Actorul francez de origine română Julian Negulesco, stabilit de 56 de ani la Paris, în tribună, la Petrolul - CFR Cluj: „Ne naștem când putem, iar eu sunt norocos că m-am născut cu marea echipă a Ploieștiului”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Suporter al Petrolului din 1952, de când echipa s-a mutat la Ploiești, actorul francez de origine română Julian Negulesco, 79 de ani, care a fugit în Franța acum 56 de ani și care a jucat cu Jeanne Moreau, Jean-Paul Belmondo ori Jean Reno a fost la un meci pe „Ilie Oană”, victoria „lupilor” cu CFR Cluj, 1-0, în runda a 13-a din Superligă.
Cuprins:
- De la „Gaițele” și Ada Milea la „lupii galbeni”
- După 2 ani, pe „Ilie Oană”, cu noroc
- „Plăcerea” din Saint-Sulpice și japoneza de acasă
- A fugit doar cu hainele de pe el
- „Să mă scuipi pe mine-n ochi, când ai să te-ntorci în România, o să ai un dosar așa de gros!”
- S-a revăzut în primul său film, pe care nu-l văzuse niciodată
- De la Jeanne Moreau și Geraldine Chaplin la Jean Reno, Cioran și Ionesco
- Amintiri cu Rebengiuc și cu Gigi Dinică
- Actor de film și regizor de teatru, care a ajuns în 1972 la Festivalul de la Cannes cu un film, „Chère Louise”, în care împărțea rolurile principale cu una dintre marile actrițe ale Franței, Jeanne Moreau, Julian Negulesco este un povestitor extraordinar, iubește România, iubește vorbele românești atât de mult, încât chiar îi corectează pe cei care vorbesc greșit. Cum îi corectează și pe cei care vorbesc franceză greșit!
De la „Gaițele” și Ada Milea la „lupii galbeni”
Aflat în țară pentru Festivalul Național de Teatru de la București (17-26 octombrie), între o premieră la Ploiești („Gaițele”), un spectacol al Adei Milea (la „Starea Nației” a lui Dragoș Pătraru) și o revedere de 60 de ani de la terminarea liceului, Julian Negulesco a fost și pe „Ilie Oană”, la Petrolul - CFR Cluj.
Pentru suporterul lui PSG, care ține cu echipa de pe Parc des Princes de la înființare (1970) și care a fost alintat cu prima Ligă a Campionilor în această vară, părea un lucru infim.
„Sper că sunteți de acord că PSG joacă azi un pic mai bine decât Petrolul nostru”, a glumit seniorul.
4... 5 grade Celsius, echipă la retrogradare, ce putea fi văzut luni, 20 octombrie, la Ploiești?
După 2 ani, pe „Ilie Oană”, cu noroc
„Revin după 2 ani, am fost la un meci cu UTA, 0-0. Poate acum vom vedea goluri”, spunea fanul „lupilor”, care ține cu Petrolul „de când m-am născut” și care știe marea echipă din anii ’50, care a cucerit titlurile din 1958 și 1959, pe-ndelete. Se întorsese atunci, în țară, după 11 ani.
Ne naștem când putem, eu am avut șansa să mă nasc cu marea echipă a Petrolului!
Meciul avea să fie mai bun ca altele, iar gazdele reușeau primul succes acasă în acest sezon. Cu Julian Negulesco, porte-bonheur!
„Plăcerea” din Saint-Sulpice și japoneza de acasă
De câțiva ani, după ce a revenit în Ploiești și a fost să-și revadă liceul pe care l-a absolvit, „Ion Luca Caragiale”, îi întoarcem vizita, aproape anual. Avem cafeneaua noastră în care stăm la Paris, în buric, în Chez George din Place Saint-Sulpice.
„Am povestit de atâtea ori cum a fost, încât mi se pare că mă aud ca într-un ecou reverberat la nesfârșit”, oftează actorul, care are azi o iubită japoneză.
A fugit doar cu hainele de pe el
„Nu aveam decât hainele de pe mine, o imensă scârbă la perspectiva reîntoarcerii și obligația de a supraviețui”, explica Negulesco, într-un interviu mai vechi, din Ziua Veche, în care vorbea despre fuga din 1969.
Vocea lui e atât de plăcută, încât povestea merită ascultată de atâtea și atâtea ori. A plecat din Ploiești, unde visa să se facă birjar ori mecanic de locomotivă și a ajuns actor în Franța.
Student la IATC, facultatea de regie, fondator al Student Clubului, de la Casa Studenților din București, sub „supravegherea” CC al UTC și Uniunii Studenților din România, dirijată de Mircea Angelescu, ulterior vicepreşedinte, iar mai apoi preşedinte al FRF, al LPF și, pentru o scurtă perioadă, ministru al sportului.
În februarie ’69, am fost convocat la CC al UTC și mi s-a „dat sarcina” să fac repede un spectacol ce urma să fie prezentat, împreună cu alte 12 sau 15, unui francez, trimis de Festivalul Mondial al Teatrului de la Nancy, fondat de Jack Lang.
A ajuns la Nancy, cu un spectacol inspirat de o piesă scrisă de Ion Coja, ciopârțit de cenzură, fără 4 actori care nu primiseră pașaport și 3 securiști!
„Să mă scuipi pe mine-n ochi, când ai să te-ntorci în România, o să ai un dosar așa de gros!”
A tot încercat să refacă scenariul, iar reprezentantul „Secu” l-a amenințat: „Tu tot modifici și adaugi… Să mă scuipi pe mine-n ochi, când ai să te-ntorci în România, o să ai un dosar așa de gros că n-o să mai ieși în viața ta!”.
Cu 13 franci în buzunar, cinci cuvinte în franceză în minte, doar cu hainele de pe el și o adresă la care i se acceptase găzduire doar pentru 7 zile, a fugit spre o gură de metrou la Place Saint-Michel. De atunci au trecut 56 de ani.
„Mi-au trebuit 10 ani ca să mă îndrăgostesc de Paris, unde centimetrul cub de oxigen te costă ochii din cap, dar care este un adevărat Turn Babel, cu toate graiurile, cu toate religiile, cu toate bucătăriile lumii, cea mai mică din marile capitale (13 kilometrui din nord în sud și 19 din est în vest)”, a explicat actorul.
Sute de cinematografe, teatre, muzee, 3 cinemateci, două opere naționale, 4 teatre muzicale, sumedenie de biblioteci, evenimente culturale de calitate și de mare diversitate, expoziții, concerte sau spectacole de teatru, dans!
S-a revăzut în primul său film, pe care nu-l văzuse niciodată
În România, primul film în care a jucat se numea „4 zile de vară”, de Ion Niță, scenariu Fănuș Neagu, cu Ștefan Mihăilescu-Brăila, Constantin Rauțchi, Coca Andronescu, Ștefan Bănică, Dody Caian sau Florin Tănase. Filmul a fost difuzat acum câteva zile de Cinemaraton. „A fost excelent, fiindcă eu nu-l văzusem niciodată”, explică Negulesco.
De la Jeanne Moreau și Geraldine Chaplin la Jean Reno, Cioran și Ionesco
În Franța a lucrat cu actori precum Jeanne Moreau, Alida Vali, Geraldine Chaplin, Marie-Christine Barrault, Klaus Kinski, Francisco Rabal, Bernard Giraudeau, Gerard Desarthe, Marie Dubois, Marc Porel ori Jean Reno și i-a întâlnit pe Cioran și Ionesco.
Actorul de origine română Julian Negulesco își împărtășește amintirile cu filozoful Emil Cioran
Amintiri cu Rebengiuc și cu Gigi Dinică
Rebengiuc mi-a rezervat loc pentru „Tatăl” la Bulandra, când a fost ultima oară pe scenă: Cu tine am început, cu tine îmi iau adio de la tinerețea mea!
Bun amic cu Victor Rebengiuc, cu care speră să se vadă în București, Negulesco și-a amintit de o seară de pomină petrecută cu Gigi Dinică (1934-2009), „când ne-am văzut pentru ultima oară, în 1992. Eram la masă, la restaurantul de lângă Teatrul Național, dărâmat când a fost renovarea făcută de Caramitru. Cred că era vreo 3.00, eram singuri, ospătarii rămăseseră cu noi. Vorbeam despre Franța și România și atunci mi-a zis ceva ce mi-a rămas în cap, urlând: România? Ce țară mică, câteva mese”.
Replica a apărut în „Filantropica”, filmul din 2002 al lui Nae Caranfil, rostită de Pavel Puiuţ, însufleţit magistral de Gheorghe Dinică.
EUMM 23.10.2025, 02:06
O încântare cu totul... Cine a trăit puțin din acele timpuri se bucură și lăcrimează... Parisul, actorii francezi renumiți, actorii noștri formidabili... Cred că digitalizarea, ca orice descoperire majoră, și-a adus partea distructivă modificând umanitate. Parcă numai suntem fericiți unii cu alții....