Sportivii trebuie să fie atenți la această afecțiune! Leziunea de ligament încrucișat poate fi tratată, dacă se prezintă din timp la medicul ortoped
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
O problemă de sănătate des întâlnită la cei care fac sporturi precum schiul, baschetul, fotbalul sau rugby-ul este leziunea de ligament încrucişat. Deşi suntem tentaţi să credem că doar sportivii de permormanţă pot suferi astfel de accidente, în fapt, toţi cei care practică activităţi sportive fără încălzire premergătoare antrenamentului propriu-zis sau care au o greutate corporală peste medie sunt predispuşi să sufere din această cauză. Am stat de vorbă cu doctor Tarek Nazer, medic primar Ortopedie, Traumatologie și Medicină Sportică, supraspecializat în chirurgia artroscopică minim invazivă, de la Clinica Masaya, care ne-a explicat cum se tratează leziunea de ligament încrucişat anterior şi care sunt riscurile la care se expun cei care nu se prezintă la medicul ortoped, pentru a primi ajutor, de la primele simptome.
Este consecinţa unei torsiuni violente
Ruptura de ligament încrucişat anterior este, cel mai adesea, consecinţa unei torsiuni violente a genunchiului, care survine de multe ori în timpul unui accident sportiv, al unei mişcări de rotaţie rapidă sau al unei opriri bruşte. Anumite sporturi, ca schiul, fotbalul, rugby-ul sau baschetul sunt la originea numeroaselor rupturi de ligamente. Alţi factori care ne pot trimite de urgenţă la medicul ortoped sunt: greutatea corporală crescută, hiperlaxitatea articulară (mobilitatea articulaţiilor), activităţile sportive fără încălzire adecvată premergătoare antrenamentelor şi leziunile de menisc luxate intraarticular. Ortopedul Tarek Nazer spune care sunt semnele la care trebuie să fim atenţi, pentru a ne da seama că am suferit o astfel de ruptură: „Se resimt o durere violentă la nivelul genunchiului şi un cracment (zgomot) provocat de ruperea ligamentului. La scurt timp după acest semnal apare o senzaţie de instabilitate la încercarea de a relua activitatea sau la urcatul şi la coborâtul scărilor sau chiar se poate ajunge la blocajul articular”.
Medicul pune diagnosticul în urma unor teste speciale
Diagnosticul este confirmat pe baza examenului clinic local, prin investigații speciale. Testul Lachman este una dintre metodele aplicate de medicii ortopezi. Cu pacientul întins pe spate, genunchiul este flexat la 20-30 de grade. Examinatorul trebuie să pună o mână în spatele tibiei, iar cealaltă, pe coapsa pacientului. Este important ca degetul mare al examinatorului să fie pe tuberozitatea tibială (formațiune ușor crescută de os pe partea anterioară și proximală a tibiei). Tibia este trasă înainte, pentru a evalua gradul de mișcare în plan anterior, în comparație cu femurul. O deplasare uşoară de peste doi milimetri comparativ cu genunchiul neimplicat sugerează un posibil ligament slăbit sau rupt. „Testul sertarului” este o altă metodă de diagnosticare. Cu genunchiul flexat la 90 de grade, medicul va sta în faţa genunchiului de examinat şi va prinde tibia chiar sub linia articulaţiei. Degetele sunt plasate de-a lungul liniei articulare, de fiecare parte a tendonului patelar. Tibia va fi împinsă anterior, iar o mişcare exagerată de translaţie anterioară a acesteia faţă de membrul opus indică fie o entorsă, fie o ruptură completă de ligament încrucişat anterior. Un examen de tipul rezonanţei magnetice nucleare (RMN) vine în completarea diagnosticului.
Operaţie de reconstrucţie cu grefă de la pacient
Tratamentul recomandat de doctorul Tarek Nazer este intervenţia chirurgicală de reconstrucţie folosind alt ligament. „Tehnica cel mai des folosită în prezent este cea cu grefă ligamentară chiar de la pacient. Operaţia de reconstrucţie a ligamentului încrucişat anterior se realizează prin recoltarea unei grefe de ligament (hamstring, tendon patelar etc.), apoi se efectuează un tunel în os, prin care se introduce noul ligament, pentru a restabili genunchiul. Această intervenţie necesită postoperator purtarea unei orteze mobile, unde se schimbă gradual, la două săptămâni, gradele de flexie, până la flexie completă, în șase săptămâni”, a completat medicul ortoped. Recuperarea totală şi întoarcerea la sport durează între trei și șase luni, în funcţie de masa musculară a piciorului respectiv.
„Operaţia de reconstrucţie a ligamentului încrucişat anterior se realizează prin recoltarea unei grefe de ligament (hamstring, tendon patelar etc.), apoi se efectuează un tunel în os, prin care se introduce noul ligament, pentru a restabili genunchiul“
Intervenţie minim invazivă şi recuperare uşoară
Ligamentul încrucişat anterior este o bandă de ţesut conjunctiv care uneşte porţiunea posterioară a genunchiului cu partea anterioară a tibiei, iar împreună cu ligamentul încrucişat posterior furnizează stabilitate mişcărilor de rotaţie a tibiei, împiedică hiperextensia genunchiului şi se opune la deplasarea anterioară a tibiei faţă de femur. De aceea, este foarte important ca acest „mecanism” să nu fie stricat. Atunci când însă se întâmplă asta, pacienţii pot fi speriaţi în faţa unui astfel de diagnostic. În ciuda pronosticurilor sumbre, medicii ne asigură că este vorba despre o intervenţie minim invazivă şi despre o recuperare uşoară. Preţul acestui tip de operaţie variază între 6000 și 9000 de lei la un spital privat, folosind artroscopul (o cameră mică, de mărimea unui creion) în articulaţia genunchiului. Metoda asigură o recuperare mai rapidă, fără să fie nevoie ca pacientul să fie imobilizat la pat după operaţie sau să folosească în timpul mersului cârje. „Studiile arată că un genunchi cu un ligament încrucişat anterior rupt va suferi de artroză, în cinci ani, din cauza mişcărilor de translaţie care apar în urma acestui dezechilibru.”, a conchis doctorul Tarek Nazer.
