Libertatea: Cristina, cât de greu a fost meciul?
Cristina Vărzaru: Chiar dacă a părut uşor, poate, a fost extrem de greu. Oltchim are o echipă superbă. Până la urmă, a ieşit bine, e o noapte magică.
Ce a făcut diferenţa?
În primul rând, experienţa. Mie, când am jucat prima finală de Liga Campionilor, îmi tremurau picioarele. Viborg avea deja două finale jucate, în ultimii ani, ambele câştigate.
V-aţi pus problema să pierdeţi finala?
Nu, nici o clipă. Nici nu îmi mai amintesc ultima înfrângere a lui Viborg la şapte goluri. Cred că a fost acum câţiva ani.
Impresionată de atmosferă
Ce se întâmpla dacă nu marcai patru goluri sau peste?
(Râde) Aveam scheme. Vorbisem cu colegele şi cu antrenorul şi aveam scheme pregătite pentru finalul jocului, în caz că nu înscriam suficient. Bine, eu sunt şi executanta loviturilor de la 7 metri. Oricum, bănuiesc că a observat toată lumea că după golul patru, cel reuşit după un contraatac, m-am bucurat de parcă se terminase meciul.
Atmosfera?
Extraordinară! De asemenea, publicul a dat dovadă de o foarte mare sportivitate. Şi pe mine m-au primit foarte bine, iar cei de la Viborg au fost impresionaţi.
Crezi că e periculos să vii la naţională, unde majoritatea componentelor sunt de la Oltchim?
Nu, nu! Suntem prietene foarte bune! Nu am ce să fac, sunt profesionistă, dau totul pentru clubul care mă plăteşte. Fetele ştiu că le iubesc!
«Trofeul nu e greu»
La o înălţime de 1,67 metri şi o greutate de 60 de kilograme, Cristina pare “o mână” de om. Întrebată dacă nu i-a fost greu să ridice trofeul Ligii Campionilor, care cântăreşte 13 kilograme, Cris a răspuns: “Nici nu mai simţi. Habar nu am aveam că este atât de greu, dar, crede-mă, chiar nu am simţit. L-am ridicat fără probleme”.
Ameninţată de rude
Surorile Vărzaru, Anca şi Gabriela, au urmărit meciul din tribună. Imediat după partidă, Cristina a venit, în maiou, să le îmbrăţiseze. Anca i-a strigat: “Te-am aşteptat pentru că ai bătut”, iar Gabriela a completat- o imediat: “Ţi-am zis că nu te mai primim acasă dacă nu iei ambele trofee. Ai jucat de frică”. Apoi, surorile au îmbrăţişat-o, au pupat-o şi au felicitat-o. Gabriela e profesoară de matematică la Râmnicu Vâlcea, iar Anca, sora geamănă a Cristinei, lucrează la o firmă de audit din Bucureşti.
Ada Nechita: «Câştigăm la anul!»
Ada Nechita (26 de ani), una dintre cele mai valoroase extreme din lume, a explicat, după meci, că românii ar trebui să fie mai degrabă mândri de performanţa Oltchimului şi le-a promis suporterilor că în sezonul viitor vor aduce trofeul în ţară:
“Câştigăm la anul Liga Campionilor. Diferenţa, în această finală, s-a făcut la Viborg. Şi din cauza emoţiilor, şi din cauza lipsei de experienţă am pierdut la foarte multe goluri. Am încercat să remontăm, dar danezele au o echipă foarte puternică”, a declarat Ada. Susţinută din tribună de familie, handbalista şi-a exprimat regretul că nu a reuşit să îi dedice trofeul Ligii Campionilor lui Florin Costea, iubitul ei.
Tabela a cedat presiunii!
Dacă danezele nu s-au lăsat intimidate de presiunea publicului, tabela de marcaj, producţie 1980, n-a făcut faţă. Ca aproape la fiecare meci desfăşurat în Sala Polivalentă, s-a defectat, lucru ce a stârnit furia băncii tehnice a lui Viborg, iar partida a fost întreruptă minute bune. Dacă în preliminariile Campionatului European din 2006, România – Serbia, tabela s-a defectat şi nu a mai funcţionat, duminică “a împietrit” la scorul de 10-12 şi minutul 22:16.
Face restructurări
Constantin Roibu, care a împlinit ieri 57 de ani, directorul combinatului Oltchim, era dezamăgit. “Anul viitor, vreau clar Liga. Chiar dacă pentru asta o să restructurăm conducerea şi echipa din temelii!”, a spus bosul într-un cerc de prieteni. Ce vrea să facă Roibu? Să-l schimbe pe antrenorul Radu Voina cu Mariana Târcă sau cu Herbert Muller şi pe preşedintele Ion Gavrilescu cu Gheorghe Tadici. În plus, Lecuşanu se retrage, iar Steluţa Luca, Roxana Gatzel şi Paula Ungureanu nu au vrut să-şi prelungească contractele. La toate acestea se mai adaugă şi situaţia grea în care se găseşte principalul sponsor, combinatul Oltchim. Conform ziarului Financiarul, la finalul anului trecut, Oltchim avea datorii de aproape jumătate de miliard de euro.
Victorioşi doar la atmosferă
Cu mic, cu mare, suporterii au încercat să poarte Oltchimul spre victorie. De la fanii din Vâlcea, autointitulaţi “Brigada Zăvoi”, până la suporterii care au urmărit partida din Piaţa Revoluţiei de pe un ecran uriaş. Nu a fost de ajuns: la final, s-au bucurat cei 35 de danezi veniţi de la Viborg.
Condens şi ploaie
Danezele au reclamat vehement faptul că le-a fost “furat” un gol, iar oficialii le-au dat dreptate, la pauză. În plus, din cauza absenţei instalaţiei de aer condiţionat, s-a creat condens, iar terenul a fost alunecos. De asemenea, în unele colţuri ale sălii, a plouat prin tavan. Ultima “cosmetizare” a Sălii datează de la Euro 2000.
1.000 de bilete, la bişniţari
Deşi pentru returul finalei Ligii Campionilor nu s-au vândut tichete, bişniţarii români au arătat de ce sunt buni în meseria lor. Aproximativ 1.000 de bilete se vindeau la negru, în jurul Sălii Polivalente, chiar sub nasul poliţiştilor. Tichetele s-au comercializat cu 50 de lei peste preţul oficial.
Jucătoarele n-au primit tichetele promise
Chiar dacă au anunţat că aproximativ 400 de bilete vor fi oferite jucătoarelor de la Oltchim, pentru familiile lor, acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, deşi avuseseră promise invitaţii în zonele VIP sau măcar biletele cele mai scumpe, de 200 de lei, soţii mai multor handbaliste abia au primit tichete de 150 de lei.
50.000 de euro pentru opt invitaţii VIP!
Un bărbat din Târgu Mureş, fan înfocat al lui Oltchim, a donat 50.000 de euro clubului oltean pentru a putea să cumpere opt invitaţii în lojele VIP, care nu erau destinate comerţului!
Accident cu un poliţist
O întâmplare comică a stârnit, cu o oră înainte de startul returului finalei Ligii, hohote de râs, în parcul Tineretului. Un poliţist, aflat la volanul unui BMW 330xd, pe care Poliţia l-a achiziţionat cu 100.000 de euro pentru a escorta politicienii, a intrat cu maşina într-o bară metalică.