Libertatea: Jerzy, cu ce te ocupi în prezent? Ești implicat în vreun proiect, eventual din domeniul sportiv?
Jerzy Dudek: Sunt implicat într-un proiect frumos alături de SuperBet. SuperBet Poland, mai exact. SuperBet este bine cunoscută și în România. Voi fi noul ambasador al acestui proiect. Când am lucrat la diferite cluburi, obișnuiam să o fac pentru perioade lungi. Am vorbit cu patronii SuperBet și am înțeles că este vorba de un proiect atractiv, de lungă durată. Aș fi putut lucra cu alte case de pariuri, din afara Poloniei, dar aceasta este legal în Polonia, ceea ce a contat pentru mine. Vom vedea; seamănă cu startul unei noi ediții de Liga Campionilor și se anunță foarte atractiv.
Apropo, obișnuiești să pariezi? Care este favorita ta pentru Cupa Mondială?
O fac uneori. Nu mizez sume mari. Când m-am transferat în Anglia am avut primul contact cu lumea pariurilor. Oamenii pariau chiar și pe numărul de intrări în teren ale fizioterapeuților și doctorilor.
Pe ce echipă românească ai paria?
Îmi amintesc că am jucat o dată cu Steaua București, în 2003. O echipă foarte puternică. De asemenea, CFR Cluj a fost o mare surpriză în Liga Campionilor.
Ce impresie ți-au făcut meciurile România-Polonia din preliminariile Cupei Mondiale din 2018?
Au fost două meciuri reușite pentru noi. Mai bun a fost cel din România. Când vezi că România, Polonia și Danemarca sunt repartizate în aceeași grupă, te gândești că va fi greu. România are o reputație foarte bună la fotbal, dar acum întâmpină ceva probleme, iar noi am profitat de ele. Avem și un jucător ca Lewandowski, datorită căruia poți obține orice rezultat dorești. Sincer vorbind, am meritat să mergem la Cupa Mondială.
Ce părere ai despre viitoarea Cupa Mondială? Va fi și Polonia acolo.
Întotdeauna au fost așteptări în privința echipei noastre. Am jucat foarte bine în Franța, la Euro 2016. Să vedem mai întâi ce ne va rezerva tragerea la sorți a grupelor, programată pe 1 decembrie. Vorbind cu diverși oameni, am aflat că mulți consideră că Polonia poate ajunge măcar până în sferturile de finală, dar la o Cupă Mondială este întotdeauna greu. Trebuie să o iei meci cu meci. Vom vedea.
Sfatul lui Dudek: ca să reușești, trebuie să visezi
Care este primul lucru care îți vine în minte legat de finala Ligii Campionilor din 2005?
Imediat după meci, pentru prima dată în viață, mi-am zis pot fi mândru de mine și de echipa mea, pentru că am realizat ceva uimitor. Obișnuiesc să fiu foarte critic cu mine însumi, pentru că întotdeauna vreau să fac lucrurile mai bine – doream să-mi îmbunătățesc stilu -, dar după acel meci mi-am spus mie și le-am spus și colegilor că trebuie să fim mândri. Am reușit și datorită suporterilor. Avem suporteri extraordinari. Nu se întâmpă prea des ca suporterii să continue să te încurajeze, deși ești condus cu 3-0. Îmi amintesc că fanii au început să cânte “Youll Never Walk Alone” când am intrat pe teren, pentru startul reprizei secunde. Ei credeau încă, așa că ne-am strâns pe teren și am hotărât că trebuie să le oferim ceva, în schimbul acestui sprijin. Nu ne-am gândit că vom câștiga, dar am zis că poate vom reuși să înscriem un gol și am schimbat destinul cu această energie pozitivă.
Ai inventat “dansul lui Dudek”. Cum ți-a venit ideea?
În timpul antrenamentelor încerci tot felul de chestii d-astea, dar în timpul meciurilor nu prea ai timp să le folosești. În finala Ligii Campionilor încerci să pui un pic mai multă presiune pe adversari, iar loviturile de departajare sunt cea mai bună ocazie să o faci. La loviturile de departajare, presiunea nu este pe portar, este pe jucătorul de câmp, care trebuie să înscrie. Când am avut contact vizual cu cel care urma să execute, am început să fac acele mișcări. I-am dat mingea și l-am întrebat “Vei înscrie, ca întotdeauna?”. Am văzut că îi era puțin teamă și m-am gândit că am o șansă în plus să apăr. A funcționat perfect pentru mine. Jamie Carragher, al doilea căpitan al nostru, mi-a spus să pun presiune pe adversari, cum a făcut Grobbelaar în 1984. Am zis ok, dar m-am gândit că nu poate avea prea mare succes. După ce mi-a ieșit prima dată, am repetat și a devenit “dansul lui Dudek”.
După meci, ai cântat alături de fani “Come on Jerzy Dudek”?
După meci a trebuit să mă întorc în Polonia, pentru că urma să disputăm un meci foarte important cu Kazahstan, în preliminariile Cupei Mondiale din 2006, din Germania. N-am avut ocazia să sărbătoresc ca lumea, a trebuit să mă concentrez pe sfârșitul sezonului la echipa națională. Prietenii mei din Anglia mi-au spus de acest cântec al suporterilor. M-a surprins, dar e plăcut, privind în urmă.
Care este adevărul despre relația ta cu Papa Ioan Paul al II-lea, care a fost portar în trecut?
Este o persoană specială pentru noi, polonezii. Ne-a ajutat în perioadele dificile. Am avut șansa să-l întâlnesc o dată, când am jucat împotriva Italiei. Eram unul dintre căpitanii echipei și am avut privilegiul să-i ofer tricoul inscripționat cu numărul 1 și cu numele său. Am fost atât de emoționat, că nici n-am putut urca treptele, pentru a-l întâlni. Știam că a fost portar, am fost un mare fan de-al său. Câțiva ani mai devreme, când am fost ales cel mai bun portar din campionatul Olandei, mi-a trimis o scrisoare de felicitare, ceea ce a fost un moment special. Poți să câștigi trofee, dar când Papa îți trimite o astfel de scrisoare, este ceva uimitor. Am fost foarte mândru.
Care este portarul tău favorit acum?
Sunt mulți portari buni în prezent. Bineînțeles, Neuer; este accidentat acum, dar continuă să se numere printre cei mai buni. Buffon, cel mai bătrân, dar fără nici o îndoială unul de Top 3. De Gea, de la Manchester United…
De românul Lobonț îți amintești?
Este din generația mea. Îl știu bine, pentru că juca la Ajax, când eu jucam în Olanda, la Feyenoord. Am devenit prieteni, dacă poate fi vorba despre așa ceva în lumea fotbalului. Sunt surprins să aflu că joacă și acum.
Care este secretul pentru a performa în sport și în viață, în general?
Când mă întâlnesc oamenii, cu copiii le spun că nu poți deveni mare dacă nu visezi. Pentru început, trebuie să începi să visezi. Apoi, să muncești din greu și cu pasiune, pentru a-ți îndeplini visul. Am visat întotdeauna să devin fotbalist, chiar dacă nimeni n-o credea. Când am semnat primul contract de profesionist, mi-am dat seama că visele pot deveni realitate și că acel moment nu este sfârșitul, ci începutul, probabil.
Mai participi în competiții automobilistice?
În prezent particip doar în cursele de 24 de ore. Ultimele au fost la Dubai și la Barcelona.
Carte de vizită
A jucat la: Gornik Knurow (1985-1991), Concordia Knurow (1991-1995), Sokol Tychy (1995-1996), Feyenoord (1996-2001), Liverpool (2001-2007), Real Madrid (2007-2011)
60 de meciuri la naționala Poloniei, în perioada 1998-2013
Palmares: Liga Campionilor (2005), campion al Olandei (1999), campion al Spaniei (2008), Supercupa Olandei (1999), Cupa Spaniei (2011), Supercupa Spaniei (2008), Cupa Angliei (2006), Cupa Ligii Angliei (2003), Supercupa Angliei (2006), cel mai bun portar din campionatul Olandei (1999, 2000).