Dupa ce s-a calificat in finala de la individual compus de pe pozitia a doua, Flavius Koczi a bifat la Europenele de la Amsterdam locul 5 la indivi-dual compus si a adus o medalie de bronz la cal cu manere, singura a baietilor.
Libertatea: Tot timpul esti asa de tacut?
Flavius Koczi: Nu e asa. Sunt o fire comunicativa si chiar imi place sa discut cu toata lumea. Numai ca atunci cand sunt intrebat despre gimnastica prefer sa fiu mai rezervat. La finalul unui concurs important, unde stiu ca mi-am facut treaba, pot povesti orice despre acea competitie.
Multi au spus ca medalia cucerita de tine la Volos, anul trecut, a fost o intamplare fericita…
Daca era doar o intamplare, probabil ca nici macar acea medalie nu as fi luat-o! In spatele acelei medalii sta multa munca. O pregatire de un an, cu sute de ore de antrenament, se poate narui intr-un moment de neatentie. Acele doua minute in care lucrezi la un aparat sunt cele mai grele. O nea-tentie si totul e distrus.
La ce te gandesti cand esti in fata aparatului tau preferat, calul cu manere?
In clipa in care ma apropii de aparat, in jurul meu dispare totul. Nu mai sunt decat eu si calul cu manere. E important cum incepi, pentru ca asa vei si continua sa iti faci treaba.
Colegii de echipa te-au poreclit ‘Manzul’. De ce?
Sunt unul dintre cei mai tineri membri ai echipei.