EXCLUSIV / Povestea românului care a fost campion mondial!!!
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Rafturile seculare ale muzeului clubului Hamburger SV din portul hanseat nu pot fi înghiţite niciodată de praf. Acolo sunt amintiri cu fotbalişti de legendă, ce au clădit cu sudoarea şi talentul lor istoria unui club de temut. Pare uluitor, dar unuia dintre cele mai sfinte simboluri ale Hamburgului i-a dat viaţă un roman. E vorba de Josef ”Jupp” Posipal, care sparge vitrinele si tiparele. Unul dintre cei mai buni fundaşi din epoca clasică a fotbalului german s-a născut in Romania. Copilul Lugojului - idolul Hamburgului. Se întâmpla în anii '50.Josef, consacrat ca ”Jupp”, s-a născut la Lugoj, la 20 iunie 1927. Tatăl, Peter, român get-beget, ortografiat la naştere Poszipal, brutar de meserie, mama - Ana Maria Hillier - unguroaică. A rămas orfan de mic, avea doar 11 anişori. Ce anecdotă! Ar fi fost vecin, prieten, coleg de grădiniţă şi de şcoala germană nr. 1 din Lugoj cu Czibor Zoltan, cu care s-a întâlnit peste ani, în celebra finala Germania Federală - Ungaria, de la Berna, Elveţia, 3-2 in ultimul episod al Mondialului din '54. Cei doi ar fi jucat împreună la echipa locală Vulturii, ba ar fi fost partneri şi la handbal, tenis de masă, înot sau atletism, discipline pe care le-au încercat înainte de fotbal.A fugit în Germania, la Hanovra, când nu împlinise încă 17 ani. Unele surse spun că s-a petrecut asta la solicitarea Wehrmacht-ului, el fiind un ”tânăr etnic german”. Era doar un copil. Şi lăcătuş mecanic, specializare câştigată acasă, la Lugoj, la o şcoală profesională. Decât să fie schilodit într-un război nedrept, a preferat să muncească la o fabrică de armament, la o maşină de făcut gloanţe. Gloanţe pentru piepturile semenilor lui. Cu nenorocirea ăsta a trait toată viaţa. Că şi-a ucis propriii semeni. N-a rezistat şi a innebunit! În fine.Jucase fotbal si la Lugoj, însă a explodat in Germania. A acceptat prima oară să joace de pomană, la echipa “Weissen Adler”, unde grupul era format exclusiv din refugiaţi din Europa de Est. Mai târziu, s-a legitimat de-adevăratelea la TSV Badenstedt, apoi, în 1943, la Linden 07, cu care a câștigat 1946-1947 , în Oberliga Niedersachse.
Cuprins:
- A refuzat o ofertă de la Real Madrid!
- În naţionala Germaniei, din anul 1951
- În Echipa Lumii din '53
- A luat titlul mondial in Elveția
- 8 titluri regionale cu HSV
- Cei mai cunoscuţi sportivi născuți în Hamburg
- Cine este Josef Posipal
- Patrick Posipal, nepotul singurului campion mondial de origine română din istorie:
A refuzat o ofertă de la Real Madrid!
După ce conflagraţia mondială s-a încheiat, Josef primea o scrisoare de la mama sa, prin care era convins să se stabilească definitiv în Germania: “Nu te întoarce acasă. Cei care au colaborat cu nemţii sunt surghiuniti în Uniunea Sovietica. Nu vreau să te văd mort în vreun lagăr”. Asa a şi făcut. A rămas. Deşi, iniţial, se gândea să emigreze în America!În 1947, a semnat primul contract, cu Arminia Hannover (42 de meciuri, 17 goluri, era folosit ca atacant. Şansa vieţii lui Posipal, care, până atunci folosise ca nume un pseudonim, Berwanger. Antrenorul Knoepfle l-a apreciat şi l-a luat cu el la Hamburger SV, doi ani mai târziu. “Vin la HSV dacă mi-l aduceţi şi pe Posipal”, şi-a fi condiţionat tehnicianul sosirea în oraşul hanseat.
În naţionala Germaniei, din anul 1951
Pentru Posipal începea o nouă viaţă. Fundaş în sistemul “WM” al epocii, ”Jupp” a demonstrat de-a lungul carierei sale la Hamburg că poate juca pe orice post şi în orice modul tactic. “A fost o piesă esenţială a echipei, a jucat întotdeauna la un nivel inalt, oriunde era nevoie de el. E un model pentru orice libero sau mijlocaş defensiv modern. A cucerit suporterii când a refuzat oferta lui Real Madrid, pentru a rămâne la HSV, echipa vieţii lui. Se întâmpla în 1952”, se notează în prezentarea oficială a jucătorului, în cartea de onoare a clubului. “Jupp” Posipal a reuşit să pătrundă în naţionala germană abia in 1951, când i s-a acordat şi cetăţenia.
În Echipa Lumii din '53
În anii '50, Posipal era considerat unul dintre cei mai buni fotbalişti din lume. Proba? Convocarea sa în Selecţionata Lumii, în 1953, pentru un meci pe miticul Wembley, contra Angliei. Atunci l-a marcat la sânge pe legendarul Lofthouse. Era singurul german al “World Team”. Josef a fost apoi unul dintre pilonii antrenorului Herberger la titlul mondial din 1954, primul al Germaniei Federale.
A luat titlul mondial in Elveția
La 4 iulie 1954, Germania Federală cucerea primul titlu mondial din istoria sa, la Berna, în Elveţia. Victoria a fost considerată la acea vreme un “miracol”. În finala cu Ungaria, echipa lui Sepp Herberger, din care facea parte şi Posipal, câştiga cu 3-2. De la 0-2 în minutul 10! ”Pe o ploaie care a bătut sâcâitor peste arena ”Wankdorf”, a fost o victorie a determinarii care a neutralizat fantezia. Iar Posipal a fost unul din eroii de la Berna”, nota Helmut Heimann în cartea "Tarzan, Puskas, Hansi Müller. Întâlnire cu șvabi de top din sport". Atunci, maghiarii erau neînvinşi de 4 ani şi 33 de zile, iar în prima faza a competiţiei, în grupe, umiliseră chiar RFG-ul cu 8-3! În pregătirile pentru CM, ungurii lui Puskas mai făcusera o victimă celebră: 6-3 cu Anglia!”Întoarcerea din Elveția, cu trenul, a fost o călătorie-triumf . Când am trecut prin Allgäu, localnicii ne-au aruncat cu brânza în compartiment. La Hamburg, pe mine şi pe colegul Laband ne-au aşteptat sute de mii de oamenii. Ne-au luat pe sus. Ca premiu, am încasat de la federaţie 200 de mărci pentru fiecare dintre cele cinci meciuri de la Cupa Mondială pentru titlu, 2.500 premiu de victorie, şi am primit un apartament cu trei camere în Hamburg. Firma unde eram angajat mi-a dăruit o motocicletă”, îşi amintea Jupp într-un interviu pentru Siebenbuerger.
8 titluri regionale cu HSV
Posipal a cucerit 8 titluri regionale (Oberliga Nord) cu Hamburg, iar cu naţionala a luat totul, fiind unicul fotbalist de la HSV în lotul din 1954. A jucat ultimul meci internaţional la 15 septembrie 1956, contra Rusiei, 1-2. Şi-a incheiat cariera în 1958, când s-a retras într-un meci de adio cu Sparta Praga, la care au asistat 80.000 de oameni. A rămas o perioada în staff-ul clubului.
A încheiat epopeea Hamburg cu 250 de jocuri în Bundesliga ( 13 goluri) şi 54 de meciuri în Cupei Germaniei (4 goluri). Cu tristeţea ratării câştigării Cupei din 1956! Hm...ce tristeţe! Actualul Hamburg e la un pas de prima retrogradare din istorie. Avea în buzunar insigna de onoare al oraşului Munchen, medalia de sport al orașului Hamburg. Insigna de Onoare a Federaţiei germane şi cetăţenia de onoare a oraşului Hamburg!Deciziile din tinereţe, cand făcea gloante pentru piepturile semenilor săi, l-au afectat pe Josef. Iremediabil! Probleme psihice, depresii. A fost supus unui intensiv tratament terapeutic. A suferit un accident şi n-a mai vorbit. A murit în 1997, la 21 februarie, din cauza unor probleme cardiace, la un spital din Eppendorf, plâns de cei dragi. Afost înmormântat la cimitirul vechi Niendorf, Hamburg.
Cei mai cunoscuţi sportivi născuți în Hamburg
Fotbal: Uwe Seeler; Andreas Brehme; Stefan Effenberg Tenis: Tommy Haas; Michael Stich.
Cine este Josef Posipal
- Data naşterii: 20 iunie 1927 (Lugoj).- A murit la 21 februarie 1997.- A jucat 293 de meciuri pentru HSV, marcând 58 de goluri.- A fost selecţionat de 32 de ori în naţionala Germaniei, pentru care a reuşit un gol.- Cariera: Badenstedt, Linden, Arminia Hannover, Hamburger SV (1949-1958).- Palmares: campion mondial cu Germania Federală (1954).
”Ca fotbalist, a fost un adevărat rulment, pistona tot timpul adversarul, se ducea ca un budog, ca o grenadă, peste el! Ca om, a fost unic și bun la suflet. Un model de corectitudine și de calități umane transcende. Un om mare și un model adevărat, o persoană incredibil de modestă. Pentru mine a fost ca un tată” – Uwe Seeler
Patrick Posipal, nepotul singurului campion mondial de origine română din istorie:
Mijlocaşul defensiv Patrick Posipal (26 de ani, 1.89 m) este nepotul legendarului Jupp Posipal. El a început fotbalul la Winsen, dar s-a format la HSV, clubul pentru care a făcut istorie tatăl său, evoluând la echipa secundă a grupării hanseate până în august 2008. A mai evoluat la TuS Heeslingen și FC Oberneuland, iar acum e legitimat la TSV Havelse (Regionalliga Nord – liga a treia), unde e şi căpitan. Jucătorul a vorbit prima oară pentru presa din România.
SportNews.ro: Patrick, porţi un nume celebru. Bunicul a fost campion mondial, tatăl tău, Peer, a jucat şi el în Bundesliga...
Patrick Posipal: E corect, am un nume ”greu”. Eu sunt a treia generaţie de fotbalişti ai familiei. Dacă pe bunicul e greu să-l depăşesc, mă ”lupt” cu tata, Peer! Are 51 de ani şi nu se lasă, mai joacă la Winsen, la o echipă locală, MTV Borstel, şi o face bine. Are 30 de meciuri în Bundesliga, la Braunschweig, şi peste 150 în a doua divizie, poate o să-l depăşesc cumva!Te-a apăsat numele ăsta important?
Desigur, am fost de multe ori abordat pe tema asta, presiunea a fost mare, dar mai mult din partea presei. Până la 11 ani, am jucat tenis de câmp, abia apoi m-am apucat serios de fotbal....Adică toţi te doreau fotbalist, tu nu şi nu...
Ha... Cam aşa ceva. Cum zicea bunicul, la botezul meu am ales o minge de fotbal. Mama mă liniştea punându-mi în leagăn o minge, iar imediat cum am început să merg, am avut o minge de la picioare... A fost prima mea jucărie! Dar îmi plăcea şi tenisul. Cu timpul, am înţeles că e cam greu să existe trei generații de jucători de fotbal de succes într-o singură familie. Aşa că eu sunt cam ultimul de pe listă de fotbalişti... Dar sunt foarte mândru de cariera mea de până acum şi de ”buni”. Miracolul de la Berna va rămâne unic pentru totdeauna!Ce-ţi mai aminteşti despre Jupp Posipal?
Aveam doar 8 ani când s-a dus... Bunicul era un om senzaţional, eram fericit şi mândru când mă lua cu el la meciurile de fotbal... Dar nu numai! Iubea şi handbalul. Bunica mea a jucat handbal la Hamburg! Şi schiul... Dânsul m-a învăţat să schiez...Îmi închipui că părinţii ţi-au povestit câte ceva despre trecutul românesc al familiei...
Da, normal... Părinții mi-au spus multe. De exemplu, ştiu despre evadarea sa din România, unde s-a născut. Într-o zi, pur şi simplu a decis să plece direct de la şcoală. Era iarnă, a sărit pe geam, aşa cu hainele de pe el, şi dus a fost. Prin frig şi zăpadă, aproape desculţ. A reuşit să ajungă în Germania Federală după vreo două săptămâni. Multă vreme a umblat cu un nume împrumutat de la cel care-l găzduia într-un fel de orfelinat, un om numit Berwanger... Îmi pare rău că nu am apucat să ajung la Lugoj, poate o s-o fac cu logodnica mea, Theresa... Mi-ar plăcea să văd locurile unde s-a născut bunicul. E aproape de Timişoara, un oraş frumos, dar şi de ţinutul lui Dracula, nu?Fotbalul e hobby pentru tine, nu?
Tata este cel mai mare critic al meu, îţi dai seama cât de hobby e! Când are timp, vine la meciurile lui Havelse, să-l vezi ce urlă! Pe de altă parte, da, principala mea activitate, dar şi a tatălui meu, e fabrica de mobilier tapiţat de la Coburg. E o afacere lansată chiar de bunicul meu, prin 1959 am înţeles, cea mai veche din Germania cu acest profil. Eu mai sunt şi masterand la o facultate de management. Mă interesează managementul sportiv. Avem şi agenţie de turism...
Cum a fost la Hamburg?
Culmea ştii care e? Cei mai mulţi băieţi de vârsta mea nu știau cine a fost bunicul meu! L-am avut antrenor pe Huub Stevens, am jucat de mai multe ori împotriva lui Rafael van der Vaart. La mine, însă, tata nu m-a lăsat să abandonez şcoala după 12 clase, ca să devin profesionist. Poate a făcut bine...
