Carnaval brazilian, bairam turcesc

Pentru a mai putea spera la „optimi”, Costa Rica era obligata fie sa nu piarda lupta cu colosul brazilian, fie sa piarda strans, iar Turcia sa nu faca scor cu sarmana China. Verdictul s-a dovedit insa nefericit in ambele sensuri pentru muncitorii antrenorului Alexandre Guimaraes. In lupta lor, oricum inegala, cu cele patru titluri mondiale ale sud-americanilor si cu actualii urmasi ai lui PelÄ‚Å  si Garrincha, costaricanii au murit repede, dar frumos, aspect laudabil la o echipa construita temeinic din „material” putin si subtire.
Primul sfert de ora trasase deja hotarul intre nadejdea celor mici si realitatea celor mari si puternici. Un autogol fortat de Ronaldo si o reusita 100% a „Fenomenului” anulasera deja ideea unei remize salvatoare pentru Wanchope si bravii lui colegi. Intre trei ratari monumentale ale adversarilor, s-a mai strecurat si „foarfeca” impecabila a lui Edmilson, care a facut 3-0 cu un gol ce trebuia punctat de doua ori si reluat tot meciul. Reveniti pe tabela pana la un interesant 2-3, costaricanii au cedat nervos la riposta imediata a Braziliei, care a stabilit din nou distanta la trei lungimi pe mana lui Rivaldo si a lui Junior.
Multumiti peste poate de marsul fortat al Braziliei cu rivalii lor la o „optime”, turcii au ingropat si ei, foarte clar si foarte necesar, o garnitura chineza neputincioasa si schioapa. Pana in minutul 10, interval in care Hasan Sas si Bulent Korkmaz lovisera decisiv, otomanii facusera oricum instructie cu elevii lui Milutinovic. Spre sfarsit, cand istoria calificarii era scrisa, umit Davala a mai fericit Bosforul o data, pentru siguranta si pentru viitorul unei formatii care, de-acum, suna chiar bine si chiar raspicat.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE