Gică Hagi, despre Mondialul din 1994: «România şi Brazilia au fost cele mai bune»
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Libertatea: Dacă n-am fi pierdut cu Suedia, am fi jucat cu Brazilia în semifinale... Vă era frică?
Cuprins:
- Ei au prins finala şi au şi câştigat-o...
- La noi?
- Ce te-a impresionat cel mai mult după acel turneu final de poveste?
- Ai fost ales atunci în echipa ideală a Mondialului...
- Te-a tras în jos echipa?
- Totuşi, unii dintre foştii tăi colegi au declarat că Generaţia de Aur a stat în Hagi, liderul ei...
- Revenind în prezent, Ianis Hagi vine tare din urmă... Crezi că-şi va depăşi tatăl?
- „Pe Marian Ivan l-am luat cu mine în cameră, rupeam în două patul”
- „Gică Popescu nu merita să păţească aşa ceva”
Gică Hagi: Dacă, dacă... Cum să ne fie frică? Vă spun cu mâna pe inimă că România şi Brazilia au fost cele mai bune echipe de la Mondialul din State! Jucam la fel. Pe contraatac.
Ei au prins finala şi au şi câştigat-o...
Noi am avut ghinion cu Suedia, ei nu s-au pierdut cu Italia, la loviturile de departajare... Asta e, dar să ştiţi că România de atunci îi putea elimina pe sud-americani. Ce încleştare ar fi fost... Aveau, cum spuneam, acelaşi stil. Şapte-opt oameni se apărau impecabil, iar trei rupeau pe contre! La ei, Romario, Bebeto şi încă un stângaci, nu-mi mai amintesc numele lui (n.r. Zinho), făceau diferenţa...
La noi?
La noi, la fel. Mulţi în apărare, iar eu, Radu (n.r. –Răducioiu) şi Ilie (n.r.- Dumitrescu) loveam decisiv pe contre, în viteză. Bine, cum altfel să joci pe căldurile alea? Asta era cea mai bună tactică. Nimic n-a fost întâmplător, Nea Puiu (n.r. – Anghel Iordănescu) a gândit ireproşabil.Este meritul lui.
Trebuia să ies cel mai bun fotbalist al Mondialului
Ce te-a impresionat cel mai mult după acel turneu final de poveste?
Declaraţia lui Johan Cruyff. Când am revenit la Barcelona, unde-l aveam antrenor, mi-a spus: „Ştii de ce n-aţi câştigat Mondialul? Pentru că aţi alergat prea mult”. M-au uluit acele vorbe atunci. De fapt, n-am înţeles nimic. Acum, îi dau dreptate. Trebuia să alergăm şi mai puţin decât am făcut-o. Trebuia să alerge mai mult mingea, nu noi.
Ai fost ales atunci în echipa ideală a Mondialului...
Nu m-a încălzit cu nimic. Trebuia să ies cel mai bun, să iau primul loc, nu să fiu în primii unsprezece. Mă ţinusem bine până la meciul cu Suedia... Apoi, m-au depăşit, normal, Romario, Baggio, Stoicikov şi Brolin. Naţionalele lor au mers mai departe, în semifinale, apoi în ultimul act al competiţiei.
Te-a tras în jos echipa?
Fotbalul este un joc colectiv. N-aş fi fost niciodată la un turneu final fără coechipierii mei. Nimeni, oricât este de talentat, nu le poate face pe toate singur. Deci, nici Hagi. Nu m-a tras nimeni în jos... Am gestionat prost, cu toţii, ultimele cinci minute cu Suedia, când aveau şi un om mai puţin pe teren. Am mai spus-o...
Totuşi, unii dintre foştii tăi colegi au declarat că Generaţia de Aur a stat în Hagi, liderul ei...
Au fost mulţi de „escu” în echipă şi „Regele”... Cam aşa se vorbeşte şi acum, la douăzeci de ani distanţă...
Ianis Hagi este rezervă de şase luni la echipa tatălui său
Normal, mă flatează acest lucru. Dar contrele acelea letale despre care-ţi povesteam nu le executam singur... Mai erau Ilie Dumitrescu şi Răducioiu. Noi trei ne înţelegeam fenomenal. Exista o chimie extraordinară între noi. Ne simţeam fără să mai ridicăm privirea. Loveam instinctiv, din prima. Balonul curgea pe culoare direct în ghetele lor, iar ei rareori iertau în faţa porţii... Plus că mai era un Dan Petrescu, un Popescu, un Lupescu, un Dorinel... Se creaseră nişte relaţii de joc, nişte automatisme... Dar totul s-a făcut şi prin muncă, multă muncă, ore nesfârşite de antrenament. Doar talentul n-o să fie niciodată suficient, pentru a obţine performanţă. E valabil pentru orice sport.
Revenind în prezent, Ianis Hagi vine tare din urmă... Crezi că-şi va depăşi tatăl?
Stai puţin că, deocamdată, Ianis este rezervă. De şase luni! Am mulţi fotbalişti talentaţi la Viitorul. Ianis e copilul meu, dar trebuie să se bată pentru un loc de titular. Trebuie să mai crească! Până una-alta, a crescut doar în înălţime! Are 1,72 metri, iar medicii mi-au spus că se mai poate înălţa până la 1,80 metri. Seamănă cu maica-sa (râde). Aşa că, Ianis trebuie să muncească, nimic nu obţii în viaţă fără muncă. Eu nu-i impun ce să facă. Pot să-i dau câte un sfat, în rest, sunt deciziile lui. El şi le va asuma, nu eu.
„Pe Marian Ivan l-am luat cu mine în cameră, rupeam în două patul”
Gică Hagi îşi aminteşte despre Marian Ivan, fotbalist prezent la Mondialul din America, dar care n-a apucat să bifeze nici măcar o secundă pe iarba încinsă a Americii: „Cum venea unul nou la lot, eu, pac, îl luam cu mine în cameră. Eram căpitan, aveam şi rolul de a ajuta un debutant să se integreze. Aşa l-am luat şi pe Marian Ivan cu mine în cameră. Ţin minte că, după meciuri, rupeam în două paturile! Adică, dormeam ca pruncii... Era băiat cuminte, ca mine... El a luat tricoul lui Kennet Andersson? Să fie sănătos!”. Caseta 2
„Gică Popescu nu merita să păţească aşa ceva”
Inevitabil, se naşte şi întrebarea legată de Gică Popescu, cumnatul lui Hagi, închis pentru ingineriile financiare din Dosarul transferurilor...Răspunsul pripit al „Regelui”evidenţiază o rană necicatrizată: „Gică nu merita să păţească aşa ceva, mai ales că el n-a fost implicat în toate chestiile alea... Străinii sunt şocaţi de ce-a păţit fostul căpitan al Barcelonei. O impresie urâtă de-a dreptul planează asupra României. S-a uitat prea repede ce-a făcut Popescu pentru ţara noastră”.
Gică Hagi: «Mi-a curs lichid din genunchi la fiecare meci»
