”M-așteptam la astfel de reacții și scriu și lucrul acesta în carte. Sunt tehnici de gherilă din partea lor. Cel mai bun argument este adevărul. Nu sunt un om ciudat, cum mi se spune. Am fost acuzată, inclusiv la Deva, că sunt ciudată. Altceva mi se spunea, dar nu pot să spun asta acum. Am fost la psiholog. Le-am spus colegilor și de aici s-au interpretat nicște lucrui că aș fi altfel, cum spun ele. Am fost doar opt luni, eram deja vindecată. Am mers să-mi spună că sunt vindecată. Mi-a spus la final: «Maria, ești un om vindecat, un exemplu de reziliență». Am fost contramodel”.
”De ce am scris abia acum? Nu eram capabilă, la 19 ani, să scriu. Să scriu și să fiu mulțumită. Am vrut să mă dezvolt sub toate aspectele. În 1993 și 1994 aveam 11-12 ani. Era foarte greu să povestesc cuiva aceste lucruri, atunci. Mama era cum era… Nu prea aveam când să spun astea. Ținem legătura cu surorile mele, cărora le scriam des astfel de lucruri. Și nu doar lor. Țineam să mă descătușez, puneam mâna pe pix și scriam seara. Vreau să mă eliberez. Am citit multe cărți de psihologie. Mi-am dorit să trec peste aceste momente și cred că am făcut-o. Nu mă victimizez, nu am avut răutate”.
”Am recitit acele jurnale, erau foarte traumatizante. Citindu-le, am avut aceeași senzație ca atunci: un gol în stomac, teamă. Deși nu am fost un copil maltratat. Nu a necesitat să fiu bătută. Era teama să nu fac ceva care să fie rău. Mai tare deranjează că s-a aflat, și nu metodele prin care noi am ajuns la aceste performanțe”.
”Alte colege veaneu și contestau metodele de pregătire. Și la Sydney am avut foarte multe probleme. Atmosfera foarte tensionată, noi mergeam prost toate… S-a ajuns și la lucruri mai puțin neplăcute. Am contestat. Am fost aliniate, dar, având înainte susținerea lor, am ieșit doar eu în față. Am fost lăsată singură. Doar eu am rămas. Nu mă surprinde. Mă așteptam să duc această luptă de una singură. Am curaj să te privesc și pe tine. Le rog și pe celelalte să facă la fel, să coboare în ele însele!”.
”Eu făceam în contră. Reacționam, dacă eram pedepsită. Ulterior, nu am mai beneficiat de aceste tratamente. Este adevărul meu, merg cu el mai departe. Dacă 10 oameni citesc cartea și 9 mă cred, eu sunt mulțumită. Nu am scris această carte pentru bani. Mi-a plăcut să stau lângă oameni de la care să am ce să învăț. Știam că am foarte multe lipsuri. Surorile mele învățau foarte bine, nu voiam să le dezamăgesc”.
Ecaterina Szabo, fostă gimnastă:
”Știu culoarea «adidasului» lui Bela (n.r. – Karoly). Mai luam câte un «adidas» în fund! Am scrisorile Nadiei Hațegan, în care îmi descria bătăile doamnei Bitang. De ce nu vorbesc? Fiindcă le este frică! Nadia Hațegan spune că nici acum nu are putere să ia reacție”.
Oana Petrovshi, fostă gimnastă:
”Eu am spus ce am avut de spus, adevărul, și am ajuns oaia neagră a gimnastici. L-am dat în judecată pe domnul Bellu, pentru rele tratamente. Când am intrat eu la lot eram 20 de gimnaste, doar câteva au ajuns. Dacă vorbesc, li se va spune că sunt gimnaste de duzină. Am fost abuzată fizic”.
Alexandra Marinescu, fostă gimnastă:
”Maria nu are de ce să spună minciuni. Nu este cazul. Nu este nebună și sigur ce a scris a văzut, a simțit. Mi s-a întâmplat și mie. Am fost protagonista unei bătăi, nu de către Bitang și Bellu, ci de către o altă antrenoare, căreia nu vreau să-i spun numele”.