Totul despre piața vânzării de bilete online, cu Vlad Enăchescu, managerul Eventim România: „Facem platformă de revânzare, ca să contracarăm site-urile de «speculă oficială»”. Cum au lovit industria de ticketing creșterea TVA, lipsa de săli și de performanțe sportive: „Asta e drama”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-un amplu interviu pentru ziar, Vlad Enăchescu, 50 de ani, general manager la Eventim România, cea mai mare platformă de ticketing din țară, a vorbit despre piața vânzărilor de bilete, oportunități, provocări, preocupări și probleme.
Cuprins:
- De la 186 la „echipa de fotbal”
- „Ceaușescu” nu mai e în Primăverii
- Telefoanele lui Sebi Ghiță, amintiri cu Burlacu și cu Iacobescu
- Fără programă, fără săli, fără perspective și visul de demult
- „Cum le-ai zis? Site-uri oficiale de speculă, așa”
- Baladă pentru Adeline
- IQ-ul superb, „competențe profesionale la pământ”
- După Sakura, ca „tour-lider”
- Broadway și Vegas
- „Nu cred că aveți ce să-mi dați mai mult, că mie îmi place ce fac acum”
- Atunci când începe nebunia
- Prima dramă a industriei
- TVA, a doua dramă a industriei. Cum să rămâi cu 3 lei din 100 de lei
- Fără manelizare și nu prea
- Lupta cu „specula oficială”
- PRO TV n-a fost dragostea lui
- Cum a făcut la Telekom
De la 186 la „echipa de fotbal”
De la bugete de 30 de milioane de euro pe mână și în jur de 186 de oameni în subordine, cât avea când era manager de televiziune, Vlad Enăchescu a trecut la o schemă de 11 oameni, cu care lucrează la Eventim România.
În sediul din Primăverii, nu departe de casa lui „nea Nicu”, „echipa de fotbal” de la Eventim lucrează la vânzări de la Campionatul European de volei masculin. Una dintre grupele turneului final se desfășoară în BT Arena, la Cluj-Napoca, într-o sală care a devenit un „hub” al sportului românesc.
Sunt oameni la Cluj, sunt oameni aici, la sediul central. Zbârnâie telefoanele, se înroșesc platformele online. Românii au cumpărat, dar probabil nu va fi sold-out.
Parcă ar fi atras mai mult niște picioare lungi de voleibaliste. Chestie de gust.
„Ceaușescu” nu mai e în Primăverii
Urmează o discuție complexă, de aproape două ore, cu un Vlad mai relaxat decât în vremea în care era reporter, comentator, șef de redacție, manager de televiziune de sport sau manager la CSM București.
Se miră și el că acum mai are câte un weekend liber. Suntem în Primăverii, dar nimeni nu-i zice „Ceaușescu”.
Am rememorat cariera lui scurtă, dar intensă, de baschetbalist, a zâmbit când a primit niște poze cu autograf semnate de cei de la Asesoft Ploiești, campionii FIBA Europe Cup din 2025, unde lider era ieșeanul Cătălin Burlacu, împotriva căruia a și jucat în competițiile de juniori, sau Alex Iacobescu, cândva adversar, ba și rival, mai târziu, în competiția TV.
Telefoanele lui Sebi Ghiță, amintiri cu Burlacu și cu Iacobescu
Era deja șef la TVR, când Sebi Ghiță suna și încerca să elimine din buletin o știre cu problemele de arbitraj de la un meci de la Pitești, ba și amenința că Final Four-ul turneului final de la Ploiești nu va fi la TVR!
„Eram șeful redacției, știu că a povestit Emil Hossu-Longin, însă discuțiile au fost, probabil, mai sus. Cert e că am transmis competiția”, spune azi Vlad.
Fără programă, fără săli, fără perspective și visul de demult
Am vorbit despre educație fizică sau lipsa ei din programa școlară, despre absența sălilor din București și de absența performanțelor sportive, care afectează și o companie de ticketing.
Aceeași generație, ne-am făcut ziariști sperând că vom călători cu naționala noastră de fotbal la toate mondialele din lume și din istorie. Din 1998, am mai prins doar câteva europene, unde, oricum, ajunge aproape tot continentul.
„Cum le-ai zis? Site-uri oficiale de speculă, așa”
Am râs împreună de formula „site-uri oficiale de bilete vândute la speculă” și am fost de acord că e cel mai sigur să cumperi tichete la teatru, la concert sau la sport de pe o platformă sigură.
Înființată acum aproape 4 decenii, în 1989, compania germană Eventim este activă în România din 2007. Este lider pe piața europeană de ticketing și live entertainment. Parte din CTS Eventim AG & Co. KgaA, grupul este prezent în 27 de țări și este numărul 2 la nivel mondial în domeniu, după americanii de la Ticketmaster.
Baladă pentru Adeline
În România, compania oferă acces la cele mai dorite evenimente precum spectacolul de pe West End „Fantoma de la Operă”, Festivalul Internațional „George Enescu”, concertele Bon Jovi și Deep Purple, care vor veni în România, dar și competiții sportive, cu Europeanul masculin de volei în desfășurare sau Europeanul feminin de handbal, din decembrie, de la Cluj-Napoca și Oradea.
Vlad e surprins și el că Eventim s-a gândit la el. Părinții artiști, tatăl - dirijor, mama - soprană, spune că a contat și backgroundul lui. Cultura de acasă, practica de manager de televiziune și sportiv, la CSM București.
Până la urmă, a învățat și pianul și ar fi cântat și Baladă pentru Adeline, a lui Richard Clayderman, dacă era cazul.
- „După aproape 30 de ani în media sportivă, cred cu tărie că fotbalul poate spune o poveste la fel de profundă ca o operă clasică, dacă știi să o asculți” - Vlad Enăchescu
Vlad nu a evitat niciun subiect, nici măcar curiosul caz PRO TV. Spune că nu a câștigat niciun ban degeaba și nu are palate. Și că nu s-a uitat niciodată la banii din contracte. „Cine m-a sunat a știut cât valorez”.
IQ-ul superb, „competențe profesionale la pământ”
Recunoaște că a intrat adus de mână în TVR și că mentorii săi sunt Cristian Țopescu și Nicolae Petre, care conduce programul GM Masterclass, „omul cu care am desenat, la propriu, Telekom Sport”.
Și e mândru de IQ-ul lui, de 143. „Pe vremuri, Petre mi-a făcut un test complex. Aveam un IQ-ul excepțional, dar competențe profesionale la pământ. Așa că am luat-o de la zero...”.
După Sakura, ca „tour-lider”
Vlad Enăchescu a acceptat și propunerea lui Răzvan Pascu, cunoscutul antreprenor și consultat de marketing turistic, și „o să încep cu el o colaborare, în timpul meu liber. Voi fi tour-lider. De exemplu, prima deplasare va fi în Japonia, când înfloresc cireșii de Sakura. Voi fi un fel de coordonator al grupului. Nu fac eu pe ghidul, că nu am informații. Sunt oameni de acolo, translatori. După sport, muzică și televiziune, călătoriile sunt bucuria mea. Nu aveam cum să-l refuz pe Răzvan, suntem prieteni de... 100 de ani”.
Broadway și Vegas
Libertatea: Apropo de turism, Vlad, câte țări ai văzut? Sunt unii care țin cont de asta...
Vlad Enăchescu: Am văzut toată lumea în lung și în lat, și cu job, și fără job. Dar n-am ținut o astfel de evidență! E drept, la un moment dat, mă jucam cu ai mei și le-am zis copiilor că, la vârsta lor, au mai multe țări în care au fost decât au oameni maturi. I-am luat aproape peste tot cu noi. Și făcusem la un moment dat un calcul, așa că am fost în unele țări chiar și de 22 de ori.
O dată pe an, e cert, mergem în America, NY, clar pe Broadway, la câte un spectacol. Și în Vegas. Nu suntem gambleri, dar ne place. Câte un Cirque de Soleil, un număr de magie, un concert... Am fost și în India și, în premieră, în Puglia, unde nu ajunsesem...
„Nu cred că aveți ce să-mi dați mai mult, că mie îmi place ce fac acum”
- Cum e la Eventim?
- Tot la sală mă duc, tot la meciuri mă duc, tot la spectacole mă duc, că asta e. Sunt bine, sunt în regulă, îmi place. Interesant este că e un job pe care nu l-am căutat, a venit natural printr-o companie de headhunting. Am rămas surprins, pentru că am zis de unde până unde știu ei de mine sau au ei accesul meu. Cred că au avut informații de pe vremea când eram în Telekom. Tot nemți. „Nu cred că aveți ce să-mi dați mai mult, că mie îmi place ce fac acum”, am zis. Și nu era o chestiune de bani, eu niciodată nu am alergat după bani în viață. A fost un proces destul de stufos. Am trecut trei etape de interviu.
E o companie uriașă, care funcționează în 27 de țări. Au 300 de miliarde de bilete vândute anul trecut. E numărul unu în Europa și numărul doi în lume, după americanii de la Ticketmaster, care au o plajă imensă. Ca volum, gândește-te ce înseamnă. Fotbal american, ai 100.000 de oameni la un meci, NBA, ai 20.000 de oameni la fiecare joc. Și prețurile pe măsură. Din perspectiva asta e greu. Plus că au și cea mai mare plajă de concerte și de evenimente. E o întreagă discuție acum, dacă te mai uiți un pic, o să vezi, nu e treaba mea, nu mă bag eu la asta, dar dacă cercetez, sunt investigați în momentul de față de statul american.
- Revenind...
- Cu fiecare pas pe care îl parcurgeam, mi se părea mai serioasă treaba. Deoarece la început m-am uitat la ea așa... Practic, am avut ultima discuție cu numărul 2 din companie și cu numărul 1 de la Viena, de unde se coordonează Europa Centrală și de Est. Oamenii ăștia atât de importanți au petrecut o oră și 20 de minute cu mine, încercând să afle despre mine, despre piață, despre cum văd eu lucrurile și despre ce-aș face eu ca primi pași, înseamnă că oamenii chiar au un plan... Cred că a contat și backgroundul meu în departajarea față de ceilalți doi candidați români, unul singur care mai lucrase în industrie.
- ...
- Chiar ei mi-au spus că au fost atrași de ideea că sunt un om care a făcut 25 de ani de televiziune, recognoscibil în piață și normal că au întrebat și firma de recrutare. Și despre managementul unui post, și despre activitatea de la CSM București. Adică legătura și cu nișa de sport... Și când le-am povestit despre mama cântăreață de operă, tata dirijor de acolo, au zis: „Uau, asta este exact ce ne trebuie nouă!”.
- Nu te-au pus să le cânți vreo Baladă pentru Adeline. Ai studiat pianul când erai mic...
- Clayderman e... de pe vremea noastră... Acum s-a trecut la zona de crossover, între clasic și pop, e pian și la formații de metale grele...
- Cum stai cu AI-ul?
- Bine, sunt încă de școală veche, uită-te pe birou, că am scris tot felul de taskuri pe hârtie. Avem și niște conturi de enterprise în care sunt toate informațiile din interiorul companiei. Eu folosesc AI în partea de corespondență. Pot să-i dictez laptopului meu ce vreau să spun, vreau să fac următorul mail, trebuie să spun asta, asta, asta. După care mi-o dă și o verific. Tinerii îl folosesc în multe alte direcții, că văd și la fi-miu și la fii-mea. Dar eu cel mai mult în partea asta de corespondență și mai fac niște lucruri bune pe partea de research. Adică îi dau să-mi caute niște chestiuni, ce se întâmplă cu artistul X, dacă a mai fost în România. Cum a fost în Franța, în Spania, versus România, îmi combină date extrem de interesante. Pe partea noastră de sport i-am spus de fiecare dată, când îmi spune un număr, selecții, goluri și așa mai departe, să-mi dea și un link de unde a luat informația asta.
Când am timp liber, chiar și-n mașină vorbesc cu AI și zic: „Fii atent, nu-mi da banalități, nu fii patetic...”.
Atunci când începe nebunia
- Când e agitație la o firmă de ticketing?
- E stres când vine un eveniment foarte mare, când ai un stadion full-house, atunci e nebunie. Dar, în rest, pot spune că merge într-un ritm oarecum normal și așezat, mai ai niște perioade, niște spike-uri. De exemplu, m-am jurat după experiența de anul ăsta să nu mai plec în vacanță în luna august. Am fost 10 zile în concediu, în 8 zile am stat de la 10.00 până la 16.00 cu laptopul în brațe. Ba să cumpărăm, ba să depunem o ofertă. E perioada când toate cluburile sportive sunt în reabonare și de reînnoire de contracte și așa mai departe, ceea ce îți rupe ficații, trebuie să stai, să te apuci, să le faci și în regulă.
Diferența astăzi în ticketing nu o poate face nici partea de sistem, că toată lumea are sisteme, nici partea de comisioane, că toată lumea e în aceeași zonă, cred că diferența o face partea de „personal relation”. De cum interacționezi cu omul și cât de rapid și bine îi răspunzi la nevoi. Și atunci, când te sună cinci cluburi deodată că vreau să dăm drumul la abonamente, gândește-te cum trebuie să pui pe toată lumea la treabă, să le întinzi programul. În paralel mai sunt și niște teatre care-și încep stagiunea. Toate nebuniile astea s-au întâmplat în august. Și acum, în septembrie, avem Europeanul masculin de volei. A fost, cum să spun, forjă maximă. Avem pentru toamnă încă niște lucruri bune și pe partea de sport, dar și pe partea de entertainment. Și avem și European feminin de handbal, la Cluj-Napoca și la Oradea.
Pe partea de muzică, mai avem Deep Purple, pe 1 octombrie, tot în BT Arena, și Bryan Adams, în decembrie...
Din 3 decembrie începe Europeanul feminin de handbal, unde chiar îmi doresc cu federația să încercăm să umplem sala. Nu va fi simplu. România joacă la Cluj-Napoca. Acolo o să fie targetul. Oradea se va umple, cred eu, pentru că va juca Ungaria... Avem un deal și, practic, Eventim vinde direct în țările care joacă în România... Doar în Turcia nu avem operațiuni. A fost mai simplu pentru Eventim Germania să coordoneze întregul proces de european în fiecare țară, inclusiv la noi.
Așadar, pe 16 se termină turneul de la Cluj-Napoca, pe 17 e Bryan Adams. Adică o să fie... balamuc. Am unul dintre colegii care stă acolo. O să ne ajutăm și de niște colegi de la București, pe care să-i ducem și la Cluj, și la Oradea...
- Am înțeles că lucrezi cu 11 oameni, cât o echipă de fotbal. Doar titulari, cum ar veni...
- Să știi că pandemia asta a distrus, din punctul meu de vedere, și ideea de TV și de jurnalism sportiv. Pentru că le-a arătat tuturor că pot să relatez și din fața televizorului. Patronii au zis că e mai ieftin. De ce să cheltui eu banii, se poate comenta de oriunde. Legat de noi, suntem bine, dar oriunde e loc de mai bine...
Prima dramă a industriei
- Faptul că nu prea avem săli, în special în București, nu vă afectează la nivel de Eventim România?
- Asta e drama industriei în momentul de față, atât din punct de vedere sportiv, cât și din punct de vedere de entertainment. O zonă indoor în București care să poată să te ajute să deservească nevoia orașului. Pentru că astăzi nu avem unde. Am citit recent că BT Arena de la Cluj-Napoca este profitabilă din punctul ăsta de vedere, adică are niște prețuri civilizate de închiriere și de costuri, și de operare, și de mentenanță. Și are atât de multe evenimente, din baschet, concerte, spectacole. În București este nevoie de o sală de 15.000-20.000 de locuri. Nu poți să atragi niciun eveniment major. Uită-te că Ungaria organizează Final Four-ul de handbal feminin de 15 ani. Întâi într-o sală mai mică, Laszlo Papp Arena, Acum au mai făcut o sală mai mare, de 22.000...
E o frumusețe. Am fost cu Eventimul la un concert Hans Zimmer în sala respectivă, are tot ce-i trebuie... În absența unei astfel de arene în București, oricât de activ ai fi tu și la sport, și la entertainment, nu ai cum să atragi un artist sau o competiție importantă...
Și asta lovește foarte tare industria de concerte.
Când a fost Till Lidemann, solistul Rammstein, în decembrie anul trecut, a fost sold-out. A fost la Romexpo și am avut 6.000 și un pic.
Arena e învechită!
- Ce soluții ar fi? Există varianta Arena Națională, dar apar discuțiile cu fotbalul, cu gazonul care se strică...
- Să facem un stadion în aer liber, dedicat. Legat de Arenă, îmi spunea recent cineva, de exemplu, că, dacă vrei să-i aduci pe ăștia care sunt în mare vogă, coreenii de la BTS, tinerii care cântă stilul K-pop ăsta, nu poți face producția lor acolo. Deci, deja mi se pare că noi suntem un pic învechiți din perspectiva arenelor mari. Nu mai zic de o arenă indoor, pe care nu o avem deloc. Și atunci ești restrâns să faci doar artiști foarte mari care să umple stadionul de 50.000. Dar artistul care nu poate să vândă 56.000 de bilete și ar vinde 20.000. Trebuie o sală, pentru că nu ai cum să-l duci pe arenă...
Care sală?!
- Ai semne că se mișcă ceva cu o sală în București?
- Semne sunt, dar finalizări nu sunt, ca să zic așa. Și pe vremea când eram în CSM și am avut acces direct, să spun așa, la primărie... Într-o săptămână, echipa s-a antrenat în trei săli, la Apollo, în Polivalentă și la Dinamo, pentru că nu aveam o sală și fiecare dintre cele care sunt mai avea și alte evenimente. Și atunci erai obligat să te muți dintr-o parte în alta. O mare problemă. La momentul respectiv am discutat inclusiv cu Nicușor Dan, edilul Capitalei, care avea un plan destul de bine articulat și o Sală Polivalentă proiectată și gândită lângă Arena Națională. Trebuia dărâmat turnul de parașutism și era un diferend între Ministerul Transporturilor și autoritatea locală, cine și cum îl dă jos, cine cum plătește, că fiecare are niște pretenții... O sală pe care ar da-o în folosință de 10.000-20.000 de locuri acolo, în același perimetru cu stadionul, cu patinoarul, ar însemna, în situația în care sunt două evenimente în aceeași zi sau la două zile consecutive, să paralizeze traficul în zonă, pentru că infrastructura nu este suficient de mare să preia tot traficul.
Se identificaseră vreo două, trei alternative de a construi sala. Dar din nou, de fiecare dată, totul se bloca în zona politică. La ora asta nu avem nimic. Există planul, există gândirea, dar nu există fondurile și o locație. Cred că primul lucru care ar trebui să existe este consensul politic. Hai să facem într-adevăr sala asta!
Criza de identitate din sport
- Mai e și lipsa performanței. Aproape nu ne mai calificăm la niciun turneu final la sporturile de echipă...
- Handbalul feminin încă se califică. Într-adevăr, nu te mai califici la nimic și nu mai ai nicio șansă.
Da, e greu să fie performanță. Cine vrea acum și crede că putem să transformăm peste noapte sportul să-și ia adio. Problema este adâncă. Vorbesc ca unul care a lucrat în fenomen. CSM București avea, pe vremea când eram acolo, peste 600 de copii legitimați. Vorbeam cu Bogdan Voina, noul șef al FRH, i-am și spus că, din punctul meu de vedere, nu cred că va face ceva în 2 ani, că o să se învârtă Soarele. Dacă se începe ceva, se va vedea peste vreo două cicluri olimpice, și să sperăm că vom vedea luminița. N-are ce să facă. Antrenorii sunt tot ăștia, sportivii sunt tot ăștia, n-ai cu cine să faci. Ce cred eu că lipsește, din cauza infrastructurii despre care am vorbit, lipsește o profesionalizare atât a managementului sportiv, cât și a antrenorului de top și a celui de la copii și juniori.
Propusesem o zi de educație fizică pe săptămână în școli. Dar acum în multe locuri e doar o oră pe săptămână. Și atunci ce să faci?! Sportul nu este doar un moft, e bine și pentru sănătate, să nu fie nici supraponderal, să nu se trezească la 35 de ani că îi plesnește inima în piept că a mâncat numai chipsuri și a băut numai carbogazoase.
La noi, în sport ajungem sus doar prin eforturi personale, eforturi de familie și ale unora pe care ni i-a dat Dumnezeu. Din niciun program...
- Ce-ar fi de făcut?
- Totul pleacă de jos. Ne mirăm că alții fac bine. M-am dus la semifinalele Europeanului de volei feminin, la Istanbul. Când am intrat eu în televiziune, în 1995, turcii s-au apucat să bage bani și să construiască proiecte. Cum au făcut treaba asta? Know-how din America la baschet, din Italia la volei, de la noi la fotbal... Și au ajuns unde sunt azi. Știi cât câștigă cel mai bine plătită jucătoare de volei din lume la momentul de față, care e din Turcia? 1.500.000 de euro pe an... Că o stigmatizăm pe Cristina Neagu că ia 20.000 pe lună...
La CSM București, știi ce am vrut să fac? Am zis: vă dau din bugetul de handbal feminin, 5.000 de euro pe lună, tai de la mine, și aduc un antrenor, casă-masă. contract pe cinci ani, el stabilește tot la nivel de copii, el taie, el spânzură. Am plecat, nu s-a mai pus în practică.
Ăștia suntem, din păcate. Dacă nu facem niște proiecte să plece de jos, din școală, cu Ministerul Învățământului, cluburi sportive, susținere reală în direcția asta, nu progresăm.
Și atenție, nici măcar fotbalul, că ai echipe de primă ligă care sunt în continuare cu bani publici. Dacă mâine statul scoate finanțarea, dispare instantaneu tot. Baschetul de la UBT Cluj este singurul exemplu de privat..
Mai e și discuția cu străinii. Eu nu vreau să joace românul meu decât dacă are valoare. Dar dacă vine Primăria sau Consiliul Județean și zice: vreau să câștigi și campionatul, și să joci în Liga Campionilor, ce faci?
Mecanica vânzărilor de bilete
- Revenind, pentru Europeanul masculin de volei, cum merg vânzările?
- Ultima perioadă și partea asta social-politico-economică a României ne-au arătat și modificarea modului în care oamenii consumă. În trecut, când am pus „Fantoma de la Operă” în vânzare, am avut un boom în primele 24 de ore, am vândut o „gălăgie” de bilete. Oamenii au zis, da, vreau să văd. După care am avut o perioadă de stagnare, am mai făcut o acțiune de marketing, iar a explodat și după aia am mers într-o zonă constantă. Artiștii mari vând 24 de ore, îi scoatem din discuție. Toate celelalte merg pe o vânzare imediat în momentul anunțării. Mergi pe un platou jos, așa, așezat, după care, pe ultima sută de metri, vin iarăși suișurile.
Ce cred eu și ce credem noi când ne uităm la chestia asta? Au fost destul de multe evenimente care s-au amânat, s-au anulat din varii motive. Și atunci, consumatorul zice: Mă și costă niște bani, e peste 12 luni, dacă se amână șapte luni, blochez banii, hai că mai stau un pic. Pe măsură ce te apropii, vezi că începe să crească. Adică noi, de exemplu, am văzut, avem un eveniment în decembrie, care a stagnat, nu s-a vândut cine știe ce, Ministry of Sound. Pentru că au început și ei să comunice că vin în decembrie la București, deja vedem cum cresc vânzările de la săptămână la săptămână, La fel, David Garrett. Pe ultima sută de metri vedem că iarăși începe să curgă.
Peste vară, știi, un om se gândește, mă duc la mare, în concediu. Mai adună, mai vede. Și cumpără mai târziu, dacă mai are.
Am făcut un studiu anul trecut. La nivel de prețuri, ce era până în 200 de lei era digerabil. Peste jumătate. Ce depășea 200 de lei deja devenea complicat sau trebuia să fie un supereveniment - Vlad Enăchescu
TVA, a doua dramă a industriei. Cum să rămâi cu 3 lei din 100 de lei
- Când e un concert profitabil?
- Nu cred că pot să-ți dau o rețetă de-asta. Depinde de prețul artistului, de locul unde vrei să-l organizezi. Dar aș răspunde cu o chestiune sensibilă pe care noi, din industrie, o tot pomenim. În momentul de față, să zicem că biletul e 100 de lei, 50 de lei sunt taxe și impozite. Anul trecut, a fost mărit TVA de la 9 la 21 la sută. L-au aliniat cu TVA general. Cultura și cartea aveau un tratament, TVA la bilete la entertainment era 5%, l-au făcut 9% și anul trecut a ajuns la 21%.
Deci, dintr-o sută de lei, jumătate se duce în taxe și impozite. Din cealaltă jumătate, pune-te în locul organizatorului și gândește-te că el trebuie să plătească artistul, să facă producția evenimentului, care înseamnă chirie, sală, sunet, lumini.
Vrei și tu, ca organizator, să câștigi 3 lei, că, până la urmă, ăsta-i businessul pe care îl faci ca să trăiești. Este îngrozitor de greu și sunt foarte multe evenimente care și din cauza asta au început să nu se mai organizeze. Și atunci faci evenimente mai mici, mai nișate, să supraviețuiești!
- Să scoți bani, cum se zice.
- O altă chestiune pe care o constatăm și care iarăși mi se pare grăitoare. Oamenii vor să meargă la evenimente culturale. Teatrul, când punem Teatrul Bulandra în vânzare, se vând instantaneu biletele. Teatrul de stat vine cu o ofertă extrem de atractivă. Superactori, superprețuri. Când vine vorba de teatrul privat, pe care încercăm să-l ajutăm și pe el să se susțină, omul respectiv nu mai poate să-și permită să pună biletul de la prețul de stat, pentru că el nu are nicio subvenție. Și atunci vezi o discrepanță...
Când a ajuns 21%, TVA sigur a afectat direct industria. Omul ce zice? Trebuie să-mi plătesc casa, chirie dacă am, facturile la utilități, benzina, să mănânc, să mă îmbrac și poate ce îmi rămâne să mă mai duc și la entertainment. Și atunci, din 10 lucruri pe care le făceam până acum, nu-mi mai permit decât două.
Fără manelizare și nu prea
- Cum a fost la Festivalul Enescu?
- Anul trecut a funcționat excepțional. Adică a fost cea mai bună ediție de festival pe care Eventim a vândut-o, creștere de 23% la numărul de bilete vândute și 8% la numărul de spectatori aduși din afara României. Vedeai în ochii oamenilor că, deși nu este foarte ieftin, totuși este accesibil, comparativ cu alte evenimente private.
Acum pot să se gândească, îmi mai permit să cumpăr atâtea bilete? Și am avut cunoscuți care mi-au spus: Vlad, eu nu pot să fac anul ăsta abonament, o să-mi aleg 3, 5, 7 concerte, mă duc la concertele alea pe care neapărat vreau să le văd. Erau oameni despre care știu că fuseseră și acum 2, 4, 6 ani... Cred că trebuie și statul, și guvernanții să înțeleagă că dacă mai vrem să mai balansăm puțin nebunia asta de „manelizare a României”, cred că trebuie să ne concentrăm un pic și să dăm acest sprijin.
Atenție, nimeni nu vrea de pomană, dar nu te duce cu taxările în tavan, pentru că, realmente, nu se mai pot susține, nu se mai pot organiza și odată cu dispariția lor dispare și pilula aia de culturalizare și de educare a populației - Vlad Enăchescu
Lupta cu „specula oficială”
- Mai e și problema cu „site-uri oficiale de bilete la speculă”. Cumpăr și eu de pe ViaGogi FootballTicket...
- N-am ce să le fac decât să le spun oamenilor: Cumpărați din sursă sigură, că ăsta este singurul loc de unde puteți să cumpărați. Au fost situații și la noi, cu oameni din străinătate care au cumpărat de pe ViaGogi și când se scanau, nu era valabil codul de bare.
Noi o să punem, cred eu și sper că anul viitor, o platformă oficială de revânzare. O avem deja în Germania și în țările din Vest. Nu poți să te ridici, ți-ai rupt piciorul. Dar vrei să îl revinzi. Nu te lasă să zici că ai dat 50 de euro pe bilet, hai că îl revând eu cu 100 de euro. Maximum ce poți să iei, poți să iei prețul pe care l-ai plătit pe bilet. Poate chiar și un pic mai puțin. Dar nu poți să depășești prețul de pe bilet. Cum le-ai zis? Site-uri oficiale de speculă. Da, cumpărau cu 10 lei și puneau acolo cu 100 de lei.
- Cum stați cu securitatea cibernetică? Sunt tot felul de hackeri, văd...
- Dacă e ceva la care suntem cu adevărat strong, este la partea de Safe&Security. Fiind o companie uriașă, gândește-te că toate serverele noastre sunt interconectate. Adică dacă eu îi permit unui hacker să îmi umble la sistem, poate să-l afecteze și pe cel din Brazilia, din Hong Kong, La noi nu s-a întâmplat, n-am avut problema asta. Filozofie și tehnologie germane.
Fata din vis
- Ce mai aveți în plan? Celine Dion urma să vină în România, dar a venit pandemia, apoi s-a îmbolnăvit. E vreo șansă să revină aici?
- Acum se pregătește seria de concerte de la Paris. Cred că în loc să facă un tur, s-a bătătorit să-și aleagă o locație și va rămâne acolo o perioadă mai lungă. Nu avem o informație oficială. Deocamdată nu s-a pus problema de tur internațional. Am întrebat. Și mie-mi place... Deocamdată face Parisul. Mai sunt niște artiști mari pe care n-am cum să-i dezvălui, pentru că sunt on-going. Vreo doi dintre ei sunt măricei. Dar până nu se confirmă...
- Îmi doresc în zilele în care joacă România la Europeanul de handbal feminin să fim sold-out. S-ar putea să nu fim, dar chiar dacă nu o să fim, eu cred că undeva ne ducem în 80% la acoperire pe Cluj-Napoca - Vlad Enăchescu
Cu cine ținea când era mic: „Am ținut și am jucat baschet la Steaua. Am renunțat la 18 ani, după ce am intrat la ANEFS... Unde am specializarea... baschet. Dar nașul meu de botez era, la vremea respectivă, director în Ministerul Educației. Și tata era foarte bun prieten cu Mac Popescu, care conducea Sportul Studențesc. Și mergeam în Regie, să văd acea echipă, cu Mircea Sandu, Cazan, Terheș, Hagi mai târziu. Era o atmosferă mai boemă. Eram acolo când Vadim l-a poreclit „Dulapul” pe Coraș...«noua invenție a fabricii de mobilă nu știu care»”.
Familie: Are 2 copii, fata, 21 de ani, studiază management hotelier, băiatul, 18, e pasionat de IT: „A încercat baschet, mai multe sporturi. Știe tot, se uită la fotbal, e fan Barcelona. L-am dus la meciuri, nu atât de mult cât mi-aș fi dorit, dacă l-aș fi adus un pic mai devreme, ar fi fost mult mai bine. Am fost cu el la Euro, în Germania, pentru el. Experiență de suporter, nu de muncă”.
Top 3 fotbaliști români pe care i-a văzut sau comentat: „Hagi, Mutu, Chivu. Nu l-am văzut pe Dobrin, da?!”.
Top 3 fotbaliști străini pe care i-a văzut sau comentat. „Sunt fan total Messi. Sigur că l-am văzut și pe Maradona. Nici nu știu dacă poți să alegi între ei. Mi-au plăcut și Ronaldo brazilianul, Romario, Zidane. Mi-a plăcut Anglia lui Gerard. Eram mai degrabă cu Spania și Anglia decât cu Italia sau Franța”.
Cum s-a lăsat de fumat: „Chiar în 2010, după ce am fost la Milano, la Cristi Chivu, un mare fumător, la un meci al lui Inter cu Barcelona, pe 1 aprilie, nu e nicio păcăleală, din anul acela în care au luat tot. Fumam minimum un pachet pe zi. Mi-a picat în mână o broșură, În sfârșit, nefumător, de Allen Carr. Îți explică plusuri, minusuri și așa mai departe. Pe la paginile 60-70, zice: Acum aprindeți o țigară. Dar parcă nu-ți mai vine! Mai aveam în pachet două țigări și bricheta. Era un ospătar român acolo, i le-am dat lui. De atunci n-am mai fumat niciodată! În primele 3-4 zile am mâncat mai mult, m-am îngrășat. Cel mai greu era la petreceri, dar am găsit soluția: țineam mereu în mâini două pahare! Am mai pufăit un trabuc când am fost în Cuba, că am vrut să văd cum e”.
PRO TV n-a fost dragostea lui
- Am văzut că ziceai că n-ai case sau palate, că nu te-a interesat valoarea contractului, că mereu angajatorul ți-a apreciat valoarea. Dar cum a fost cu PRO TV?
- E simplu. A fost o discuție inițială că, după ce o să preiau departamentul Sport, o să schimb niște lucruri în programul de știri... Apoi, în discuțiile cu ei, chiar Aleksandras Censavicius mi-a zis să nu aplicăm niciun fel de modificare. Și zic, bă, nu vreau să facem. Am zis că dacă vin, exact asta facem. Dacă nu sunteți gata, renunț.
Se bătuse palma, semnasem, asta a fost. Am rămas în relații bune cu Aleksandras, vorbim și acum.
Cred că ceva acolo s-a întâmplat în interiorul lor.
Urma să aibă Europene, eu făcusem patru singur. Că știu exact cu ce se mănâncă teama asta. Euro 2008 l-am făcut împreună cu Florin D. Mitu.
Eu m-am angajat în TVR în locul lui, a plecat din TVR la UEFA, la Champions League, când se construia departamentul TV la ei. Și pe mine m-a angajat 6 luni de probă pe locul lui. Și am păstrat o legătură foarte bună.
Revin la PRO TV. Toate mesajele pe care le-am primit din momentul în care s-a anunțat au fost pe principiul ce bine că, în sfârșit, o să schimbi jurnalul. Am zis, uite că oamenii asta își doresc. Și, de fapt...
Nici măcar nu am mai intrat în redacția respectivă. Eu nu mă bag în chestia asta, nu-i problemă, pa, la revedere. Am rămas amici.
Cum a făcut la Telekom
„Când am dat drumul la Telekom, în 2010, le-am spus colegilor mei de atunci: Noi facem o televiziune de platformă în momentul de față, în care trebuie să atragem oamenii să se aboneze la serviciul nostru de televiziune. Trebuie să facem un produs foarte bun și vreau să fim outstanding. Nu ne cere nimeni să facem 20 de share sau 40 de rating. Ne cere să facem un produs de calitate. Asta înseamnă că nu aveți de ce să stați la pândă la palat, știi ce zic. Nu avem de ce să ne ducem, să dăm telefoane și să-i ținem cu orele. La noi nu o să existe nicio emisiune mai lungă de 60 de minute. Și la noi trebuie să primeze elementul sportiv. Faze, goluri, analize, comentarii pe sport”.
De ce a plecat: „De ce să mă pui să fac niște compromisuri pe care nu vreau să le mai fac? În genul transmisiilor de meciuri de polo cu o singură cameră. Și atunci am zis, ori putem să facem ceva calitativ, bun, mișto, transparent, ori nu! A nu se înțelege că Vlad vrea să facă și calitativ, și să coste șapte milioane. Cel mai mare buget a fost 30 de milioane de euro...”.
- Mama și-ar fi dorit să ajung să cânt cu ea la retragere și eu la debut. Dar mi-am dat seama că nu o să pot să fiu la fel de bun cum au fost ei. Aș fi dus permanent în cârcă o povară... Am făcut mate-fizică, apoi am dat la IEFS. Mi-ar fi plăcut să fiu preot, bunicul a fost preot și am crescut lângă el, în biserică. Culmea e că nu mi-am dorit niciodată să devin un mare pianist, deși am cântat la pian aproape 7 ani! Era mai degrabă o corvoadă decât o plăcere...
Cum a ajuns în TVR. „La Rapid, în sală, eram cu Cristi Țopescu jr, prietenul și fostul meu coleg de echipă, el juca la Rapid atunci, m-am dus cu tata la meci, era și nea Cristi acolo. Aveam 18 ani. Și a zis tata: «Uite, ăsta mic zice că vrea să facă presă, eu nu știu decât muzică, tu știi cu astea». «Trimite-l la mine după Sărbători», zice nea Cristi, era de Crăciun. «Dacă are ceva, îl ținem, dacă nu, îl dau la pachet acasă». Și uite că am rămas...”.
- Născut pe 23.04.1976, Cluj-Napoca
- TVR (ianuarie 1995 - iulie 2008) - reporter, producător, comentator
- General Manager Telesport (iulie 2008 - iunie 2010)
- General Manager Sport Realitatea TV
- General Manager Telekom/Dolce - 11 ani și 5 luni
- Fost director la CSM București (30.06.2019 - 30.11.2024)
- Managing Director Eventim România (din 1.12.2024)
