”Fotbalul e imperiul în care Soarele nu apune niciodată”, scria Ioan Chirilă. Cu celebrul cronicar, așa îi plăcea lui Nea Vanea să i se spună, Mircea și Neli Lucescu au avut o relație specială.
Cuprins:
De Daniel Nanu (Corespondență din Doha, Qatar)
Ți-a fost greu să pregătești meciul cu Esperance în condițiile în care îți lipseau doi jucători importanți, Gomis și Giovinco?
De fapt, trei: ei doi plus Salman, ți-am spus de el înaintea meciului. Dacă mi-a fost greu... Păi, asta e meseria de antrenor. Dacă am avea mereu la dispoziție cei mai buni jucători, ce bine ar fi! Trebuie să pregătești un meci în condițiile pe care le ai. Experiența pe care am acumulat-o mă face să mă concentrez pe ce am la meciul respectiv. Oricum, cei care i-au înlocuit au facut-o foarte bine. Al Hilal are un lot foarte bun.
Introducerea lui Gomis a fost determinantă? Fanii lui Al Hilal îl aplaudau de parcă era Maradona la Napoli.
Știam că-l voi folosi ultimele 25-30 de minute. El e un jucător foarte important, marchează, dă siguranță, dă liniște echipei. Fanii au reacția lor emoțională, foarte bine, dar eu totdeauna am spus că foarte mult contează grupul. Două dintre punctele de bază ale concepției mele de antrenor sunt încrederea în muncă și încrederea în grup. Dacă unul dintre aceste puncte lipsește, pot apărea probleme.
Nu ratează jucătorii lui Al Hilal prea multe ocazii?
Poate, dar important este că ne-am creat aceste ocazii. Uneori se întâmplă să ai o ocazie, marchezi și câștigi jocul. Ocaziile lui Esperance au apărut pe erorile noastre, în vreme ce noi ni le-am construit. Când ai ocazii, destabilizezi adversarul. Mi-a plăcut că echipa a avut răbdare până i-am dezechilibrat decisiv. Fiind tari fizic și agresivi, ei încercau să ne atragă într-o anumită zonă și să ne surprindă apoi pe contraatac. Am dejucat foarte bine tactica lor.
În locul unei victorii clare, Al Hilal s-a ales cu eliminarea lui Kanno.
Mai contează că n-am învins mai clar? Suntem în semifinale, asta contează. S-a luat cartonașul roșu. Acum, ăsta-i fotbalul! E o pierdere, dar sper să găsesc soluția. Ce chestie!
Ce chestie?
În semifinala de Champions League, cu Al Sadd, jucată tot aici, el s-a accidentat destul de tare. Acum, a fost eliminat. Nu-i primește acest stadion... (Zâmbește, cred, pentru prima dată).
Portarul Al-Maiouf a salvat un gol, dar era să provoace unul...
Uneori îi lipsește concentrarea, dar am mare încredere în el. De când am venit eu, a crescut foarte mult pe jocul de construcție. Sunt mulțumit de acest aspect.
În hotelul în care eu stau, au venit foarte mulți fani brazilieni. Sunt siguri de victoria lui Flamengo.
Dar cum ai vrea să fie? Bineînțeles, sunt favoriți și încrezători. Vorbim de Brazilia. Cinci titluri mondiale, plus alte finale jucate... Nu cred că e o țară care să producă atâtea talente în fotbal ca Brazilia. Vom vedea. Au crescut ca organizare a jocului față de alți ani, dar sper că nu atât de tare... Pe noi ne-au unit foarte mult câștigarea Champions League Asia și parcursul de pe plan intern. Plus calificarea aceasta în semifinala Mondialului Cluburilor, jucătorii sunt conștienți de acest moment și de nivelul la care am ajuns.
Pentru Flamengo e un atu faptul că Jorge Jesus, antrenorul lor, a antrenat Al Hilal?
Și ce dacă a antrenat pe Al Hilal?
Îi știe pe jucători...
Individual, poate. În teren vor juca după ce vom pregăti acum, împreună. Repet, nu mă deranjează că el a antrenat Al Hilal.
Ai contract cu Al Hilal până în vara lui 2021. Vei rămâne aici, în fotbalul arab? Probabil cota ți-a crescut foarte mult.
Să știi, că eu sunt diferit de tata. Eu trăiesc fiecare moment. Așa a fost peste tot, la Brașov, la Rapid, în Qatar, la Xanthi, la PAOK... El era altfel. El și-a programat fiecare pas, eu judec și trăiesc fiecare moment în parte. El e atent la toate, atent cu oamenii, cu presa, face șapte lucruri pe zi... Eu prefer lumea mea și a echipei pe care o pregătesc.
Mircea Lucescu s-a declarat un mare fan al fotbalului brazilian și a fotbaliștilor brazilieni. Tu vei juca împotriva lui Flamengo.
Îmi amintesc din copilărie că îmi vorbea foarte mult de turneele sale ca jucător în Brazilia, în 1968 și 1970, atunci înaintea Mondialului din Mexic. Cred că l-au influențat foarte mult. Și ca jucător, apoi, mai târziu ca antrenor. A crescut cu multă pasiune, cu dragoste aș putea spune atâția tineri jucători brazilieni, care au ajuns fotbaliști de prim-plan la Șahtior și în Europa. Nu mi-a spus, dar am simțit și cred că a făcut asta gândindu-se și la cum l-au influențat pe el acele turnee ca jucător din Brazilia.
Citiți în Gazeta Sporturilor un reportaj de la Doha realizat de trimisul special GSP și Libertatea.