Carol Popa, sportivul care a făcut istorie pentru România la triatlon: „De multe ori, sistemul nu este gândit să ne ajute cu adevărat să creștem”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La doar 19 ani, Carol Popa a devenit primul campion european de duatlon din istoria României. Cu un parcurs impecabil la Rumia, în Polonia, tânărul sportiv de la CSM Constanța a scris o pagină importantă în triatlonul românesc și își continuă drumul spre visul de a participa la Jocurile Olimpice din 2028, în Los Angeles.
Cuprins:
- A început sportul la vârsta de 6 ani
- Un drum spre performanță dificil, dar asumat
- Un program fix și o competiție istorică
- „Știam că sunt printre favoriți”
- Sportul e greu la început, dar asta îl face valoros
- Autorități implicate, dar limitat
- Visul Olimpiadei, dar și al Americii
- Pierderea și victoria merg mână-n mână
Într-un interviu pentru Libertatea, tânărul a povestit despre munca și dedicarea care i-au adus victoriile, sacrificiile făcute, dar și despre cât de important este ca un sportiv să piardă, cât și dorința de a-i inspira pe tineri să se apuce de sport.
A început sportul la vârsta de 6 ani
Carol Popa a făcut istorie pentru România și a devenit primul campion european la duatlon juniori din palmaresul Federației Române de Triatlon. Medalia de aur a obținut-o în aprilie, în cadrul Campionatului European din Rumia, Polonia, unde a concurat la start alături de alți 500 de sportivi din 30 de țări.
Legitimat la CSM Constanța și antrenat de Cristian Doicescu, tânărul a ieșit învingător după o cursă care a presupus 5 kilometri de alergare, 20 de kilometri de ciclism și alți 2,5 kilometri de alergare.
A terminat în 53 de minute și 13 secunde și a reușit să-i devanseze pe polonezul Jakub Suchan cu 12 secunde și pe belgianul Rafael Michaux cu 20 de secunde. În cadrul aceleiași competiții, Alice Perjoiu a terminat pe locul 6 la competiția feminină, iar Robert Tămârjan a luat aurul la paraduatlon.
Carol a început sportul la 6 ani, cu înotul. Mama lui este cea care l-a înscris, deoarece, așa cum descrie, stătea și dormea toată ziua. „Nu cred că se aștepta ca din joaca de atunci să ajung, ani mai târziu, campion”, adaugă el. La un moment dat, în timpul unui antrenament, un antrenor de triatlon a selectat câțiva copii din grupa lui, printre care și el.
„Așa am descoperit triatlonul și duatlonul și de atunci, am continuat pe acest drum.” Au urmat ani buni de disciplină și pasiune, nu lipsiți de sacrificii, iar victoria din Polonia vine după ce a fost deja numit multiplu campion național la triatlon, duatlon și aquatlon și a participat în competiții internaționale din Italia, Portugalia și Turcia.
În prezent, scopul sportivului este foarte clar, acela de a participa la Jocurile Olimpice din 2028 din Los Angeles. „Vreau să cresc constant, să fiu printre cei mai buni în triatlon și să îmi construiesc o carieră solidă, bazată pe muncă, disciplină și încredere”, susține Carol.
Un drum spre performanță dificil, dar asumat
Carol vine dintr-o familie unde niciunul dintre părinți nu a practicat sport sau sport de performanță. Odată ce mama lui l-a dus la înot, viața i s-a schimbat, și încet și sigur, rezultatele au început să apară.
„Nu cred că a fost un moment exact în care mi-am spus că vreau să fac sport de performanță. Am început treptat și am crescut numărul de antrenamente săptămânal, fără să-mi dau seama că deja practicam sport de performanță” - povestește tânărul.
Familia a continuat să-i fie alături la fiecare pas, fără a pune presiune pe el, fapt care l-a ajutat foarte mult, după cum precizează. Odată ce a început să obțină victorii, părinții l-au ajutat din ce în ce mai mult, pe toate planurile. Campionul subliniază cât de mult contează să aibă o relație sănătoasă cu ei, în condițiile în care are un program foarte încărcat.
„Este foarte important ca atunci când stăm toți la masă seara să fie un moment de relaxare după o zi grea, nu unul de tensiune”.
Pentru a ajunge în punctul din prezent, Carol a renunțat la multe dintre distracțiile adolescentine, de la ieșirile dese alături de prieteni la vacanțe. Nu vrea să spună că nu regretă nimic, dar este pe deplin conștient de drumul pe care și l-a ales, cât și de sacrificiile pe care le implică.
„Mi-au lipsit uneori ieșirile cu prietenii, vacanțele spontane sau timpul liber fără griji, dar știu că toate acestea pot să aștepte. După ce îmi voi atinge obiectivele, voi avea timp și pentru ele. Acum e momentul să investesc în visul meu”, explică el.
Un program fix și o competiție istorică
Carol se trezește în fiecare dimineață la ora 5:00, iar primul lucru pe care-l face este să mănânce un bol de ovăz pregătit de mama lui. La 6:00 e deja la bazin, unde înoată până la 8:00 - 8:30, iar apoi merge la liceu. După ore ajunge acasă, mănâncă, se odihnește în jur de o oră, iar apoi merge spre al doilea antrenament al zilei, care poate fi bicicletă, alergare sau o combinație între sală și alergare.
La final, mănâncă din nou, un al doilea prânz al zilei, iar apoi, la 17:30, merge la meditații, până la 19:30. Odată ajuns înapoi acasă ia cina, își pregătește bagajul pentru a doua zi și se pune în pat pentru odihnă. Așa arată viața lui mai tot timpul, organizată și disciplinată.
Când prinde puțin timp liber, stă cu familia sau cu iubita lui, iese cu prietenii, se uită la filme sau joacă jocuri video. Este modalitatea prin care-și relaxează mintea, după cum zice, în timp ce alteori citește, ascultă muzică sau pur și simplu se odihnește.
Înaintea unei competiții, de cele mai multe ori, simte un amestec de emoții, cât și o urmă de teamă, pe care o consideră normală. În principal, se concentrează și încearcă să se detașeze de tot ceea ce are în jur, în timp ce-și reamintește cât de mult s-a pregătit pentru acel moment.
„Știam că sunt printre favoriți”
„Asta îmi dă încredere. Nu am un ritual foarte strict, dar îmi place să stau câteva minute singur și să-mi vizualizez cursa, să-mi imaginez fiecare etapă, cum o să mă simt, cum o să reacționez. Mă ajută să intru în starea potrivită și să pornesc cu mintea clară”, continuă tânărul.
Competiția istorică de la Rumia, Polonia, a fost, după cum subliniază, una foarte frumoasă și poate cea mai bună performanță a sa. La final, când a văzut linia de finish și banda care se ridica pentru el, s-a simțit extrem de fericit, deoarece a fost un moment pe care și l-a dorit de ani buni, un vis care i-a devenit realitate.
„Înainte de start știam că sunt printre favoriți, dar nu m-am concentrat să iau locul 1, m-am concentrat să fac cea mai bună cursă a mea și să nu greșesc nimic, lucru pe care îi încurajez pe toți sportivii să o facă. Câștigul mi-a arătat că sunt pe drumul cel bun și că dacă continui tot așa, o să fie bine”, zice el.
N-a fost o cursă lipsită de provocări, iar când mai avea doar 200-300 de metri până la final, a simțit că-l lasă picioarele. A reușit să termine pe primul loc, continuă, datorită avansului pe care și l-a făcut până atunci.
„Sunt momente, mai ales în antrenamentele grele sau în competiții, când simt că nu mai pot, când corpul cere pauză, iar mintea începe să se îndoiască. În momentele astea, încerc să-mi aduc aminte de ce am început. Mă gândesc la obiectivul meu, la visul de a ajunge la Olimpiadă, la toată munca depusă până acum și la cât de mult mi-ar părea rău să renunț”, vorbește Carol despre cum se motivează constant atunci când simte că nu mai poate.
Sportul e greu la început, dar asta îl face valoros
Carol Popa este legitimat la CSM Constanța și antrenat de Cristian Doicescu. Sportivul subliniază cum relația cu antrenorul este esențială, mai ales în sportul de performanță.
Pentru mine, antrenorul nu e doar o autoritate care îmi spune ce să fac, ci mai ales un partener de drum. El vede lucruri pe care eu, ca sportiv, uneori nu le pot observa la mine, fie că vorbim de tehnică, ritm sau chiar de starea mea mentală”, explică el.
I-ar plăcea să vadă din ce în ce mai mulți tineri care-i calcă pe urme și care încep să facă sport. Celor neîncrezători le-ar spune că sportul e greu la început, dar tocmai asta îl face valoros, cât și faptul că nu trebuie să fii perfect de la început sau să ai totul pus la punct. „Tot ce contează e să începi și să fii dispus să muncești. Fiecare are ritmul lui. Eu am avut momente grele, momente în care am vrut să renunț, dar am învățat că fiecare pas, oricât de mic, te aduce mai aproape de ce îți dorești”, adaugă.
Crede că noua generație are acces la mai multe informații și oportunități ca oricând, inclusiv în acest domeniu. Îl bucură atunci când vede tineri implicați, care vor să se miște, să încerce sporturi noi sau chiar să facă performanță. „Sunt din ce în ce mai mulți care înțeleg că sportul nu e doar despre medalii, ci și despre sănătate, disciplină și echilibru”, precizează el.
Autorități implicate, dar limitat
„În spatele fiecărui tânăr sportiv sunt sacrificii, ore de muncă, familie, vise și uneori și frustrări că sistemul nu ne ajută cât ar trebui. Dacă vrem performanță reală, trebuie să construim de jos, cu răbdare, seriozitate și respect pentru munca sportivilor și a antrenorilor”, este mesajul lui Carol pentru cei care decid în sportul românesc.
Popa mărturisește că sprijinul autorităților pentru tinerii sportivi există, dar este limitat; există inițiative bune, dar de multe ori simte că sistemul nu este gândit să-i ajute cu adevărat să crească.
„Infrastructura e veche sau insuficientă, accesul la recuperare, nutriție și echipamente de calitate e dificil, iar partea financiară e o luptă continuă, mai ales pentru familiile care susțin totul din propriul buzunar. E foarte greu să găsești un sponsor, chiar dacă ești un sportiv de performanță. Eu am unul singur care mă sprijină în fiecare lună, Gold Nutrition, și mă ajută cu suplimentele, gelurile și batoanele pe care le folosesc atât în antrenament, cât și la cursă”, descrie el.
Carol speră la soluții valide, cum ar fi investiții reale în baze sportive moderne, sprijin financiar constant pentru juniori, nu doar după ce apar rezultatele, și o rețea de specialiști, nutriționiști, psihologi, kinetoterapeuți, care să-i ajute să se dezvolte complet.
„Ar fi important și ca selecția să fie făcută corect, pe merit, și ca noi, sportivii, să fim ascultați mai des. Suntem cei din teren și știm cel mai bine ce funcționează și ce nu.”
Visul Olimpiadei, dar și al Americii
Obiectivul campionului este să ajungă la Jocurile Olimpice din 2028, la Los Angeles. E un vis mare, spune, care cere multă muncă și disciplină. Se antrenează zilnic, de două ori pe zi, iar tot programul îi este construit în jurul acestui scop. Încearcă să nu bage în seamă presiunea existentă și își mută atenția pe ce are de făcut pas cu pas, astfel încât să rămână echilibrat.
„Până la urmă, drumul e lung și cel mai important e să rămân constant și motivat.” America în sine este o motivație, țară unde și-a dorit să ajungă încă de mic copil, pe care a cunoscut-o doar prin intermediul filmelor, jocurilor și documentarelor.
„Mereu m-a fascinat. Cred că e o țară a oportunităților, mai ales în sport. Ar însemna mult să ajung aici, nu doar ca sportiv, ci și ca vis din copilărie devenit realitate.”
Planul său pe următorii cinci ani este să ajungă în State la JO, să concureze la cel mai înalt nivel și să-și reprezinte țara cu mândrie. „Vreau să cresc constant, să fiu printre cei mai buni în triatlon și să îmi construiesc o carieră solidă, bazată pe muncă, disciplină și încredere. Pe termen mai lung, mi-ar plăcea să dau mai departe tot ce învăț: să inspir alți tineri, poate să lucrez cu sportivi sau să ajut la dezvoltarea sportului în România. Vreau să las ceva în urmă, nu doar rezultate, ci și un exemplu”.
Pierderea și victoria merg mână-n mână
Pentru Carol, victoria nu este doar despre podium sau despre o medalie. E dovada că munca lui are sens și că toate sacrificiile, antrenamentul, orele în care a continuat când alții s-au oprit, au contribuit la ceva real. „Nu o văd ca pe un scop în sine, ci ca pe un efect natural al disciplinei și pasiunii puse zi de zi în ceea ce fac”.
Pierderea, continuă el, face parte din drumul oricărui sportiv. Nu o simte ușor, mai ales când știe cât a muncit, dar a învățat să o privească și ca pe o lecție, nu ca pe un eșec definitiv. Se întreabă ce poate să îmbunătățească, unde a greșit, cât și ce poate face diferit data viitoare.
„Cred că un sportiv adevărat trebuie să știe să piardă cu demnitate, să nu caute scuze, ci soluții. De multe ori, pierderile m-au motivat mai mult decât victoriile. M-au făcut mai puternic, mai atent, mai conștient de ce înseamnă să fii cu adevărat pregătit. În sport, nu câștigă mereu cel mai talentat, ci cel care învață constant, inclusiv din înfrângeri”, susține tânărul.
Apropo de asta, Cristiano Ronaldo este un sportiv care-l inspiră în mod real, deși nu practică triatlonul. Îl ia drept model pentru faptul că-l privește ca pe un om muncitor, perseverent și care nu a renunțat niciodată la visul său. La final, l-am rugat pe Carol să-mi spună un singur lucru care-l definește ca om și ca sportiv, iar el a ales „perseverența”.
„În sport, dar și în viață, am învățat că succesul nu vine dintr-o singură acțiune mare, ci din efortul constant, zilnic. Nu mă dau bătut când lucrurile devin grele și încerc să mă îmbunătățesc continuu. Indiferent de provocările care apar, sunt hotărât să merg înainte și să continui să muncesc pentru ce îmi doresc”, încheie el.
