Angela Gheorghiu, repertoriu de excepție pe 11 decembrie la Sala Palatului
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Angela Gheorghiu, "cea mai fermecătoare și talentată stea de operă din lume" (New York Sun), revine la București, pe 11 decembrie, de la ora 19:30, pentru a concerta la Sala Palatului, într-un spectacol de înaltă clasă: „Noblețea sunetului”.
Angela Gheorghiu va oferi publicului român o seară de neuitat. Vocea, unicitatea personalității sale muzicale și talentul care au consacrat-o în întreaga lume vor atinge sufletele românilor cu un repertoriu fabulos. Împreună cu tenorul Teodor Ilincăi și Orchestra Simfonică Valahia, condusă de Eugene Kohn, Angela Gheorghiu va scrie o nouă pagină în istoria carierei sale imense.
Repertoriul pe care Angela Gheorghiu l-a pregătit pentru publicul român va fi un dar extraordinar. Alături de ea se vor afla tenorul român Teodor Ilincăi și dirijorul Eugene Kohn, un vechi partener de scenă în concertele doamnei Gheorghiu din întreaga lume.
Repertoriul concertului din 11 decembrie de la Sala Palatului include arii și duete celebre din opere precum Adriana Lecouvreur, La Gioconda, Mefistofele, Tosca, La Wally, Turandot, Andrea Chénier și multe alte surprize muzicale.
Partea 1 a concertului va începe cu La gazza ladra de Rossini
La vârsta de 20 de ani, Gioachino Rossini compusese deja 28 de lucrări, inclusiv piese camerale și orchestrale, două mase și opt opere. Cinci ani mai târziu, La gazza ladra era a 22-a sa operă și a 61-a sa compoziție. Dar munca lui Rossini nu a fost o muncă măruntă. Într-adevăr, el a fost singurul responsabil pentru ridicarea nivelului artistic al operei comice (opera buffa) într-o perioadă în care forma devenise învechită. De asemenea, cu operele sale serioase, el a deschis o nouă cale în forma de operă, urmată în curând de Giuseppi Verdi. În 1817, Rossini s-a aflat la răscrucea dintre scrierile sale comice și cele serioase. La gazza ladra, sau Vrăbiuța hoață, este una dintre ultimele sale opere „comice”, iar povestea sa este mai mult tragică decât umoristică. Scriitorul francez Henri Stendahl, care avea să publice mai târziu o biografie a compozitorului, scria la acea vreme că „Rossini a făcut cinci opere pe care le-a copiat întotdeauna; La gazza ladra este o încercare de a ieși din cerc”. Pariul a dat roade și opera a fost un succes atât la premiera din acel an la Milano, cât și în alte părți ale Europei.
Va urma Rinaldo de Handel
Înainte de călătoriile sale în Italia din 1706, Händel manifestase puțin interes pentru operă ca gen. Însă o cunoaștere mai apropiată a stilului italian a făcut ca acesta să devină în curând noua sa preocupare. Și-a lăsat rapid amprenta, iar Agrippina (1710) a fost lucrarea care l-a pus pe hartă. În 1712, după mai mulți ani de muncă și călătorii în Italia, Händel s-a stabilit definitiv la Londra. Succesul lui Rinaldo, prima sa operă compusă special pentru publicul londonez, a fost un factor important în această mutare. Prezentat în premieră la Queen's Theatre din Londra la 24 februarie 1711, Rinaldo a avut un succes imediat și a reprezentat un factor major în declanșarea unei tendințe pentru opera italiană în Londra. Publicul contemporan a lăudat „farmecul muzicii” și „splendoarea spectacolului”.
E timpul să vă bucurați de Adriana Lecouvreur a lui Cilea
Dragoste, mister și o posibilă crimă... nimic nu este sigur în Adriana Lecouvreur, cea mai cunoscută operă a compozitorului italian Francesco Cilea. Alături de libretistul Arturo Colautti, Cilea și-a bazat cea de-a patra și penultima operă pe piesa cu același nume din 1849, care, la rândul ei, a fost inspirată de viața și moartea misterioasă a actriței franceze din secolul al XVIII-lea Adriana Lecouvreur. Creația lirică a lui Cilea a fost îndrăgită deopotrivă de public și de membrii distribuției sale încă de la prima sa reprezentație la Milano, în 1902, și își păstrează și astăzi locul în repertoriul standard de operă.
Amintiți-vă de inegalabilul Mefistofele al lui Boito
Fiu al unui pictor italian de miniaturi și al unei contese poloneze, Boito a urmat Conservatorul din Milano și a călătorit la Paris cu o bursă. Acolo l-a cunoscut pe Verdi, pentru care, în 1862, a scris textul Imnului națiunilor. Când a izbucnit războiul în 1866, s-a alăturat voluntarilor lui Giuseppe Garibaldi. În timp ce lucra la Mefistofele, Boito a publicat articole, influențat de compozitorul Richard Wagner, în care ataca energic muzica și muzicienii italieni. Verdi a fost profund ofensat de remarcile sale, iar în 1868, când Mefistofele a fost produs la Milano, polemicile lui Boito au provocat atât de multă ostilitate, încât a fost aproape o revoltă. În consecință, opera a fost retrasă după două reprezentații. O versiune mult revizuită, produsă la Bologna în 1875, a rămas în repertoriul italian. Dintre cele câteva opere bazate pe Faust de Johann Wolfgang von Goethe, Mefistofele de Boito este probabil cea mai fidelă spiritului piesei, iar libretul său este de o calitate deosebit de înaltă.
Bucurie pentru suflet cu Tosca de Puccini
Tosca este o poveste de dragoste, dorință, crimă și intrigă politică. Cu partitura bogat romantică a lui Puccini, este una dintre cele mai iubite opere din lume. În 1889, Puccini, abia în vârstă de 30 de ani, a pus ochii pe piesa lui Sardou, o melodramă sfâșietoare despre dragoste și ură, pasiune și moarte, pe fundalul unei revoluții. Piesa fusese scrisă pentru actrița franceză Sarah Bernhardt, care era probabil singura persoană care ar fi putut gestiona cu succes dramatismul intens al rolului. Criticii au deplâns violența piesei, dar publicul a îndrăgit-o, iar Puccini era hotărât să creeze o operă pe baza ei. În schimb, editorul lui Puccini, Giulio Ricordi, a obținut drepturile pentru un alt compozitor italian, Alberto Franchetti. Franchetti și libretistul Illica au început să lucreze, dar au cedat proiectul lui Puccini din motive care rămân neclare. Cu premiera la Roma, opera a avut un succes imediat la public, dacă nu și la criticii melodramei sale extreme, și continuă să fie interpretată frecvent.
Emoție pură cu La Wally de Catalani
La Wally este o operă în patru acte a compozitorului Alfredo Catalani, pe un libret de Luigi Illica, reprezentată pentru prima dată la Scala din Milano, pe 20 ianuarie 1892. A fost ultima operă a lui Catalani. Opera este cunoscută mai ales pentru aria „Ebben? Ne andrò lontana„ (”Ei bine, atunci? Voi pleca departe”, actul 1, cântată atunci când Wally decide să își părăsească casa pentru totdeauna). Maria Callas a cântat rolul lui Wally și și-a lăsat sufletul să curgă în muzică.
Lacrimi și catharsis ascultând piesa Nessun dorma din Turandot
Ultima operă glorioasă a lui Giacomo Puccini, Turandot, pune în valoare magnificele efuziuni melodice ale compozitorului și îl dezvăluie pe Puccini la apogeul său ca creator de orchestrații de o frumusețe exotică. Turandot este una dintre cele mai mari superproducții ale operei. Intriga se desfășoară pe muzică de o strălucire extraordinară, inclusiv „Nessun dorma”, cea mai populară arie de tenor italiană. Din păcate, compozitorul nu a reușit să termine această operă - a murit în 1924. Finalul penultimei scene din "Turandot ” este materialul final orchestrat de Puccini însuși - el a luat cu el schițele acestei scene la clinica din Bruxelles. Compozitorul italian din generația tânără Franco Alfano a fost însărcinat să completeze opera folosind schițele. Premiera „Turandot « a fost prezentată pe 25 aprilie 1926 la teatrul »La Scala” din Milano, cu dirijorul Arturo Toscanini la pupitru. După moartea lui Liu, maestrul scenei și-a coborât bagheta, s-a întors spre public și a anunțat „aici se termină opera; aici Giacomo Puccini a încetat să mai compună. În acest caz, moartea a fost mai puternică decât arta”. Cortina s-a închis după cuvintele sale.
Senzații reale ascultând Andrea Chénier de Giordano
Andrea Chénier este o operă verismo în patru acte de Umberto Giordano, pe un libret italian de Luigi Illica, reprezentată pentru prima dată pe 28 martie 1896 la Scala din Milano. „Un triumf total. Douăzeci de ridicări de cortină pentru artiști și maestru”, scria editorul Sonzogno într-o telegramă din martie 1896 pentru a anunța succesul copleșitor al operei Andrea Chénier pentru libretistul Luigi Illica, care transformase atât de abil într-o tragedie ardentă povestea reală a unui poet francez care căzuse victimă Revoluției Franceze. Una dintre cele mai intense partituri de operă ale secolului al XIX-lea, Andrea Chénier a fost întâmpinată cu entuziasm la premiera din 1896 de la Teatro alla Scala.
Biletele pentru evenimentul ”Noblețea sunetului – Angela Gheorghiu în Concert”, oferit publicului de Mall4Art & Mamba Events - producătorii concertului lui Placido Domingo, sunt puse în vânzare pe https://www.iabilet.ro/bilete-nobletea-sunetului-angela-gheorghiu-in-concert-101944/
