Trump a pus oglinda în fața Europei. Și ne-am speriat

Anul trecut, toată lumea se dădea de ceasul morții să alegem von der Leyen. Indiferent de partid, în România, tot von der Leyen alegeai, vă amintiți de Ciolacu, Ciucă etc. care au făcut mare alianță pentru realegerea șefei comisiei. De ce?, ce mari rezultate avusese în mandatul precedent? Nimic. Iar marele nimic s-a manifestat acum. În numele tuturor, von der Leyen a semnat un acord absolut umilitor cu SUA, în numele stabilității, de frica unui război comercial.  

Inclusiv sărăcani ca noi am investit bani publici în energia verde, acum toată UE cumpără fosil de la americani. Și armament, bineînțeles. Peste 700 de miliarde se va cheltui pe energie americană. Ne mai obligăm să facem și investiții europene de 600 de miliarde, multe în armament american. O criză reală precum cea climatică e stropită cu gaz scump american. Dar acest raport anunță și noi costuri pe care UE le va plăti pentru tot felul de decizii  proaste americane, nu doar pentru propriile decizii greșite.

O parte din presă încă laudă conducerea comisiei: extraordinar, am evitat să fim taxați cu 30%, am coborât taxarea pentru mașini, am obținut taxare mai mică decât cea globală! Însă mult mai multe voci serioase au spus-o simplu: Europa s-a predat, Europa a semnat tratatul de înfrângere economică și militară etc.

Un val interesant de „suveranism european” s-a abătut peste UE. Dintr-o dată și-au amintit că n-au făcut nimic pentru consolidarea reală a UE ca un tot unitar, dintr-o dată și-au amintit că trebuie să faci politică și să iei decizii pe cont propriu, nu după cum dictează o uriașă mașinărie de lobby american. Dintr-o dată, practic, Trump, în stilul său obscen, insuportabil, ne-a pus oglinda în față și ne-a servit statutul de vasal fără să-l mai îndulcească cu vorbe mieroase.

Premierul francez a condamnat tratatul, Macron n-a zis nimic. Oricum nu prea contează ce zice, dacă e să-l cităm pe Trump care fusese întrebat ce crede despre decizia lui Macron de a recunoaște soluția celor două state, Palestina-Israel. Cancelarul german și șefa guvernului italian, Meloni, au apreciat tratatul, probabil terifiați de celălalt scenariu al taxării cu 30%. Prin Parlamentul European s-au auzit proteste, cel mai bine a rezumat-o lidera Renew, Valery Heyer, ”suntem un gigant economic și un pitic politic”.

Urmări? Poate încetăm cu diabolizarea Chinei într-o manieră de-a dreptul stupidă, promovată și de cabinetul von der Leyen, și de tot felul de diplomați de mâna a 15-a. China a ajuns singurul garant al unei piețe libere globale, țara comunistă e garantul capitalismului cu piață liberă. Trump e garantul capitalismului ajuns în fază tiranică: faci cum zic eu, că am arme!

Oglinda pusă în fața UE de Trump arată difuncționalități grave ale Uniunii. Vocile critice provin multe fix din tabăra celor care i-au oferit lui von der Leyen al doilea mandat. Von der Leyen s-a remarcat printr-un cinism performant, folosind chiar și extrema dreaptă pentru a-și atinge diverse obiective. Atitudinea UE și în fața războiului declanșat de Putin, și în fața bullyingului de la Vest, american, a fost un amestec dezastruos de incoerență și agresivitate.

Blabla-ul trumpist cu deficitul de pe urma căruia ar fi suferit SUA în relație cu Europa e doar blabla, cum a explicat foarte bine specialistul în economie Cornel Ban: „realitatea seacă este că, începând cu 2022, veniturile pe care SUA le obțin din exporturile de servicii către zona euro, precum și din randamentele capitalului și salariile muncii exportate acolo, compensează integral deficitele bilaterale în comerțul cu bunuri.” Același Ban a explicat foarte bine cum Comisia s-a încăpățânat să nu folosească un mecanism conceput ca o replică împotriva negocierilor în forță, de tip Trump (excluderea companiilor de la licitații publice și alte măsuri măcar simbolice). De asemenea, nu au fost folosite avantaje strategice, precum compania de semiconductori olandeză, ASML, de care există mare nevoie în SUA.

Înfrângerea e enormă și la nivel simbolic, nu doar concret (am făcut praf strategiile ”verzi” din moment ce vom cheltui pe mult gaz scump american), UE arătându-se drept ce e, o struțo-cămilă concepută să creeze o piață și atât, cu un grad de transparență redus și birocrație în metastază.

Europa trebuie să propună politicieni care să și facă politică, proiecte vizionare, nu doar show-uri umilitoare pe terenuri de golf. Pentru asta trebuie să te mai și creadă și cetățenii. Ca să te creadă, trebuie să inventezi un pact social nemaivăzut de incluziv social. Altfel, să speri la federalizare pentru profituri și protecție a businessului, e ridicol, nu te mai susține nimeni. Cum spuneam, până și europeniștii vor deveni un soi de meta-suveraniști în fața bullyingului american. Dar dacă vor rămâne la acest nivel, se vor cufunda în ridicol și vechile, și noile suveranisme, la confruntarea cu primul pit-bull de tip Trump.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE