuri la micul vagon de lux al Kremlinului şi nicidecum pentru o agendă ce vizează marea parte a populaţiei Rusiei care se confruntă cu mult mai multe probleme, multe dintre ele fiind sociale şi economice.
E un soi de revoltă a tinerilor pentru a prelua puterea. Ei sunt foarte vocali, vizibili, dar susţinerea lor populară este mică: este strict un protest susţinut de clasa creativă.
Fenomenul însă este important pentru că regimul Putin nu are altă opoziţie decât această opoziţie a străzii, care se poate transforma.
În ultima perioadă însă, se schimbă tot mai mult agenda, mai ales în urma încercărilor unor reforme sociale şi economice: legea pensiei, problemele redistribuţiei veniturilor, problema salarizării, încercarea privatizării unor sectoare publice strategice, problema sărăciei din cauza crizei şi a embargoului, creşterea imensă a inegalităţii.
Tot mai multe voci împing în faţă agenda socială şi economică, agendă care vizează un număr tot mai mare de nevoi şi probleme reale ale societăţii ruse.
Asta vine şi pe fondul unei crize profunde a lipsei de idei şi oferte din partea Kremlinului, care pare că şi-a epuizat toate strategiile politice, singurul lucru rămas fiind forţa şi controlul.
Eu cred că regimul Putin poate fi schimbat doar de o agendă nouă socială şi economică şi nicidecum de una de tip „perestroika”, care nu poate duce decât la „repetarea lui Putin”.
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
