„Victoriile tactice” ale Guvernului Netanyahu - pe punctul de a regionaliza războiul din Gaza
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sună astăzi de-a dreptul profetic avertismentul dat, încă de la începutul lunii decembrie 2023, de generalul Lloyd Austin, secretarul american al Apărării: „În acest tip de luptă, centrul de greutate este populaţia civilă. Şi dacă o arunci în braţele inamicului, înlocuieşti o victorie tactică cu o înfrângere strategică”.
Civilii din Gaza, ca şi aerul pe care îl respirau, ostatici ai Hamas înainte de 7 octombrie, ar fi putut, când numărul morţilor atinsese 10.000, să îşi ia destinul în propriile mâini, dacă de la Ierusalim li s-ar fi oferit o alternativă. Acum sunt aproape 42.000 de morţi, iar îndârjirea palestinienilor a făcut din Hamas „o idee” (un crez, ca să o spun eu mai pe şleau), cum bine a remarcat, în urmă cu aproape trei luni, însuşi purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, contraamiralul Daniel Hagari.
În Executivul de extremă dreapta de la Ierusalim, premierul e un ostatic şi el - sub şantajul cu dizolvarea cabinetului, practicat de membrii coaliţiei aflate la putere, ori de câte ori Netanyahu le pare prea concesiv. Şantajul funcţionează: alegerile anticipate l-ar scoate din politică şi l-ar arunca în morişca Justiţiei pentru dosarele sale de corupţie.
Pe 2 septembrie, în editorialul din cotidianul Haaretz, analistul Alon Pinkas descria succint situaţia politico-militară, încă din titlu: „Benjamin Netanyahu, Mesia ticălos care conduce un cult al minciunii și al morții”.
După 350 de zile de „victorii tactice” în Gaza, unde nici unul dintre cele două obiective pe care le-a clamat n-a fost pus în practică, strategia militară a comandantului Netanyahu se concentrează acum pe frontul de nord, în ceea ce ministrul apărării, Yoav Gallant, numeşte „ofensivă totală”. Gallant - cât pe ce să fie demis zilele trecute, pentru că şi-a permis să califice sintagma preferată a premierului „victorie totală” asupra Hamas drept un nonsens - a trimis joi după-amiază avioane să survoleze Beirutul la joasă înălţime, în timp ce secretarul general al Hizballah, Hassan Nasrallah, îşi tinea discursul vindicativ (din buncăr, ca de obicei).
Atacul pagerelor de marţi şi, miercuri - detonarea walkie/talkie-urilor au fost acţiuni sofisticat-spectaculoase ale serviciilor secrete israeliene, menite să creeze panică în sistemul de securitate al Hizballah - lucru care s-a şi întâmplat, de vreme ce vor să-şi detoneze singuri radiourile. Braţul armat al „Partidului lui Dumnezeu” a intrat în propria capcană, temându-se de tehnologiile avansate ale Israelului, care îl monitoriza. Din iulie, comunicarea între combatanţi se făcea exclusiv prin low-tech şi ştafete. Din păcate, mii de aparate s-au detonat, în acelaşi moment, la ora 15.30, în locuri pline de civili, făcând un număr de victime colaterale încă neprecizat.
Libanezii sunt, la rândul lor, ostaticii celui mai puternic actor non-statal din zonă - Hizballah, proxy-ul militar al Iranului. Ce va însemna pentru ei „ofensiva totală” plănuită de Guvernul Netanyahu e încă greu de anticipat. Ceea ce se prefigurează pentru un observator atent e riscul iminent al regionalizării războiului din Gaza.
Toţi libanezii se tem de precedentul cumplit, războiul de 34 de zile din iulie 2006, care a făcut peste 1.100 de victime civile şi s-a soldat cu pagube uriaşe. Chiar Nasrallah declarase la un moment dat că n-ar mai repeta greşeala din 2006.
Dar Hizballah nu e Hamas (camaradul său din Axa Rezistenţei condusă, antrenată şi finanţată de la Teheran). Capabilităţile militare ale acestuia sunt net superioare, iar rachetele din dotare pot lovi orice punct din Israel. Partidul lui Dumnezeu e greu de transformat, fie şi metaforic, într-o idee.
Nexus 20.09.2024, 13:00
Este complicat acolo......in zona.....
BOEMIAN 20.09.2024, 16:12
Tipa asta, Lelia Munteanu, e bărbat sau e femeie?! Ce o fi, plagiază articole și puncte de vedere din presa de stânga al unor semi-jurnalisti extremiști. Se vede cu ochiul liber că Nethaniyahu o deranjează cu grija lui pentru populația israeliană. Chiar cred că-l detestă pentru această grijă, pentru că e patriot israelian și nu palestinian. Eu îi propun acestei doamne/ domn să fumeze mai puțin și să renunțe la tot felul de produse care în loc sa-i ascute mintea, i-o încețoșeaza
unfake 20.09.2024, 21:01
Ma, nene, vorbesti si tu ca sa te afli in treaba. Daca ai fi doar un pic mai informat, ai sti ca in presa romana greu gasesti articole mai bine informate (si mai plastic formulate) in problemele Orientului Apropiat decat ale Leliei Munteanu. Mai bine ai tacea si ai lua notite.
parpalache 20.09.2024, 16:59
Terorism de stat!Automobile capcana,bombardamente la gramada-inclusiv pe școli și spitale-acum la „hisbolahii”aia le explodeaza și„pagerele”!In public!La ora de maxima aglomerație(15,30)!Oare chiar exista Dumnezeu?!
croco601 20.09.2024, 17:38
Există în Gaza civili, atacând alți civili? Furturi? Violuri? Crime? Nu am auzit! Palestinienii sunt mai mult sau mai puțin uniți în jurul Hamasului. Dar cu siguranță sunt uniți în jurul unei idei ce persistă de 75 de ani: LIBERTATEA.
MAMIRA 20.09.2024, 23:33
vorbind pe limba autoarei...probabil toti devenim ostaticii Relatiei in care intram...Papa spunea parca.."Dumnezeu poate orice cu exceptia faptului ca nu poate renunta la oameni"...si Dumnezeu e un ostatic al Relatiei se pare. Ura care ne mentine incatusati, Dragostea e doar disponibilitatea de sacrificiu pentru Relatie nu pt oameni ...Israelul dupa atata experienta stie ca de fapt devine un ostatic prin ura pe care o declanseaza . Luptatorii, soldati sau teroristi nu urasc pt ca isi asuma soarta dar Parintii , fratii copiilor asasinati se vor simti "legati" de Israel...Avem inca iluzia ca noi controlam Relatia deoarece inca nu am inteles ca de fapt Relatia controleaza individul. Revenind la "normalitate" autoarea ce crede ca va face Israelul,ii va extermina pe toti? ca de trait nu stiu daca se mai poate impreuna