Litigiile comerciale, insolvențele și controalele autorităților sunt în creștere. Cum își pot proteja companiile afacerile într-un context economic tot mai complicat?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Mediul de afaceri din România traversează o perioadă în care riscul juridic nu mai poate fi tratat separat de riscul economic. Creșterea numărului de insolvențe, problemele de lichiditate, dificultățile întâmpinate de companii în relația cu partenerii comerciali și complexitatea tot mai mare a relației cu autoritățile impun societăților să își regândească strategiile de protejare a activității și de gestionare a riscurilor.
Cuprins:
- Contractul comercial – primul instrument de protecție
- Monitorizarea partenerilor comerciali
- Insolvența trebuie prevenită, nu doar constatată
- Răspunderea patrimonială a persoanelor responsabile de insolvență
- Controalele autorităților: documentele pot face diferența
- Care sunt cele mai frecvente greșeli juridice ale antreprenorilor?
Potrivit datelor publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), în primele șase luni ale anului 2026, 3.855 de societăți și persoane fizice autorizate au intrat în insolvență, cu 12,36% mai mult decât în aceeași perioadă a anului 2025. În județul Timiș au fost înregistrate 187 de insolvențe, în creștere cu 18,35% față de perioada similară a anului precedent.*
Aceste date arată cât de importantă a devenit gestionarea anticipată a riscului. Protecția juridică a unei companii trebuie să înceapă cu mult înaintea apariției unui litigiu sau a unei proceduri de insolvență. În practica de zi cu zi, cea mai eficientă apărare este, de multe ori, prevenția.
Contractul comercial – primul instrument de protecție
Contractul comercial este unul dintre cele mai importante instrumente prin care o societate își poate proteja activitatea. Acesta nu trebuie privit doar ca un document care consemnează înțelegerea dintre părți, ci ca un instrument prin care sunt delimitate în mod clar drepturile, obligațiile și riscurile asumate de fiecare parte. De aceea, clauzele privind termenele și condițiile de plată, penalitățile și dobânzile, garanțiile, răspunderea contractuală, condițiile de încetare sau reziliere, forța majoră și impreviziunea, regimul bunurilor și al rezultatelor activității, precum și modalitatea de soluționare a eventualelor litigii trebuie adaptate activității concrete a companiei și riscurilor specifice relației contractuale.
O atenție deosebită trebuie acordată și modificărilor aduse ulterior contractelor. În practică, părțile ajung frecvent să schimbe anumite condiții prin e-mail sau prin alte forme de comunicare. Astfel de comunicări pot avea valoare juridică și probatorie, în măsura în care pot demonstra acordul de voință al părților. În același timp, trebuie verificat dacă legea sau contractul impune o anumită formă pentru modificarea acestuia. Din acest motiv, atunci când sunt schimbate elemente importante ale unei relații contractuale, este recomandată consemnarea clară și formală a modificărilor, inclusiv prin acte adiționale atunci când acestea sunt necesare. Un contract bine redactat nu elimină riscul unui litigiu, dar poate reduce semnificativ incertitudinea privind drepturile și obligațiile părților și poate oferi o bază probatorie mai solidă în cazul apariției unui conflict.
Monitorizarea partenerilor comerciali
Siguranța juridică a societății nu depinde doar de modul în care sunt redactate contractele. Într-un context economic dificil, în care problemele de lichiditate ale unui partener se pot transforma rapid într-un risc pentru propria societate, este important ca firmele să își verifice și să își monitorizeze constant partenerii comerciali.
Problemele financiare ale unui client sau furnizor important pot afecta direct activitatea societății, mai ales atunci când acesta întârzie sau încetează să își îndeplinească obligațiile de plată. De aceea, creanțele trebuie urmărite încă de la scadență, iar întârzierile semnificative la plată trebuie tratate ca un semnal de alarmă. În astfel de situații, societatea trebuie să reevalueze continuarea relației comerciale și, în funcție de circumstanțe, să analizeze inclusiv posibilitatea suspendării propriei prestații, în condițiile legii și ale contractului.
Dacă un partener comercial intră în insolvență, creditorul trebuie să acționeze prompt și să respecte cu strictețe termenele procedurale. În primul rând, creanțele restante trebuie declarate în termenul stabilit de judecătorul-sindic. În al doilea rând, creditorul trebuie să monitorizeze fiecare etapă a procedurii și să își exercite drepturile și căile de atac în termenele prevăzute de Legea nr. 85/2014. Nerespectarea acestor termene poate avea consecințe grave și, în anumite situații, poate conduce la pierderea definitivă a dreptului de a recupera creanța.
Insolvența trebuie prevenită, nu doar constatată
Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență reglementează atât procedura de insolvență, cât și mecanisme juridice care pot fi utilizate înainte ca insolvența să se instaleze. Scopul procedurilor de prevenire este tocmai acela de a oferi debitorilor aflați în dificultate posibilitatea de a-și redresa activitatea și de a evita, atunci când există premise reale de redresare, deschiderea procedurii de insolvență.
Atunci când o societate ajunge în stare de insolvență, debitorul are obligația de a solicita tribunalului deschiderea procedurii în termen de maximum 45 de zile de la apariția stării de insolvență. În cazul cererii formulate de debitor, acesta trebuie, de asemenea, să notifice organul fiscal competent cu privire la intenția de deschidere a procedurii cu 15 zile înainte de depunerea cererii.
Atunci când societatea se confruntă cu dificultăți financiare, dar nu se află încă în stare de insolvență, pot fi utilizate proceduri precum acordul de restructurare și concordatul preventiv, ambele reglementate de Legea nr. 85/2014.
- Acordul de restructurare
Acordul de restructurare reprezintă un mecanism prin care debitorul aflat în dificultate financiară negociază cu creditorii afectați măsurile necesare pentru redresarea activității și restructurarea obligațiilor sale. În esență, debitorul propune un acord care poate prevedea, în funcție de situația concretă, restructurarea obligațiilor de plată, reeșalonări, reduceri de creanțe, modificarea termenelor de plată, conversia unor creanțe sau alte măsuri de restructurare permise de lege. În condițiile legii, acordul aprobat de creditorii afectați este supus confirmării judecătorului-sindic. Pentru anumite categorii de debitori și în condițiile speciale prevăzute de Legea nr. 85/2014, inclusiv în funcție de plafonul legal privind cifra de afaceri sau veniturile și de modalitatea de aprobare a acordului, poate fi aplicată procedura simplificată, în care nu este necesară confirmarea judecătorului-sindic.
- Concordatul preventiv
Concordatul preventiv este un mecanism distinct de prevenire a insolvenței. Acesta presupune încheierea unui contract între debitorul aflat în dificultate financiară și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea creanțelor acceptate și necontestate, contract supus omologării judecătorului-sindic. Prin concordatul preventiv, debitorul propune un plan de redresare și de realizare a creanțelor creditorilor afectați, iar creditorii acceptă, în condițiile legii, măsurile necesare pentru depășirea dificultății financiare.
Acordul de restructurare și concordatul preventiv urmăresc același obiectiv general – evitarea insolvenței și redresarea activității –, însă au structuri juridice diferite și presupun mecanisme distincte de negociere, aprobare și confirmare/omologare. Alegerea instrumentului potrivit trebuie făcută în funcție de situația financiară a societății, structura creditorilor, natura obligațiilor și perspectivele reale de redresare.
- Ce se întâmplă după apariția insolvenței?
Procedura de insolvență poate fi deschisă la cererea debitorului sau a creditorilor. Pentru formularea cererii trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2014, inclusiv cele referitoare la valoarea-prag. În prezent, valoarea-prag este de 50.000 de lei. Pentru creanțele salariale, legea stabilește un prag distinct, raportat la șase salarii medii brute pe economie/salariat.
În cadrul procedurii generale urmează, de regulă, perioada de observație, în care este analizată situația societății și posibilitatea redresării acesteia. În funcție de situația concretă, procedura poate continua prin reorganizare judiciară sau se poate ajunge la faliment.
Diferența dintre o societate care se redresează și una care ajunge în faliment poate depinde, în multe situații, nu doar de gravitatea problemelor financiare, ci și de momentul în care acestea sunt identificate și de măsurile luate pentru gestionarea lor. Cu cât reprezentanții societății acționează mai devreme – analizându-și situația financiară, negociind cu creditorii și utilizând mecanismele de prevenire puse la dispoziție de Legea nr. 85/2014 –, cu atât cresc șansele ca activitatea să poată fi restructurată înainte ca situația să devină ireversibilă.
Răspunderea patrimonială a persoanelor responsabile de insolvență
Separarea patrimoniului societății de patrimoniul propriu al asociaților sau administratorilor reprezintă unul dintre principiile fundamentale ale funcționării unei persoane juridice.
Această separare nu exclude însă posibilitatea angajării, în condițiile legii, a răspunderii personale a persoanelor care au contribuit la ajungerea societății în insolvență. Potrivit art. 169 din Legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic poate dispune ca membrii organelor de conducere și/sau de supraveghere ale societății, precum și orice altă persoană care a contribuit la starea de insolvență, să suporte, integral sau parțial, pasivul debitorului.
Răspunderea nu operează automat prin simplul fapt că societatea a intrat în insolvență. Este necesară identificarea și dovedirea uneia dintre faptele prevăzute de lege și a legăturii acesteia cu apariția stării de insolvență. Printre faptele prevăzute de art. 169 se numără folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folos propriu ori în folosul unei alte persoane, folosirea persoanei juridice pentru desfășurarea unor activități în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile, neținerea contabilității în conformitate cu legea, deturnarea sau ascunderea unor active ori majorarea fictivă a pasivului și alte fapte expres prevăzute de lege.
Este important însă ca antreprenorii să nu confunde răspunderea pentru insolvență cu simplul fapt că o decizie de business s-a dovedit ulterior a fi neinspirată. O decizie economică nereușită nu conduce, prin ea însăși, la răspundere patrimonială personală. În același timp, riscul personal nu trebuie ignorat, mai ales în situațiile în care administratorii sau persoanele care controlează efectiv activitatea societății iau decizii într-o perioadă în care compania se află deja în dificultate financiară.
Controalele autorităților: documentele pot face diferența
Un alt risc important pentru orice societate îl reprezintă controalele ANAF și ale celorlalte autorități competente.
Potrivit art. 73 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal, în timp ce organul fiscal are obligația de a motiva actele administrativ-fiscale pe baza probelor sau constatărilor proprii.
În practică, acest lucru înseamnă că societatea nu trebuie doar să susțină că o operațiune a fost efectuată corect, ci trebuie să fie în măsură să demonstreze acest lucru prin documente justificative, contracte, facturi, corespondență, documente financiar-contabile și alte probe relevante.
Codul de procedură fiscală oferă contribuabilului mai multe garanții procedurale. Potrivit art. 9, contribuabilul are dreptul de a fi ascultat înainte de luarea unei decizii de către organul fiscal. În cadrul inspecției fiscale, contribuabilul are, de asemenea, dreptul să fie informat cu privire la constatările organului fiscal, să participe la discuția finală și să formuleze observații în condițiile și în termenele prevăzute de Codul de procedură fiscală. Contribuabilul poate fi asistat sau reprezentat, în condițiile legii, de avocat ori consultant fiscal și are dreptul să conteste actul administrativ fiscal, mai întâi pe cale administrativă și, ulterior, în fața instanței de contencios administrativ.
Aceste drepturi sunt însă eficiente numai dacă sunt exercitate la timp. Respectarea termenelor legale este esențială, deoarece depunerea cu întârziere a punctului de vedere, a contestației administrative sau a răspunsurilor solicitate de organul fiscal poate avea consecințe importante. În practică, nu este suficient ca societatea să fi procedat corect. Ea trebuie să poată demonstra, prin documente și probe, că a procedat corect și să prezinte aceste dovezi în termenul legal.
Care sunt cele mai frecvente greșeli juridice ale antreprenorilor?
În practică, multe dintre problemele juridice ale societăților nu apar ca urmare a unor încălcări intenționate ale legii, ci din lipsa unei discipline juridice constante și din tendința de a trata aspectele juridice ca fiind secundare activității de zi cu zi. De multe ori, riscul juridic se acumulează treptat, prin decizii aparent minore, care, în timp, pot genera consecințe financiare importante.
Una dintre cele mai întâlnite greșeli este utilizarea unor contracte standard, vechi sau preluate din surse generice, fără ca acestea să fie adaptate activității și intereselor concrete ale societății.
Un contract care nu reflectă în mod clar obligațiile părților, termenele de executare, condițiile de plată, răspunderea pentru neexecutare sau modalitățile de încetare a raportului contractual poate deveni o sursă importantă de litigii. La fel de riscantă este lipsa formalizării modificărilor convenite ulterior. Înțelegerea verbală dintre părți sau schimburile de e-mailuri pot avea valoare probatorie, dar trebuie verificat dacă, pentru modificarea concretă avută în vedere, legea sau contractul impune respectarea unei anumite forme.
Un alt risc important îl reprezintă întârzierea în recuperarea creanțelor. În practică, antreprenorii pot continua să livreze produse sau să presteze servicii către parteneri care înregistrează deja întârzieri la plată, mizând pe relația comercială sau pe promisiunea unei plăți viitoare. O astfel de abordare poate conduce la acumularea unor datorii semnificative și, în final, la dificultăți în recuperarea acestora. Monitorizarea creanțelor și intervenția juridică încă de la primele întârzieri pot reduce considerabil riscul de pierdere a sumelor datorate.
O atenție deosebită trebuie acordată operațiunilor dintre societate și asociați sau acționari, precum și celor derulate cu persoane afiliate.
Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 239/2025, prevede în prezent reguli suplimentare privind acordarea și restituirea anumitor împrumuturi.
Astfel, potrivit art. 67 alin. (2^3) din Legea nr. 31/1990, societățile care distribuie dividende trimestrial nu pot acorda împrumuturi asociaților, acționarilor sau altor persoane afiliate până la regularizarea diferențelor rezultate din distribuirea dividendelor în cursul anului, respectiv până la aprobarea situațiilor financiare anuale, după caz.
De asemenea, potrivit art. 67 alin. (2^4), societățile al căror activ net este mai mic decât jumătate din capitalul social subscris, conform situațiilor financiare anuale aprobate, nu pot restitui asociaților, acționarilor sau altor persoane afiliate împrumuturile primite de la aceștia.
Nerespectarea acestor interdicții atrage consecințele prevăzute de lege, inclusiv răspunderea solidară în condițiile art. 67 și sancționarea contravențională cu amendă de la 10.000 lei la 200.000 lei.
Asistența juridică trebuie solicitată înainte, nu doar după apariția litigiului. În realitate, intervenția avocatului este, de multe ori, mai eficientă înainte ca problema să se transforme într-un conflict. Analiza unui contract înainte de semnare, verificarea unei tranzacții, identificarea riscurilor juridice, verificarea situației unui partener comercial sau transmiterea unei notificări la momentul potrivit pot preveni costuri și litigii ulterioare. Prevenția juridică este, în multe situații, mai puțin costisitoare decât gestionarea unui litigiu deja declanșat. Același principiu se aplică și în cazul dificultăților financiare. O societate care solicită asistență juridică atunci când apar primele semnale de dificultate are mai multe opțiuni decât una care așteaptă până la apariția blocajului financiar sau a stării de insolvență.
Nerespectarea termenelor legale sau contractuale poate expune societatea unor consecințe juridice și financiare. Contestațiile, răspunsurile către autorități, exercitarea drepturilor contractuale, declararea creanțelor în insolvență și acțiunile în instanță trebuie gestionate în termen, întrucât depășirea acestora poate conduce, după caz, la pierderea unor drepturi sau apărări. De aceea, este importantă existența unor proceduri interne pentru înregistrarea documentelor, stabilirea responsabilităților și monitorizarea termenelor. În cazul unui litigiu, afirmațiile societății trebuie susținute prin dovezi relevante, precum contracte, corespondență, documente financiar-contabile sau alte înscrisuri. O documentație completă și bine organizată poate fi esențială pentru demonstrarea situației de fapt și susținerea apărării societății.
Concluzii
Într-un mediu economic incert, protecția juridică trebuie să facă parte din managementul permanent al unei societăți. Aceasta presupune contracte bine adaptate, documentarea operațiunilor, monitorizarea partenerilor și creanțelor, respectarea termenelor legale și verificarea tranzacțiilor cu persoanele afiliate. Implicarea juridică preventivă permite identificarea și gestionarea riscurilor înainte ca acestea să se transforme în litigii, sancțiuni sau pierderi financiare. Astfel, protecția juridică nu se limitează la apărarea în instanță, ci urmărește, în primul rând, prevenirea și reducerea consecințelor unor eventuale probleme.
Av. Anuța Chindriș
Partner Mușat și Asociații S.C.A
Foto: Arhivă personală
![Război pe salarii la Antena 1! Cât primește Irina Fodor la Asia Express și ce scrie în contractul secret al lui Radu Vâlcan [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/XyXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL3RRZ0Jkb1Z2dnhxZmNPMm9uRmpJbmpKczhCN0ttVFR5OUxFS2pWaFUuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
![Aici se duc banii din televiziune! Intrați în vila de lux cu 7 camere a familiei Fodor: Au un măslin uriaș în curte și bucătărie de 22 mp [30 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/Ldyk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL2E2OWFNRk9WcHd0TUJLZEs1UWtzbm9DVE9zdW9Tb0V5MDZIdUowWGQuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
