Sancte Pater, sic transit gloria mundi…

Papa Francisc a înţeles profund cuvintele acestea, dezbrăcându-se de odăjdiile scumpe ale puterii, ce te fac să te crezi etern, a înţeles încă de pe vremea când, arhiepiscop de Buenos Aires, circula cu metroul şi îşi pingelea pantofii. Şi când – „muritor şi călător” – şi-a comandat un sicriu de lemn.

Spre deosebire de predecesorul său, Benedict al XVI-lea, Francisc – chiar dacă suferind – n-a coborât de pe cruce. De pe crucea pontificatului pe care a fost pironit din ziua în care, întrebat în conclav, imediat după alegere: Quo nomine vis vocari? („Pe ce nume vrei să fii strigat?”), a răspuns uimindu-şi confraţii: Franciscus. Un iezuit cu numele Sfântului Francisc din Assisi (Il Poverello, „Sărăcuţul”), pe care Dante îl invocă în Cântul al XI-lea al Paradisului.

După ce şi-a ales numele, în timp ce, în Camera Lacrimilor îşi îmbrăca noile veşminte, la ora 19:06, în acea zi ploioasă de 13 martie 2013, fumul alb s-a ridicat pe hornul Capelei Sixtine. Ploaia a dispărut, alungată de dangătul clopotelor.

Între Suveranul Pontif care a ieşit la balcon în urmă cu treisprezece ani, dându-şi prima binecuvântare mulţimii adunate în Piaţă, oraşului şi lumii, şi Papa adus în balcon în Duminica Paştelui pentru binecuvântare, având orele numărate, vremurile s-au schimbat dramatic.

Recomandări

Tatăl lui Vlad Pascu le oferă câte 20.000 de euro daune morale părinţilor celor doi studenţi ucişi cu maşina de fiul lui

Pe 13 martie 2013, refuzase să-şi pună pe umeri capa de catifea roşie brodată cu blană de hermină. La trei zile a tulburat apele Curiei Romane, declarând „Îmi doresc o Biserică săracă, pentru săraci”. 

I-a scos pe episcopi din luxul solipsist al palatelor lor. Până la ultimul telefon pe care l-a dat în Gaza, în seara de 20 aprilie (doar 30 de secunde, între cele din urmă respirări), s-a străduit să facă din romano-catolicism o „Biserică de campanie” şi s-o aşeze în tranşeele durerilor lumii.

A fost un Mare Papă cel care ne-a încredinţat că „Dumnezeu ne iubeşte până la sfârşit, fără să ţină cont de consecinţe”.

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News