A apărut «Rădoiţa»! Circul din fotbalul românesc e subiect pentru un volum de poezie al unui epigramist
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Rădoiţa” e o “Mioriţa” a fotbalului românesc: “Pe-un picior de plai/ Pe-o gură de rai/ Capăt de tramvai/ Iată, vin în pripă/ Trei şefi de echipă/ Unu-i coposean/ Unul e borcean/ Şi-unu-i piperean”. Poezia e inspirată de numele lui Mirel Rădoi, stelistul care spărgea la Bistriţa un geam de la vestiare, de nervi: “Rădoiţă laie/ Cu lâna plăviţă/ De trei zile-ncoace/ Gura nu-i mai tace/ Geamuri nu mai sparge”.
Poezia parodiază realităţile Ligii I: alianţele necurate (“Iar cel coposean/ Şi cu cel borcean/ Mări, se vorbiră/ Şi se sfătuiră/... Să mi-l bage-n boală/ Pe cel piperean/ Că-i mai ortoman/ Şi-are oi mai multe”), banii negri (“Că, la mintea mea/ Am distrus o stea! Ca să fac remiză/ Am dat o valiză!”), titlurile luate cu cântec (“Şi, de-o fi să joc/ Fără de noroc/ O să bag în voi/ Mii de euroi”), arbitrajele (“Fluier corpodean/ Mult zice cu-alean/ Fluieraş tudor/ Mult zice cu dor”) sau cazul “Bricheta” (“Şi-am avut la meci/ Sute de zevzeci/ Capete cu plete/ În mâini cu brichete”).
Cuprins:
«Noi vrem să pleci»
Cartea conţine şi poeziile “Noi vrem să pleci” (tema scandalului Gigi Becali vs galerie), “Mi-e dor să merg la meci”, care cântă salvarea Petrolului de la retrogradare, în sezonul trecut, sau “Plăieşii lui Porumboiu la porţile Europei”.
Mi-e dor să merg la meci
Amintiri din copilăria ploieşteană
Mi-e dor să merg, cu tatăl meu, la meci,
Şi să-nfruntăm răcoarea şi nămolul,
Să stăm chirciţi sub stropii mari şi reci
Şi să urlăm când bagă gol Petrolul!
Mi-e dor să stăm pe scorojite bănci,
Pe locuri vechi şi lângă cunoştinţe,
Şi să luăm, de-un leu, de la ţigănci,
Cornete încărcate cu seminţe.
Mi-e dor să-mi facă tata, din ziar,
Un coif împăturit în unghiuri scurte,
Cu care să m-asemăn cu-un zidar
Ce-a dat cu var pereţii dinspre curte.
Mi-e dor să fiu copil emoţionat,
Pe care-l trec uimirea şi fiorii
Când, pe terenul verde şi tuşat,
De la cabine, intră jucătorii.
Mi-e dor să fiu la table, copilot,
Să suflu-n zar, să iasă cel valabil,
Şi s-aruncăm cutie, zaruri, tot,
Atunci când marţul e inevitabil.
Mi-e dor să ne mutăm pe stadion,
Cum trece vremea, să nu ţinem seama,
Doar-doar Petrolul iese campion,
Şi chiar de-o să ne certe-acasă mama.
Mi-e dor să mergem iar la fotbal, toţi,
Ca la un joc, sau ca la sărbătoare.
Jandarmi să nu mă cate şi-n chiloţi,
Să-mi dea bastoane pentru-o scobitoare!
Mi-e dor să pot vedea un meci curat,
Să văd, pe stâlpi, cum publicul se suie,
Şi să aud scandând adevărat,
Mai mult cu „Hai” şi mai puţin cu „M**e”!
Şi mai mi-e dor, o spun ca un profan,
Cu galeria să pornim cântarea,
Pe stradă, la Ploieşti, că şi-acest an,
Am evitat din nou retrogradarea!
Noi vrem să pleci!
Flămând şi gol, dar insistent,
Ne ţii la poartă, ca pe hoţi,
Şi ne consideri idioţi,
Având abonament.
Cioban pribeag, venit din beci,
Tu, poate că ne crezi berbeci,
Şi tot vrei să loveşti în noi,
Răbdăm să fim trataţi ca oi,
Dar, du-te naibii înapoi,
Noi vrem să pleci!
Un steag cumva dacă zăreşti,
Sau banner, iute ni-l apuci,
Şi bodyguarzii tăi năuci
Pe noi îi năpusteşti!
Pereţii i-ai umplut de cruci,
La Steaua vin doar hăbăuci,
Echipa merge tot mai greu,
O să jucăm la matineu,
Dar toate le-am răbda mereu,
Dacă te duci!
Pe jucătorii cei mai cei,
Îi vinzi cu verii tăi samsari
Pe milioane de dolari
Şi nu cumva pe lei!
Trecutul nostru e apus,
Dar tu ne tot priveşti de sus,
Fug fotbaliştii serioşi,
Şi antrenorii glorioşi,
Dar am fi fost victorioşi
De te-ai fi dus!
Tu ce ai îngropat aici?
Tu bani? Dar noi, trofee mii
Şi campionate şi mândrii.
În lături, venetici!
Suntem în număr uriaş,
Nu suntem proşti, nu suntem laşi,
Noi am scandat sub vânt şi ploi,
Şi sub ninsori am stat tot noi,
Noi ne vrem clubul înapoi,
Vrem să ne laşi!
Nici stadion n-avem acum,
Şi ne tratezi de derbedei,
Dar nu e chiar aşa cum vrei,
Stăpân venit din drum!
Să nu dea Dumnezeu apel
Să te trimtem chiar la El!
Când nu vom mai putea răbda,
Când ura ne va răscula,
Hristos să fii, nu vei scăpa
Nici la Bruxelles!
Plăieşii lui Porumboiu la porţile Europei
Ce n-au reuşit nemţenii, nici ieşenii megieşi,
Iată, face Porumboiu, cu armata de plăieşi!
Chiar dacă la ei acasă este foame şi e frig,
Ei au dus echipa asta până-n Europa League!
Ce Dinamo, ce Craiova, ce Rapid şi care Stea?
Tot Vasluiul este „fruncea” şi echipa „cea mai cea”!
Europa-i speriată, face-n apărare zid,
Începând cu Barcelona, până la Real Madrid!
Explicaţii pot fi multe, câtă iarbă pe Pâmănt,
Dar, au declarat aseară purtătorii de cuvânt,
Că ameninţări există, după cum s-a dovedit:
Cică, fotbaliştii nu sunt ceva neobişnuit,
Nici suporterii nu-s fiare, bătăuşi, sau huligani
Şi nici clubul nu e-n lipsă, precum altele, de bani.
Însă au aflat un lucru, care le tot dă fiori:
Moldovencele-s frumoase şi-i vrăjesc pe jucători!
Ba, există situaţii, dovedite, mă-nţelegi,
De-au rămas cu moldovence, galeriile întregi!
Trebuie măsuri luate, totul pentru-a evita
Un conflict cu Europa şi demografia sa.
Şi atunci, spre a fi pace, şi-n Vaslui şi primprejur,
Va ieşi Vasluiul singur, poate chiar din primul tur!
Rădoiţa
Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai,
Capăt de tramvai,
Iată, vin la vale,
Se scobor în cale,
Iată, vin în pripă,
Trei şefi de echipă.
Unu-i coposean,
Unul e borcean
Şi-unu-i piperean.
Iar cel coposean
Şi cu cel borcean,
Mări, se vorbiră
Şi se sfătuiră
Ca, pân’ la finală,
Să mi-l bage-n boală
Şi să conlucreze
Să mi-l depuncteze
Pe cel piperean,
Că-i mai ortoman
Şi-are oi mai multe,
Mândre şi cornute,
Mândre şi măiastre,
Toate roş-albastre.
Dar cea Rădoiţă,
Cu lâna plăviţă,
De trei zile-ncoace
Gura nu-i mai tace,
Geamuri nu mai sparge.
-Rădoiţă laie,
Laie, bucălaie,
Fotbalist, o laie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ţi mai tace.
Ori eşti suspendată
Ori accidentată?
-Drăguţule bace,
Dă-ţi echipa-ncoace,
Şi le zi, măi dragă,
Că e rost de şpagă.
Stăpâne, stăpâne,
Cheamă... (orice, numa’ “câine” să nu fie!)
Că, până-n retur,
Îi mănâncă-n... fund
Pe cel coposean
Şi pe cel borcean
Să se alieze
Să te depuncteze.
-Rădoiţă dragă,
Dacă nu vor şpagă
Şi doresc himere,
Păi, sunt hahalere!
Să-i spui lui borcean
Şi lui coposean
Ca să mă ascundă
În liga secundă!
Şi, de-o fi să joc,
Fără de noroc,
O să bag în voi
Mii de euroi,
Ca să ies pe doi!
Asta să le spui,
Şi, la cap să-mi pui
Fluier corpodean,
Mult zice cu-alean,
Fluieraş tudor,
Mult zice cu dor,
Fluieraş balaj,
Zice cu curaj,
Fluier heleştean,
Să-l arunc pe geam.
Oile s-or strânge
Pe mine m-or plânge.
Că, la mintea mea,
Am distrus o stea!
Ca să fac remiză
Am dat o valiză!
Naşul şi Mitică
Boşii de la Ligă,
Mi-au ştiut de frică.
Şi-am avut la meci
Sute de zevzeci.
Capete cu plete
În mâini cu brichete.
Păsărele mii
Şi minţi de copii.
Şi, de vezi acuş,
Mândru memeluş,
Din ochi lăcrimând,
Şi câmpii bătând,
Tu să-i spui curat
Că am fost furat
De arbitrii hoţi,
Câini alb-roşii toţi.
Şi, la meciul meu,
Însuşi Dumnezeu
Se afla în schemă
Şi juca extremă.
Şi, la urma urmei,
Tu, la restul turmei,
Să nu spui, drăguţă,
C-am dat din punguţă,
Ca să ies pe doi,
Mii de euroi.
Ci, c-am dus la meci
Sute de zevzeci,
Naşul şi Mitică,
Fără nici o frică.
Asta dă pe clanţă,
Că-i de importanţă!
Altfel, eşti o zdreanţă!
![A aruncat toate hainele la 60 de ani! Salma Hayek s-a scăldat goală pușcă în ocean: «60 și recunoscătoare» [15 FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/rkek9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlL055dEY3MU9FaHlrVFpONU54dkdhdVZ1Z3dkZlJKcU5XNjNQQkdhM2kuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
