Cine este Ștefan Turian de la „Chefi la cuțite” 2026. Sezonul 17 începe din 2 martie. „Am venit să sting lumina”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În mai puțin de două săptămâni, Irina Fodor va da startul sezonului 17 Chefi la cuțite, la Antena 1 și AntenaPLAY. Chef Richard Abou Zaki, Chef Alexandru Sautner, Chef Orlando Zaharia și Chef Ștefan Popescu se reunesc, din 2 martie, la masa juraților în fiecare luni, marți și miercuri, de la 20:30, pregătiți să descopere poveștile noilor concurenți și să analizeze atent preparatele cu care aceștia se prezintă în fața lor.
Unul dintre concurenții care pășesc în arena audițiilor noului sezon este Ștefan Turian. „Am venit la Chefi la cuțite ca să le sting lumina juraților”, spune el, plin de încredere, dar și cu umor. „Aceasta este o experiență pe care nu am mai încercat-o. Până acum viața mea profesională a însemnat: schimbă meniuri, du-te la lucru 49 de ore, muncește ca să promovezi. Am ajuns unde mi-am dorit și m-am întrebat: «Ok, care e următoarea provocare?»”, povestește Ștefan despre decizia de a veni la audițiile Chefi la cuțite.
„Mă consider un bucătar creativ. La cât e de mare industria aceasta a noastră, sunt bucătari pentru toate categoriile: Michelin, kebap...”, mai spune el. „Locuiesc în Dublin de 18 ani. Și acolo a început drumul meu în bucătărie. M-am dus în vizită la sora mea și nu m-am mai întors în țară. Primul restaurant în care am lucrat a fost cu specific italian.
Am început la spălat de vase și am făcut asta timp de 6 luni. Apoi mi s-a cerut o mână de ajutor și mi s-a oferit poziția de commis Chef. Ulterior m-am mutat într-un hotel de patru stele unde mă ocupam de micul dejun”, povestește Ștefan, care a ajuns apoi să lucreze ca sous-chef la un alt hotel de patru stele, dar a fost nevoit să-și întrerupă cariera culinară pentru un an, întorcându-se în țară ca să-și îngrijească tatăl bolnav de cancer.
„A fost destul de greu. Dar după aceea m-am întors în Irlanda și am intrat într-un hotel de 5 stele – iar acolo ritmul era cu totul altul, ca la armată, de dimineață de la 8 până la 11 seara. Am avut mereu ambiție. Nu am fost niciodată mulțumit, întotdeauna am vrut mai mult. Iar după ce tata a murit și eu m-am întors în Irlanda, totul a fost muncă, muncă, ore întregi în bucătărie”, a declarat Ștefan.
