Înainte de Revoluţie, C. Gheorghe era un nume des folosit de comentatorii sportivi şi de jurnaliştii sportivi, care vorbeau de atacantul care înscria pe bandă rulantă pentru Chimia Rm. Vâlcea, Steaua, FC Olt sau “U” Craiova. “Am debutat la Chimia la 16 ani şi jumătate şi am jucat patru meciuri, înainte de a fi luat în armată la Steaua. În Ghencea, am evoluat la tineret alături de Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu şi Dumitru Stângaciu şi am jucat un singur meci la seniori, în 1986, la puţin timp după câştigarea Cupei Campionilor Europeni, în ultima etapă, când am pierdut la Craiova cu 5-4. Era o echipă fantastică a Stelei, în care era greu să-ţi faci loc, iar eu eram crud încă”, îşi aminteşte Ceauşilă.
Valentin Ceauşescu i-a schimbat numele
Numele său a fost de-a lungul timpului un motiv de controversă: “Când am debutat pentru Rm. Vâlcea, am vrut să văd ce notă am primit, dar nu mă găseam în caseta tehnică. Mi s-a spus ulterior că au trebuit să-mi schimbe numele în C. Gheorghe, pentru că se asemăna prea mult cu al lui Nicolae Ceauşescu. La Steaua, în timpul unui cantonament la Forban, a venit Valentin, fiul său cel mare, la mine şi mi-a explicat că erau ordine date de sus de tot să nu mi se folosească numele. Mi-a cerut să aleg: ori îmi schimbam numele în Giurcă, care era numele meu înainte să fiu adoptat de bunicul meu, ori se folosea iniţiala. Am ales a doua variantă. Poliţiştii erau uşuraţi când le spuneam că nu sunt rudă cu Ceauşescu, dar am avut de suferit pentru că nu am fost convocat la loturile de juniori şi nici la echipa naţională”. După 14 ani petrecuţi în Grecia, Ceauşilă s-a întors în România şi va fi administratorul unei benzinării din Brăila, care aparţine unui prieten. Fostul fotbalist vrea să îşi cheme familia şi vrea să-şi echivaleze categoria de antrenor obţinută în Grecia. “Nu pot sta departe de fotbal. Vreau să reintru în fenomen, să antrenez grupe de juniori şi să acumulez experienţă. Dacă mi se va cere să ajut Universitatea Craiova, o voi face în orice fel pot. Sper să se rezolve problemele acolo, pentru că mi-e dor de meciurile cu Dinamo şi Steaua”, a mărturisit acesta.
Cuprins:
Ceauşilă are trei copii: o fată din prima căsătorie, Maria (21 de ani), care este jurnalistă la o televiziune locală din Craiova, şi doi băieţi din al doilea mariaj, Alexandru (13 ani) şi Filippas (9 ani), care fac fotbal la Academia lui Panathinaikos Atena. “Emil Săndoi este naşul fetei mele şi omul din fotbalul românesc cu care am ţinut legătura. De asemenea, am mai vorbit cu Sorin Cârţu, care a rămas la fel de glumeţ ca întotdeauna. În ultima vreme am descoperit Facebookul şi am vorbit cu mai mulţi foşti colegi, care au conturi”, a explicat acesta.
În 1993, forma bună de la Sportul l-a propulsat la naţională, unde selecţionerul Cornel Dinu l-a convocat pentru amicalul cu Cipru (2-1), dar şi pentru turneul american, unde tricolorii au dat piept cu Mexic (0-2), SUA (1-1), Peru (2-0) şi Ecuador (0-3). Au fost singurele sale meciuri sub tricolor. Ceauşilă explică: “La scurt timp, Dinu a fost înlocuit cu Iordănescu, care a luat mai mult jucători de la Steaua. A creat o echipă puternică, «Generaţia de Aur», care, în 1994, a avut rezultate bune la Mondialul american. Dacă rămânea Dinu, poate aveam un traseu mai bun, dar puteam la fel de bine să nu ne calificăm la CM”.
După perioada petrecută la Steaua, Ceauşilă a revenit la Vâlcea, fiind remarcat la scurt timp de FC Olt. “Scorniceştiul era stat în stat, la intrare era barieră păzită. Exista acolo stadion olimpic, se găseau ness, ciocolată şi bere la 0,33 ml, ca în Occident. Aveam echipă bună, mulţi fotbalişti de valoare erau atraşi de condiţiile existente. Sorin Cârţu m-a luat apoi la Craiova, cu care am câştigat eventul în 1991. Ne-au aşteptat zeci de mii de fani în oraş. Aceea e cea mai frumoasă perioadă a mea ca fotbalist”, a rememorat vâlceanul.