România a reușit să vaccineze până la începutul lui aprilie sub 20% dintre vârstnici. Unde s-a greșit

România a fost puternic lovită de valul trei al pandemiei. Sunt mii de infectați zilnic, sute de decese raportate, iar autoritățile fac față cu greu cererilor de paturi de ATI pentru bolnavii ajunși în stare gravă.

O parte din problemă poate fi explicată și de neadaptarea strategiei de vaccinare la inegalitățile sistemice specifice ale statului român. Țările care au avut mai puține decese și internări la ATI în valul trei sunt cele care și-au prioritizat la vaccinare, cu adevărat, populația vulnerabilă.

La începutul etapei a treia de vaccinare, Valeriu Gheorghiță, coordonatorul campaniei naționale, declara că românii se află într-o „competiție naturală” pentru a obține cât mai repede o programare la vaccinare. Felul în care a fost gândită și implementată campania de vaccinare ne arată că declarația lui Gheorghiță n-a fost o eroare de exprimare.

Guvernul român s-a limitat la o schemă de prioritizare în doar trei etape. Dacă alte state au început cu populația cea mai vulnerabilă, segmentând populația în funcție de vârstă și gravitatea bolilor, în România, vârstnicii și cei cu boli cronice au concurat cu o categorie largă de lucrători esențiali. Mai mult, statul a preferat să rezerve doze și centre de vaccinare pentru anumite categorii de „esențiali”, cei din apărare și poliție. Asta în vreme ce, săptămâni bune, bătrânii și bolnavii nu mai găseau niciun loc în platformă pentru a se putea programa pentru vaccinare.

Recomandări

Medicii ieșeni vizați de o anchetă DIICOT privind traficul și consumul de droguri au fost antrenați și plătiți pe bani europeni. „Petreceau cu ușa-nchisă în timpul gărzilor!”

O altă problemă importantă a fost disponibilitatea redusă a guvernului de a veni spre populație, mai ales spre cei defavorizați social și economic. România nu a avut caravane de vaccinare, nici măcar de informare. În afara unei campanii televizate, nu s-a adresat oamenilor pentru a-i informa când și cum se pot programa. Alte țări au trimis scrisori celor eligibili, anunțându-i din timp cum și când se pot vaccina. Marea Britanie a făcut, spre exemplu, asta.

Chiar dacă există un call center unde se pot face programări, platforma online a fost promovată drept principalul instrument, deși nu toată populația are acces la internet. Iar în cazul vârstnicilor, în special, nu toți se pot descurca să-și creeze un cont și să se programeze online sau să găsească numărul de telefon pentru call center. Aceștia au fost nevoiți de multe ori să apeleze la rudele mai tinere pentru a fi înscriși la vaccinare sau la medicii de familie.

CNCAV și INSP nu știu câți oameni din rural și urban s-au vaccinat

Am vrut să văd dacă inegalitățile structurale dintre mediul urban și cel rural s-au reflectat și în campania de vaccinare de până acum. Am solicitat Comitetului Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea împotriva COVID-19 (CNCAV) o situație privind numărul total al persoanelor vaccinate de la începutul campaniei și până în prezent, în funcție de mediul de reședință (rural/urban), la nivel de județ, pe segmente de vârstă și încadrare în tip de populație (lucrători esențiali, populație cu boli cronice etc.).

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

În răspunsul pe care mi l-a transmis, CNCAV susține că „aplicația nu permite identificarea persoanelor în funcție de mediul de reședință (rural/urban), sunt cazuri de persoane din mediul urban care au găsit locuri la vaccinare în mediul rural și viceversa, motiv pentru care nu putem face o delimitare clară între cele două categorii”.

Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) contrazice însă CNCAV, spunând, într-un răspuns pe care mi l-a trimis zilele trecute, că sunt colectate date privind adresa de domiciliu a celor care se vaccinează, dar nu a prelucrat încă datele. Astfel, nici ei nu mi-au putut transmite o situație în acest sens.

Practic, statul român nu știe, în acest moment, câți oameni din mediul rural au fost vaccinați, întrucât nici nu pare foarte interesat de a măsura acest lucru.

Indiferența statului față de inegalitățile structurale din țară se vede și în felul în care comunică și colectează date. România este cu mult în urmă față de practicile din alte țări precum UK sau SUA. În Spania, guvernul a optat pentru o prioritizare a celor peste 80 de ani, reușind să vaccineze cu prima doză 71% dintre vârstnici, sub ținta de 80% pe care și-o propusese până la finalul lunii martie.

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

România și-a vaccinat doar 19,5% dintre vârstnici până pe 6 aprilie

În vreme ce în România avem record după record de internări la ATI și media deceselor zilnice rămâne foarte ridicată și în creștere, țări precum Marea Britanie, Germania sau Statele Unite ale Americii au reușit să scadă semnificativ numărul deceselor, în mare parte datorită strategiei de vaccinare care a prioritizat cu adevărat populația vulnerabilă.

În SUA, 70% dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani au fost vaccinate cu prima doză. În Marea Britanie, proporția este de peste 90%, după ce toți cei eligibili pentru a fi vaccinați într-o etapă au primit scrisoare acasă și au beneficiat de sprijin pentru a se programa și ajunge la centrul de vaccinare. Rezultatele s-au văzut imediat, un studiu recent demonstrând că încă de la primele doze administrate, britanicii au reușit să prevină 6.100 de decese. Merită menţionat că strategia Marii Britanii este diferită de a majorităţii ţărilor europene, britanicii alegând să amâne rapelul pentru a vaccina un număr cât mai mare de pacienţi cu prima doză.

În România, la data de 25 martie 2021, conform răspunsului pe care l-am primit de la CNCAV, din cei peste 3,6 milioane de bătrâni, 519.314 au fost vaccinați cu prima doză, adică numai 14% din total. Doar 266.083 de persoane peste 65 de ani primiseră și cea de-a doua doză, ceea ce reprezintă 7% din total.

La 6 aprilie, INSP mi-a comunicat o nouă rundă de date. La acel moment, 702.832 de persoane peste 65 de ani au fost vaccinate cu prima doză, ducând procentul la 19,5% din total. Sigur, de atunci, procentul a mai crescut, dar nu putea să o facă semnificativ. În cazul celor peste 80 de ani, doar 11% au fost vaccinați, conform datelor INSP.

Situația nu este cu mult mai bună dacă ne raportăm la persoanele cu boli cronice. Până în 25 martie, 419.711 au fost vaccinate cu prima doză și doar 149.451 și cu cea de-a doua. Conform Raportului național al stării de sănătate a populației din 2019, ultimul disponibil pe site-ul INSP, medicii din România au raportat un total de peste 6 milioane de cazuri de boli cronice. Chiar dacă luăm în calcul faptul că sunt cazuri de persoane care suferă de mai mult de o boală cronică, ponderea celor vaccinați rămâne în continuare îngrijorător de mică.

Singurele aspecte pozitive ce pot fi menționate sunt că 523 de persoane fără adăpost au fost vaccinate, dar și 16.270 de persoane nedeplasabile, vaccinate la domiciliu. Nu sunt multe, nu sunt suficiente, dar există în privința acestor categorii de persoane vulnerabile o intenție de a le prioritiza.

Așadar, o competiție „naturală”, liberă, nu este un cadru bun pentru a oferi accesul la un bun esențial și dezirabil universal. De ce ai vrea o competiție pentru ceva ce ai ca obiectiv să ajungă la toată lumea? Iar când „concurenții” nici măcar nu pornesc de pe picior egal, competiția este cu atât mai condamnabilă.

Nu știm în acest moment câte persoane vulnerabile, fie că vorbim de vârstnici, fie că vorbim de persoane cu boli cronice, nu s-au vaccinat pentru că nu au vrut sau pentru că nu au știut că au prioritate sau n-au putut să se programeze, deși au avut prioritate.

Nu știm dintr-o eroare de „design” din partea guvernului, care nu a construit campania de vaccinare de așa natură pentru a putea învăța ceva despre nevoile, problemele, fricile sau comportamentul populației.

Centrele de vaccinare, localizate preponderent în mediul urban

E o problemă generală în felul în care sunt gândite și implementate politicile publice, iar actuala situație ne arată cât de serioase pot fi efectele: majoritatea covârșitoare a vârstnicilor și bolnavilor, adică a celor care riscă cel mai mult să ajungă la ATI dacă iau coronavirusul, nu sunt protejați, nu s-au vaccinat.

Centrele de vaccinare sunt localizate preponderent în orașe, deși 46% din populație locuiește în mediul rural (conform INS). Iar în cazul populației peste 65 de ani, proporția celor ce locuiesc în mediul rural este de aproape 50%.

Există o puternică deconectare între decidenții politici și majoritatea populației, situația socială și economică fiind extrem de diferită de la o zonă la alta.

În regiunea București-Ilfov, produsul intern brut pe locuitor este de 3,6 ori mai mare decât în regiunea de nord-est a țării. În schimb, rata sărăciei relative este de 14 ori mai mare în zona de nord-est față de București-Ilfov.

Nu-i de mirare, atunci, că a fost nevoie de o campanie națională de verificare a dosarelor de ajutor social pentru ca Raluca Turcan, în calitate de ministru al muncii, să descopere o banalitate pentru orice persoană defavorizată din România, anume că „statul face mult prea puțin, în acest moment, pentru cei mai săraci dintre români”.

De ce ar mai fi oare nevoie pentru ca Valeriu Gheorghiță, Vlad Voiculescu și Florin Cîțu să descopere că este greșit să ai „o competiție naturală” pentru accesul la vaccin? De ce ar mai fi nevoie pentru a înțelege că statul face mult prea puțin, în acest moment, pentru cei mai vulnerabili în lupta cu pandemia?

foto: Hepta

Urmărește-ne pe Google News