Ce presupune un RMN? Caracteristicile, avantajele și indicațiile acestei investigații
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
RMN-ul sau IRM-ul (Imagistica prin Rezonanță Magnetică) reprezintă o examinare imagistică neinvazivă care produce imagini tridimensionale detaliate ale organelor din interiorul corpului.
Datorită imaginilor obținute RMN-ul poate fi folosit pentru evidențierea anumitor afecțiuni, pentru diagnosticarea acestora și pentru monitorizarea tratamentului și a procesului de recuperare.
Caracteristicile RMN-ului
Testul RMN folosește un câmp magnetic puternic, radiofrecvență și computer pentru a crea imagini detaliate ale structurilor și organelor interne.
Aparatul în sine seamănă cu un tub care are o masă în mijlocul lui pe care pacientul poate sta întins. În funcție de organul analizat și de imaginile cerute, ședințele de RMN pot fi scurte sau lungi, timp în care pacientul trebuie să stea nemișcat pentru că imaginile să iasă clar.
Adițional, unele cazuri de imagistică pot necesita și injectarea unei substanțe de contrast pentru a evidenția mai bine țesuturile și organele interne.
Spre deosebire de radiografiile tradiționale sau CT-ul, RMN-ul nu folosește radiații pentru a obține imaginile necesare.
Această examinare este mult mai bună la evidențierea organelor și a țesuturilor moi, motiv pentru care creierul, măduva spinării, nervii, mușchii, tendoanele și ligamentele pot fi observate mult mai clar prin RMN față de alte investigații imagistice.
Avantajele RMN-ului
Datorită modului de funcționare și de obținere a imaginilor, RMN-ul prezintă anumite avantaje specifice față de celelalte teste imagistice cum ar fi cele cu ultrasunete, CT-ul sau radiografia tradițională.
Comparativ cu imagistica prin ultrasunete de exemplu, RMN-ul nu numai că poate obține imagini ale întregii secțiuni investigate, acesta poate menține calitatea imaginii chiar și în prezența oaselor sau a aerului, fapt care nu poate fi realizat și de investigațiile cu ultrasunete.
În ceea ce privește celelalte două forme de imagistică menționate, RMN-ul nu folosește raze X pentru a obține imaginile necesare, motiv pentru care este considerat mai sigur pentru pacienți.
Un alt avantaj al RMN-ului este abilitatea superioară de a diferenția țesuturile moi, putând identifica astfel toate procesele patologice existente la acel nivel. Chiar dacă CT-ul este mai bun la examinarea oaselor, acesta necesită substanțe de contrast pentru a oferi imagini ale țesuturilor moi, lucru care nu este obligatoriu în cazul RMN-ului.
Când este indicat RMN-ul
Deoarece RMN-ul poate oferi imagini de înaltă calitate ale țesuturilor moi, iar pacientul nu prezintă risc de iradiere, investigațiile RMN sunt folosite des pentru a diagnostica numeroase afecțiuni din diferite zone ale corpului și anume:
Afecțiuni ale creierului și ale măduvei spinării
De cele mai multe ori, RMN-ul pentru creier și măduva spinării este folosit pentru a ajuta la diagnosticarea:
- Anevrismelor;
- Tulburărilor de ochi sau de ureche internă;
- Scleroza Multiplă;
- Accident vascular cerebral;
- Tumori;
- Leziuni cerebrale.
Pe lângă RMN-ul tradițional, există și RMN-ul funcțional, un tip de test special conceput pentru investigarea regiunii cerebrale. Acest test poate produce imagini ale circulației sangvine în anumite zone ale creierului și poate examina anatomia acestuia pentru a determina părțile care se ocupă de anumite funcții importante.
Această identificare este importantă deoarece poate evidenția zonele care controlează mișcarea și comunicarea și poate analiza leziunile provenite din anumite afecțiuni precum boala Alzheimer.
Afecțiuni ale inimii și ale vaselor sangvine
Atunci când RMN-ul este folosit pentru a evidenția probleme de natură cardiovasculară, acesta poate ajuta la analizarea:
- Anumitor probleme structurale ale aortei;
- Prezența inflamației sau a unei îngustări la nivelul vaselor de sânge;
- Gravitatea leziunilor provocate de infarctul miocardic sau de alte afecțiuni cardiace;
- Mărimea și funcționalitatea camerelor cardiace;
- Grosimea și mișcarea peretelui cardiac.
Analizarea organelor interne, ale oaselor și ale articulațiilor
RMN-ul poate fi folosit pentru a verifica prezența sau absența anomaliilor la nivelul organelor precum splina, pancreasul, ovarele, prostata, rinichii, ficatul și uterul. Mai mult decât atât, acesta poate fi folosit pentru a evalua discurile intervertebrale, starea articulațiilor și prezența sau absența infecțiilor osoase.
Datorită versatilității prezentate, a metodei neinvazive de funcționare și a imaginilor de înaltă calitate, RMN-ul reprezintă unul dintre cele mai importante teste pentru diagnosticarea și evaluarea țesuturilor din interiorul corpului.
Sursa foto: pexels.com
